9,603 matches
-
botezat practic toate lacurile litorale cu nume ce le caracterizează într-un fel sau altul: Tașaul, de la taș = piatră, cu maluri stâncoase; Siutghiol, de la siut = lapte, aspectul lăptos fiind dat de izvorârile din lac; Agighiol, de la agi = otravă, datorită apei amare; Tekirghiol, de la tekir = vărgat, aspectul dat de valurile sale de vreme vântoasă; Tuzla, de la tuzlu = sărat, Tatlageac, de la tatli = dulce, datorită calității excelente a izvoarelor ce-l alimentează. Pentru Moldova, curs de apă dar și provincie istorică, s-a găsit
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
minte („Slăbiciune de minte”), nevolnic, slab de hire. Trecerea de la Înțeles exclusiv social (prostimea ca o categorie socială) la unul psihologic (prostimea, o categorie diferențiată psihologică) s-a făcut relativ recent. În sec. al XVII-lea găsim: „Atunci jale și amar va cădea pe păcătoși, că de vor fi mai proști, pre carii de multe ori i-au dosădit și i-au asuprit, Îmbrăcați Într-atâta podoabă și frămăsețe și Într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
că tot ceea ce Biblia povestește cu privire la Moise s-a întâmplat literalmente așa cum îl descrie însăși Biblia. Probabil, Moise a devenit un personaj cheie în istoria lui Israel în epoca postexilică. Monarhia dispăruse și, puțin câte puțin, s-a confirmat adevărul amar că nu mai exista posibilitatea restaurării sale imediate. Pentru a evita acest neajuns, Israel a căutat în tradiția sa un fundament mai solid decât monarhia, ceva mai vechi, care să fi supraviețuit catastrofei exilului. Acesta era tradiția mozaică. Conform acestei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Israel; este foarte puțin probabil ca să fi lăsat urme în istoria Egiptului. 3. Itinerarul ieșirii din Egipt Mai rămâne o întrebare cu privire la trecerea mării: chestiunea itinerarului. Există cel puțin trei posibilități: evreii au traversat Marea Roșie sau așa-numitele „Lacuri Amare” sau laguna vecină cu Mediterana numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
această mare. Cu mai multă precizie se traduce astăzi prin „Marea de papură”. Precum am afirmat, regiunea unde se află actualmente Canalul de Suez, în antichitate era o regiune de lacuri. Unele dintre aceste lacuri există și astăzi, precum Lacurile Amare. După toate probabilitățile, scena povestirii din Ex 14 trebuie căutată tocmai în această regiune, pe lângă unul dintre aceste lacuri sau aproape de o lagună. Din nou, avem de a face numai cu o posibilitate. Povestirea biblică nu ne furnizează date suficient
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în cantități relativ importante, din cauza fenomenului de tensiune superficială. Ajunge o lovitură puternică în piatră pentru ca această apă să „iasă” literalmente din ea. Firește, trebuie doar să cunoști aceste locuri. Povestirea din Ex 15,22-25, în care Moise purifică „apele amare” ca să poată fi potabile, ar putea și ea să aibă o bază concretă. Populațiile deșertului cunosc de fapt proprietățile lemnului unor arbori capabili să curețe apele non potabile. Migrația prepelițelor (Ex 16, Num 11) și a altor păsări sunt foarte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!" 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
RSS Moldovenească. B. debutează editorial în 1955, cu volumul La pădure, cuprinzând versuri destinate copiilor. Acelorași cititori le sunt destinate și alte culegeri, precum Aventurile lui Nătăfleață (1961), Cizmele cocostârcului (1967), Noile aventuri ale lui Nătăfleață (1978). Alte volume (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, În alb și negru, 1977) vehiculează motive satirice curente, precum și locuri comune propagandistice. Limbajul poetic este aerisit și modern, uneori chiar proaspăt. Umorul, ironia ori șarja sunt folosite și în romanele Singur în fața dragostei (1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
Unchiul din Paris (1973), Local ploi de scurtă durată (1986). Dialogul este vioi, acțiunea se desfășoară dinamic. B. este și un dramaturg înzestrat, abil în construirea succesiunii de replici (Radu Ștefan întâiul și ultimul). SCRIERI: La pădure, Chișinău, 1955; Prafuri amare, Chișinău, 1955; Piatra de încercare, Chișinău, 1958; Aventurile lui Nătăfleață, Chișinău, 1961; Firicel de floare rară, Chișinău, 1961; Dor, Chișinău, 1963; Poezii, Chișinău, 1964; Singur în fața dragostei, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1967; Cizmele cocostârcului, Chișinău, 1967; Marele rățoi Max, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
