24,313 matches
-
pentru că își petrecea o bună parte a zilei să pregătind-o. O mai intimida pe Ruth și în alte feluri. I se interzicea să bată mingea în casă. A văzut-o odată și a chinuit-o săptămîni în șir cu amenințarea că-i va spune mamei. într-o zi, doamna Thaw își acuză copiii că fură zahăr din dulapul din living. Amîndoi negară. — Tu ai furat zahărul, i-a spus Ruth mai tîrziu. — Da, a răspuns el. Dar dac-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mintea lui se prinse din nou de imaginea femeii și o excitație chimică, o senzație de furnicare, i se împrăștie prin sînge, lărgind toate canalele și umflîndu-i penisul jos și căile respiratorii deasupra. Și, dincolo de toate, sufocarea aștepta ca o amenințare neîmplinită. Autobuzul opri pe o stradă cu case neinteresante, pe malul unui lac. Thaw și Ruth coborîră și o găsiră pe prietena mamei lor așteptîndu-i într-o mașină. Ruth se așeză în față, lîngă ea. Era o femeie măruntă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
virtuoase, înțelepte, faimoase și frumoase, și toate îmbrăcate superb. Apoi apărea el singur, în haine obișnuite, se ducea spre centrul sălii și, fără să se grăbească, începea să urce scara spre ceva amenințător, uriaș, decisiv, aflat în vîrful ei. Această amenințare pîndea întreaga umanitate dar numai el era făcut s-o confrunte, deși era un drum fără întoarcere. Urca într-un crescendo tragic în care orgi, voci și orchestre se amestecau într-un lamento care combina cele mai expresive efecte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de jocuri de noroc. în unele, zări oameni care stăteau cu sacoșe și coșuri în fața tejghelelor, jucînd, după toate aparențele, în schimbul hranei. Golurile lăsate de clădirile demolate erau înțesate de mașini parcate și înconjurate de garduri cu tot felul de amenințări mîzgălite cu vopsea. NEBUNUL MAC UCIDE sau BROASCA NEBUNĂ JUDECĂ, sau VIN MICILE MALCIES, dar nu abăteau atenția de la mesajele mai mari de pe afișe. Acestea prezentau poze cu viața de familie, sex, mîncare și bani, iar cuvintele erau și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să spună lumii ce gîndește despre asta; dar savoarea mohorîtă a acestor episoade amintește de trei cărți ale unor socialiști dezamăgiți care au apărut după al Doilea Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George Orwell și Țărmul barbariei de Norman Mailer. Spunînd asta, ești forțat să te întrebi de ce „iluzionistul“ introduce apologia operei lui laolaltă cu o istorie plicticoasă și sumară a istoriei literaturii, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fost făcută de oameni ca noi și poți fi sigur că așa va fi și de acum încolo. Gosseyn îl privea și simțea cum i se strânge inima. I se spuneau prea multe. Fie complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vorbă și fără ca să tragi de timp, te anunț că vreo șase arme sunt îndreptate spre tine. N-ai ce face. Gosseyn văzu armele, niște tuburi evazate ce ieșiseră din fuselaj și-i urmăreau orice mișcare. Atâta vreme cât se afla sub amenințarea armelor, ce mai conta dacă-l considera dușman sau nu; fără să scoată vreo vorbă, ocoli avionul și intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau sub amenințarea armatelor de invazie. Îl privi pe furiș pe doctor. Capul ciufulit i se odihnea pe speteaza fotoliului; ochii îi erau închiși. Pieptul i se ridica și i se cobora cu regularitate. Gosseyn îl chemă șoptii: ― Doctore! Adormit profund, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în sfârșit îl deschise. ― Torpilă... ucigași... de necrezut... criminali... În ciuda somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai în fiecare moment câte unul se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmare n-are cum acționa împotriva noastră. Se îndreptă de spate cât era de înalt și, dominându-și prizonierul cu un cap, tună: ― Te avertizez, Gosseyn, fără prostii. Cum ceva nu-i în regulă, distrug și Pământul și Venus. Sălbăticia amenințării îl întărâtă pe Gosseyn. O clipă se priviră ca două fiare la pândă. Thorson fu cel care, izbucnind în râs, rupse tensiunea. ― Bine, bine ― zise el ― amândoi suntem la capătul nervilor. Hai să nu ne certăm. Dar ține minte, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai localizat, o unghie care zgâria ușurel pe dinăuntrul cutiei de carton de pe masă. Atunci mi-am amintit de fluture, am luat Intimitatea și am deschis-o; fluturele a ieșit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite că dincolo de aceste ziduri sinistre se ascundea un observator isteț și că acțiunile și mișcările cele mai mărunte erau evaluate și analizate cu mare atenție. - Poți face ceva? întrebă ea, sau Discipolul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că voi face eu, cu știința dumitale a viitorului. Răspunsul său dovedi, dacă mai era nevoie, că