9,541 matches
-
puțin de poporul român. Cât i-a convenit, i-a ținut pe români legați de pământ. Când nu i-a mai convenit să-i țină iobagi, i-a lăsat pe români să fugă fiecare încotro vede cu ochii (i-a alungat, de fapt, pe români de pe proprietatea lor!) Chestiunea este cu atât mai vizibilă, astăzi, când APROAPE UN SFERT DIN POPULAȚIA ROMÂNIEI (!!!) pur și simplu a fost izgonită pur și simplu din țară, prin intermediul partidocrației, iar clasele parazitare-unelte ale statului român
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
ulterioare. Evreii erau, de multe sute de ani, împrăștiați în lume (diaspora), mai precis, în urma a două războaie cumplite cu romanii. În primul război (70 e.n.), Titus, fiul împăratului Vespasian, i-a zdrobit, le-a ars Templul și i-a alungat pe mulți în alte zone ale uriașului Imperiu Roman; în al doilea, izbucnit în urma răscoalei lui Simon bar Koshba (135 e.n), împăratul Hadrian i-a învins iarăși, i-a alungat pe toți din țara lor și le-a interzis
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a zdrobit, le-a ars Templul și i-a alungat pe mulți în alte zone ale uriașului Imperiu Roman; în al doilea, izbucnit în urma răscoalei lui Simon bar Koshba (135 e.n), împăratul Hadrian i-a învins iarăși, i-a alungat pe toți din țara lor și le-a interzis să mai calce vreodată prin acele locuri. De atunci, ei au fost întâlniți în cele mai diverse țări și locuri din lume, dar nu în Palestina. Între timp, în zonă au
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
zona, pentru că adevărații stăpâni erau europenii din Vest. S-a născut și dezvoltat, treptat, un sentiment de ură la adresa acestora, care s-a manifestat deschis prin lungul și durerosul proces de decolonizare. India, Egiptul, Orientul Apropiat și Mijlociu i-au alungat pe stăpânii din Vest. Aceștia, însă, s-au întors fie cu arma în mână, fie cu dolarul sau cu noua religie a democrației și drepturilor omului. S-a mai întâmplat, însă, un lucru extraordinar, cu urmări greu de prevăzut pe
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cu arma în mână, fie cu dolarul sau cu noua religie a democrației și drepturilor omului. S-a mai întâmplat, însă, un lucru extraordinar, cu urmări greu de prevăzut pe termen mediu și lung: cei ocupați nu numai că au alungat ocupanții, dar i-au și urmărit până în țările lor. Anglia, Franța, Spania, Țările de Jos sunt pline de indieni, arabi, marocani, algerieni, care schimbă de la o zi la alta structura lor etnică; ocupanții s-au trezit ocupați este adevărat, pe cale
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
decursul vremii se adăugaseră și unele deosebiri doctrinare, canonice și de rit între Răsărit și Apus. În anul 1053, Papa Leon al IX-lea a desființat arhiepiscopatul grecesc din sudul Italiei și l-a înglobat celui latin (catolic) de la Benevent, alungând, în consecință, și preoții greci. Împăratul Constantin al IX-lea al Bizanțului, din motive politice, s-a hotărât să împace lucrurile, convocând, la începutul anului 1054, un sinod la Constantinopol unde l-a invitat și pe Papă. Papa a trimis
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
împotriva statului turc, din interiorul acestuia. Statul turc a răspuns cu violență la violență. Militanții radicali ai PKK au fost supravegheați, urmăriți, arestați și condamnați la ani grei de detenție. Cu vreo câțiva ani în urmă, deputații kurzi au fost alungați din Parlament, iar în 1999 dacă-mi amintesc bine -, după ani de eforturi, turcii au reușit să-l aresteze pe Ocalan, șeful PKK, pe care l-au condamnat la moarte. Nu l-au executat, pentru că Turcia este membră a Consiliului
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ale mării". Asta înseamnă că erau indo-europeni, de rasă albă și înalți de statură. Goliat a fost un exemplar hiperbolizat, evident din această rasă. După războaiele cu romanii din secolul I al erei creștine, evreii, aproape în totalitate, au fost alungați din țara lor, îngroșând diaspora care începuse cu mult înainte. Când au început să revină pe vechiul lor pămînt după Primul Război Mondial, ca urmare a Declarației Balfour -, i-au găsit acolo pe palestinieni, pe care i-au considerat și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