la care erau supuși evreii în Imperiul rus. În perioada cînd a intrat Iorga în politică, Pobedonostev, tutorele odraslelor familiei imperiale (pînă la 1905 stăpînul de facto al scenei), a emis cu insistență legi noi care le făceau evreilor traiul amar. El a declarat oficial că (drept urmare a politicii sale) o treime din evrei vor pieri, o altă treime vor pleca din țară, iar ultima treime va dispărea, asimilată de ruși. Din 1881 au început îngrozitoarele și incredibilele linșaje în masă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a început să-și folosească talentele. A decis să-l vîre din nou în staul pe "calul de curse" (Iorga). Cu alte cuvinte, Iorga nu a fost invitat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace, o umilință amară pentru luptătorul care jucase un rol atît de important în realizarea și în punerea temeliilor intelectuale ale României Mari. Alexandru VaidaVoievod și politicienii ardeleni care uniseră recent Transilvania cu România erau șocați; nu erau încă obișnuiți cu interesele meschine de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei asasinate: a lui Manciu, a lui Duca și a lui Stelescu. Există mulți români care nu sînt de acord cu Iorga. Care conchidea din nou: "Trebuie uneori să te bucuri de plăcerile amare ale lipsei de popularitate"66. Procesul vieții lui Iorga ca politician început cu aproape patruzeci de ani în urmă, o dată cu articolul publicat de el în "L'Indépendance Roumaine", își împlinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politică a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Decebal (frații lui Codreanu), împotriva prezenței cărora Iorga a protestat imediat, dar fără succes. Cel de al doilea Consiliu de Coroană a fost dominat (ca și primul) de teama intrării rușilor în Moldova. Din această cauză, după o remarcă amară la adresa Dictatului de la Viena (care va fi "un triumf pentru grofii unguri" și pentru alți moșieri feudali unguri), Iorga a optat pentru acceptare. El a scris mai tîrziu: "aveam de ales între a pierde 1.100.000 de români... sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit "un Tit Liviu al României" 15 G. Călinescu, Istoria literaturii române, București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a stabili tarife protecționiste au avut ca rezultat nu doar irosirea capacității industriale și niveluri fără precedent ale șomajului, ci și colapsul comerțului internațional (Între 1929 și 1936, schimburile franco-germane au scăzut cu 83%), dublat de resentimente și competiții amare Între state. A venit apoi cel de-al doilea război mondial, al cărui impact fără precedent asupra populației civile și a economiei naționale a țărilor afectate este discutat În prima parte a acestei cărți. Impactul cumulat al acestor lovituri a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constantă a formelor instituționalizate de cooperare intraeuropeană, precum și redresarea susținută după 30 de ani de dezastru economic și „normalizarea” păcii, a optimismului și prosperității - toate acestea pledau pentru o reacție hiperbolică. Vindecarea Europei era un „miracol”. Europa „postnațională” Învățase lecțiile amare ale istoriei recente. Un continent pașnic și senin se ridicase, asemenea păsării Phoenix, din cenușa propriului trecut criminal (și sinucigaș). Ca multe alte mituri, și această povestire agreabilă despre Europa din cea de-a doua jumătate a secolului XX conține