nu era vorba de o discuție academică. Pe neașteptate, ea izbucni în plâns. - O! te rog, nu mă lăsa așa, în starea asta. Amenințările acestui om mă înnebunesc. Dădea din cap, plângând. - Nu știu ce se întâmplă. Când privesc viitorul dumitale, totul este neclar. Asta mi se mai întâmplă cu Discipolul, dar este normal, fiindcă el este defazat. Se întrerupse, își șterse lacrimile cu dosul mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zări fața când trecu pe lângă el. Obrajii își pierduseră culoarea, ochii îi erau împăienjeniți, dar ținea capul sus. Din partea cealaltă a ceea ce devenise o singură celulă. Jurig râdea: - Ce bine o să-ți fie dacă te ascunzi după el. Era o amenințare pur talamică, inutilă chiar și pentru Jurig. Dar Gosseyn n-o lăsă să treacă. Așteptase ocazia. Un om incapabil să ia o decizie într-o chestiune importantă, trebuia să pară că-și concentrează atenția pe un aspect secundar. Atâta vreme cât va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
limbajul talamic. Fără condiții, păi dar cum?! Fără nici un dubiu, se aștepta de la el să contribuie la atingerea scopului Discipolului. Oamenii au tendința de a-și proiecta propriile speranțe, propriile dorințe, încât un plan personal devine planul esențial. Următoarea etapă: amenințări sângeroase. - Dacă refuzi, se auzi glasul puternic, dumneata și cu mine vom deveni dușmani și vei fi distrus fără milă. "Și poftim", își zise cu cinism Gosseyn. Tăcerea se restabili în încăpere. Încă o dată, pentru scurt timp, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn, atent. Există o lungime de undă pe acest radio pe care se poate emite o comunicare generală? - Desigur. Avem o bandă de urgență, cum îi spunem noi. care... (se opri) care servește la coordonarea mișcărilor noastre în caz de amenințare. - Reglează! zise Gosseyn. Se uită la el, surprinsă, dar ceva din expresia feței lui o făcu să tacă. Încă un moment și Gosseyn vorbi. Ca și înainte - devenea ceva automat - realiza acel du-te-vino cu cablul, imediat înainte de fiecare frază. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur, zise Gosseyn, că nu riști nici o incorectitudine din partea prințului Ashargin. Vorbea cu bună știință la persoana a treia. - De fapt este un tip cumsecade. - Dar eu am primit ordinul, zise ea, cu amenințarea morții. - Nu ai ce face dacă ți se resping avansurile, zise Gosseyn. - Atunci, tu riști să mori. - Prințul, zise Gosseyn, este folosit de Enro pentru un scop personal. Nu crezi că Enro îl va lăsa în viață după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atomică hărăzită Pământului și lui Venus. Și mai era și un punct și mai important, Enro viza un scop personal. Chiar și acum el ar putea să mai amâne ordinele sale de distrugere a popoarelor sistemului solar cu speranța că amenințarea cu un asemenea atac o va forța poate pe sora lui să se mărite cu el. Din nou, roboperatorul urlă: - Transmit acum, zise, mesajele roboților. Vocea se calmă, deveni mai clară. - Navă prin CR - 94 - 687 - 12 - bzzz - similarizați - Atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu de ce a lui Enro. Conversația continuă în acest mod convențional, dar puțin câte puțin, Gosseyn strânse informațiile pe, care și le dorea. Stupefiant, romanul unui detectiv venusian, Crang, care traversase în taină spațiul pentru a descoperi ce fel de amenințări erau îndreptate spre non-A. Secoh, în calitatea sa de consilier al lui Enro, îl numise pe Crang comandantul bazei secrete" a lui Enro pe Venus. De ce? Pentru ca Gorgzid Reesha să scape voinței fratelui ei care dorea s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
minut, dar Gosseyn nu voia să riște. - Prea nobile senior, gardian, începu, când mă voi similariza prin interiorul acestui distorsor până la cel de la ușă, va trebui să domnească tăcerea cea mai profundă, - Liniștea va domni! În vocea lui era o amenințare adresată asistenților săi. - Bun. Ei bine... Acum! zise Gosseyn-Ashargin. În același timp acționă distorsorul. Se găsea, cum îi promisese mașina în "vis", înapoi în trupul său, în interiorul sarcofagului. Zăcea liniștit, conștient de prezența Zeului. Apoi emise un gând: - Mașină? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a fost făcută de oameni ca noi și poți fi sigur că așa va fi și de acum încolo. Gosseyn îl privea și simțea cum i se strânge inima. I se spuneau prea multe. Fie complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vorbă și fără ca să tragi de timp, te anunț că vreo șase arme sunt îndreptate spre tine. N-ai ce face. Gosseyn văzu armele, niște tuburi evazate ce ieșiseră din fuselaj și-i urmăreau orice mișcare. Atâta vreme cât se afla sub amenințarea armelor, ce mai conta dacă-l considera dușman sau nu; fără să scoată vreo vorbă, ocoli avionul și intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]