indienii și pachistanezii din Africa orientală, reprezentînd burghezia străină, sînt foarte detestați. În Africa de Sud, magazinele lor au fost violent atacate de către băștinași. În Africa de vest, libanezii joacă un rol similar, stîrnind nemulțumirea naționaliștilor locali. Naționaliștii lui Nasser i-au alungat pe greci, pe italieni, pe evrei și pe sirienii (creștini) din Alexandria, transformînd orașul într-o umbră monotonă și stearpă a ceea ce fusese odinioară, unde domnește acum disperarea. Britanicii au adus în arhipelagul Fiji muncitori angajați pe termen lung din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al Gărzii de Fier. Naționaliștii democrați propuneau o reformă agrară moderată, o variantă a reformei agrare din 1864 a lui Cuza, colonizarea pămînturilor statului, măsuri împotriva alcoolismului, naționalizarea companiilor de asigurări, vot universal pentru români; străinii (evreii) urmau să fie alungați din sate și nici un evreu nu putea face parte din forțele armate; nu se spunea nimic despre industrializare. (Este îndoielnic dacă Iorga o dorea). În continuare, partidul propunea reforme în învățămînt și restabilirea unității naționale (o unire idilică între moșier
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
proceda altfel"100. În toamnă, situația devenise disperată în Moldova. Armata română era indiferentă față de anarhia din rîndul rușilor, dar nu și față de consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-au demonstrat depravarea și lipsa de disciplină, comițînd o mulțime de crime 101. Iorga își amintea de zvonurile false și fantastice care circulau și atîrnau ca un nor întunecat deasupra României neocupate 102
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Cuza, nota: "Iorga, apărătorul jidanilor", explicînd că "Iorga nu are nimic mai bun de făcut decît să investigheze presupusul transfer ilegal al unui profesor evreu titular de matematică", citînd afirmația lui Iorga că "toate elementele valoroase ale corpului didactic sînt alungate". Articolul conchidea: După cum vedeți, ceea ce îl preocupă pe Iorga este să-i mențină pe jidani în facultățile românești"93. Autorul cărții de față ar putea oferi zeci de astfel de exemple. Iorga era în corespondență și cu un "intelectual evreu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
principal al clădirii. După câteva săptămâni responsabilul cu repartizarea produselor în magazin m-a sunat și mi-a spus că vânzările de pe suportul cu pricina au crescut considerabil. Din acea zi am găsit nenumărate situații similare în care cumpărătorii erau alungați din cauza standurilor prea apropiate. În fiecare caz, nu era necesară decât o simplă ajustare rapidă. Un accident asemănător bazat pe observații și analiza atentă a locației a avut loc când făceam un proiect pentru un supermagazin al unui producător de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
cu aprobarea părinților mei, alte reguli domestice, ținute În secret față de ea. Fără să știe asta (i s-ar fi frânt inima dacă ar fi știut), rămăsese parcă atârnată de legătura ei de chei, În timp ce mama se străduia să-i alunge cu vorbe mângâietoare bănuielile care-i mai treceau uneori prin mintea tot mai tulbure de bătrână. Unică stăpână pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam furișându-se din casă În toiul nopții, pentru a arunca unii Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau cu bicicleta prin apropiere și, cu senzația bruscă a unei explozii orbitoare (după care, inimii mele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o parte Într-alta mânerul umbreluței de soare viu colorate ca un păun, În timp ce ea se lăsa pe pernele bărcii la care eu vâsleam visător. Castanii cu conuri roz erau ca niște