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estul Europei au fugit mâncând pământul din calea Armatei Roșii. Celor ajunși cu bine În Germania li s-au alăturat o sumedenie de refugiați de tot felul. William Byford-Jones, ofițer În armata britanică, descria astfel situația În 1945: Vai și amar! Femei care și-au pierdut bărbații și pruncii, bărbați care și-au pierdut nevestele; femei și bărbați care și-au pierdut casele și copiii; familii rămase fără ferme, pământuri, prăvălii, distilerii, fabrici, mori și conace. și mai erau și copilași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inimile celor care nu iubesc această Iugoslavie”. Venitul iugoslav pe cap de locuitor În momentul despărțirii de Stalin era cel mai mic din Europa, cu excepția Albaniei; patru ani de ocupație și război civil aruncaseră o țară scăpătată În mizerie. Moștenirea amară a războiului era complicată și mai mult de compoziția etnică a ultimului stat cu adevărat multinațional din Europa: conform recensământului din 1946, populația de 15,7 milioane de locuitori a Iugoslaviei cuprindea 6,5 milioane de sârbi, 3,8 milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când Înfățișează dificila perioadă de după război În lumina avantajoasă a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau o nouă criză postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
terț - liberalii, care depindeau În mod stânjenitor de votul ex-naziștilor și a căror popularitate scădea oricum cu fiecare scrutin -, nici unul dintre partidele austriece nu putea spera că va forma un guvern stabil; orice proiect legislativ controversat risca să stârnească amintiri amare. Prognoza pentru democrația austriacă nu era deloc optimistă. și totuși, Austria a reușit nu numai să evite repetarea istoriei, ci să devină În scurt timp democrația alpină model: neutră, prosperă și stabilă. Era În parte meritul Armatei Roșii, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Heidegger pentru că permisese republicarea prelegerilor sale de la Heidelberg cu tot cu aluziile la „măreția interioară” a nazismului din varianta originală. La vremea respectivă, acest incident era izolat și nu a suscitat atenția internațională, Însă a marcat un moment de referință, prefigurând interogațiile amare de mai târziu. În Die Ehe der Maria Braun (1979), regizorul Rainer Werner Fassbinder (născut În 1945) disecă acid defectele Republicii Federale, așa cum apăreau ele tineretului critic. Eroina filmului Își reface viața din ruinele Înfrângerii, Într-o Germanie unde „toți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Tito la invazia din Ungaria a avut, astfel, două fațete. Asemenea liderilor sovietici, el era ușurat că ordinea comunistă fusese restabilită, Însă modul În care se realizase acest lucru a creat un precedent periculos și a lăsat un gust amar. În alte părți, răspunsul a fost mai puțin ambiguu. Odată ce cuvântarea secretă a lui Hrușciov ajunsese să fie cunoscută În Vest, ea a marcat sfârșitul unui anumit tip de credință comunistă, Însă a creat totodată posibilitatea reformei și reînnoirii poststaliniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu care publicul Îl identifica pe de Sica. Mai multă influență avea, de pildă, Michelangelo Antonioni. În L’Avventura (Aventura, 1960), L’Eclisse (Eclipsa, 1962) și Il Deserto rosso (Deșertul roșu, 1964), toate cu Monica Vitti, realismul sever și personajele amare, cinice, raționale anticipează universul pustiu și detașat al artei de la sfârșitul anilor ’60, perfect ilustrat de același Antonioni În Blow-Up (1966). Filmului italian Îi lipsea intelectualismul seducător al filmului francez (sau suedez), dar ce aveau toate În comun - și din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cazane și frecau geamuri; profesorii universitari mânuiau tesla, iar studenții dificili erau pe drumuri; dosarele poliției erau pline de „confesiuni” utile, iar comuniștii reformiști fuseseră exilați sau reduși la tăcere: „ordinea”, cum scria o victimă a normalizării Într-un eseu amar și strălucit, fusese „restabilită”16. Unde de protest au traversat blocul comunist. La 25 august 1968, printre demonstranții din Piața Roșie care protestau Împotriva ocupației Cehoslovaciei se aflau Pavel Litvinov (nepotul ministrului de Externe al lui Stalin) și Larisa Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâi pentru cehi și, cu timpul, pentru toți ceilalți - să pretinzi că un regim comunist se baza pe adeziunea poporului, pe legitimitatea unui partid reformat sau chiar pe lecțiile istoriei. La Praga, strivirea mișcării reformiste a lăsat un gust extrem de amar. Mulți dintre cei mai zeloși „normalizatori” fuseseră, cu numai câteva luni În urmă, cei mai zgomotoși adepți ai lui Dubček - „abia după Primăvara de la Praga din 1968”, scria Zdenìk Mlynáø, unul dintre reformiștii de la vârful Partidului Comunist, „am Început să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]