evantaie deschise; alcătuiau o rețea care acoperea malurile, alunga cerul din râu, și modelul special alcătuit din florile și frunzele lor produceau un fel de efect en escalier, o ornamentație colțuroasă a unei splendide tapiserii verzi și roz intens. Era la fel de cald ca În Crimeea și În aer plutea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu realitatea că murdăria lăsată de derbedei pe solariile terenurilor de joacă era cea mai puțin gravă din ultrajele posibile și că grozăviile pe care generațiile trecute le-au alungat din minte ca fiind anacronice sau ca pe niște lucruri care se petrec doar În hanate și mandarinate Îndepărtate, erau prezente pretutindeni În jurul nostru. Pe măsură ce timpul trecea și umbra istoriei fabricate pentru proști vicia până și precizia cadranelor solare, ne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
orig.). . Olog (În fr. În orig.). . Un om Întunecat (În rusă În orig.). . În floare În... (În lat. În orig.). . Avea rău de mare (În fr. În orig.). . Încă un conte ratat (În fr. În orig.). . Cine e femeia asta? Alungați-o! (În fr. În orig.). . Camera Fantomei (În fr. În orig.). . Nu vorbi de funie În casa Spânzuratului (În fr. În orig.). . Scară secretă (În fr. În orig.). . Audiența s-a sfârșit. Nu mai am nimic să-ți spun (În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Susțin cu toată convingerea că aceste porniri colective fanatice, inclusiv sinucigașe, sunt infinit mai probabile într-o lume „fără femei”. Dacă un musulman înstărit poate să aibă patru soții pe care le pune sub poprire (le închide în gospodărie, le alungă când vrea, le supune uciderii cu pietre pentru adulter, dar și pentru vina de a-și dezgoli glezna, obrazul sau încheietura mâinii, nu le lasă la școală, nu le permite să muncească pentru venituri proprii), înseamnă că alți trei musulmani
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cititorii români - că doar ei nu sunt arabi! -, riscă să se aleagă cu mai puțini covrigi și atunci e absolut logic ca acești arabi, care pe deasupra mai sunt și antisemiți - ori, mai precis, anti-evrei (nu ca cititorii români!) -, să fie alungați, iar în locul lor să fie aduși europeni din Est, mai ales români, superiori din toate punctele de vedere celorlalți... La urma urmei, o bună parte din acești cititori au votat cu Le Pen al nostru (am uitat cum îl cheamă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care e greu de spus încotro se îndreaptă. Dar președintele Chirac? Doar n-o fi alb ca o lebădă?... Dar Berlusconi? Fac eforturi să nu trag concluzia că, în comparație cu conducătorii acestor mari țări capitaliste, Iliescu e un fel de înger alungat din paradisul comunismului împreună cu Goma, pe care încearcă acum să-l readucă în aceeași barcă cu el. Încep să-mi pierd reperele... Vorba celui mai mare scriitor român din toate timpurile: Eu cu cine votez? Și nu mă consolează faptul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
uita liniștit la soarele de-afară și gîndul că diseară mă voi culca la fel de calm apropiindu-mă de moarte cu Încă o noapte ? Poate că sub măștile lor desacralizate gîndesc mai limpede și voi avea curajul de a nu-mi alunga gîndurile ce nu-mi convin. Căci a gîndi e, fără Îndoială, o chestiune de demnitate și de curaj, dar e și singurul mijloc de a ne revolta Împotriva morții. În fond, nu mă interesează atît zeii grecilor, cît ce voi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vîntul care, noaptea, a neurastenizat marea a șters urmele din zilele anterioare. Dacă surîd acum Înseamnă că vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot alunga gîndul că au și un sens de piramidă, cu toate că ar fi greu de imaginat un sfinx egiptean În acea frumoasă marmură de Pentelic din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
așterne umbra subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge lumina ascuțită a dimineții care aprinde mai Întîi florile galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]