13,008 matches
-
este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea Moșna este situată în partea de nord a județului Sibiu, pe cursul văii Moșna, în Podișul Hârtibaciului, pe drumul județean 141, Pelișor - Moșna - Mediaș. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței unei locuiri pe teritoriul satului încă din neolitic și eneolitic astfel, în locul numit "La Râpă" s-a descoperit o așezare Preistoria în România preistorică cu material aparținând culturii "Petrești
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
incinta bisericii „Sfântul Nicolae” din același sat, cruce datând din 1698-1699. În rest, alte douăzeci și trei de obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele în zona satului Starchiojd situl de la „Șuguleasca”, unde s-au găsit urme de așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. și din secolul al IV-lea e.n.; și așezarea din secolele al V-lea-al VII
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
raionului Ploiești din regiunea Prahova și apoi, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a luat numele de Șirna, fiind unită cu comuna Hăbud, și a fost arondată din nou județului Prahova, reînființat. În comuna Șirna se află situl arheologic de interes național de „la Fântâna lui Hârțu” din satul Șirna. Aici au fost găsite urme de așezări din Epoca Bronzului, perioada Latène, secolul al III-lea e.n., secolele al V-lea-al VII-lea, și secolele al VII-lea
Comuna Șirna, Prahova () [Corola-website/Science/301736_a_303065]
-
reședință Sibiu ("Hermannstadt"); pînă la Calea ferată Copșa Mică-Sibiu din satul Mândra sunt aproximativ 6 kilometri. Pe teritoriul localității Slimnic, în locul numit: "Șanțul Satului", la "Marginea pădurii cetății", la "Socebeul", la "șanțul umed" și altele - au fost găsite multe obiecte arheologice, care au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de așezări (la "Cetatea Veche", la "Schelzental") fiind datate în epoca fierului (cultura geto-dacică respectiv cultura dacică). Așezarea romană
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
-al VII-lea e.n. și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea. În rest, alte cincisprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Opt dintre ele sunt alte situri arheologice: situl din „Valea Rea” (satul Ghinoaica), cu așezări din perioada Latène și din secolele al V-lea-al VII-lea e.n.; situl din partea de sud a văii Scheii, de la confluența Liciului cu Scheianca (același sat), unde s-au găsit așezări
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
ele au revenit la județul Prahova, comuna Loloiasca desființându-se și satul ei revenind la comuna Tomșani. Două obiective din comuna Tomșani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat în zona stației de cale ferată din satul Tomșani, unde s-au găsit urmele unei așezări din neolitic (cultura Boian). Celălalt, clasificat ca monument de arhitectură, este altarul și pridvorul bisericii de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1729) din satul
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
1999 pe lista monumentelor UNESCO. Localitatea Valea Viilor este situată în nordul județului Sibiu, la o distanță de 14 km. de orașul Mediaș, pe drumul județean 142G Motiș - Valea Viilor - DN14. Localitatea este așezată într-o cunoscută zonă viticolă. Săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe teritoriul satului s-au descoperit o secure de piatră din neolitic și o brățară de bronz de la începutul epocii fierului. În anul 1875, pe locul numit
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl arheologic din livada Grupului Școlar Agricol, unde s-au găsit urmele unei așezări din perioada Halstatt.
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Medieșu Aurit este situată pe malul drept al Râului Someș, în partea central-estică a județului, pe drumul județean DJ 192, la 22 km distanță de municipiul Satu Mare. În hotarul localității ce formează comuna Medieșu Aurit au fost descoperite semnificative vestigii arheologice. Situl arheologic din punctul Șuculeu este unul dintre cele mai intens cercetate și totodată unul dintre cele mai cunoscute de pe teritoriul județului Satu Mare. Cele mai vechi vestigii de pe teritoriul comunei se află între localitățile Medieșu Aurit și Potău, în punctul
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
este situată pe malul drept al Râului Someș, în partea central-estică a județului, pe drumul județean DJ 192, la 22 km distanță de municipiul Satu Mare. În hotarul localității ce formează comuna Medieșu Aurit au fost descoperite semnificative vestigii arheologice. Situl arheologic din punctul Șuculeu este unul dintre cele mai intens cercetate și totodată unul dintre cele mai cunoscute de pe teritoriul județului Satu Mare. Cele mai vechi vestigii de pe teritoriul comunei se află între localitățile Medieșu Aurit și Potău, în punctul de hotar
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
și coordonatele geografice sunt: 45° 40' și 45” latitudine nordică, corespunzătoare orașului Focșani, și 24° 20' și 38” longitudine estică, corespunzătoare orașului Rîmnicu Vîlcea. Distanța către localitățile apropiate: Prin apropierea localității trece calea ferată Sibiu - Făgăraș - Brașov. Din cauza puținelor descoperiri arheologice făcute în zona localității Racovița, cercetătorii au recurs la studierea toponimiei și folclorului local pentru a putea stabili vechimea așezării. Astfel, se menționează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetățuică” , dat ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
cca 600.000 î.d.H., descoperirea a permis specialiștilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României. Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie din Sibiu. Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrișurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecționat din piatră șlefuită datat la sfârșitul epocii neolitice, a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Petre Beșliu Munteanu a descoperit în 2009 pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. Prima atestare documentară a satului - 22 mai 1443 - se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken - Racovița de astăzi - - ceea ce îndreptățește
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
scrise despre viața bisericească a satului până în anul [[1700]] sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jur. Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700, nu pot fi identificate documetar ci doar arheologic sau din tradiția orală, care menționează o bazilică romană, ce este posibil să fi fost ridicată „În deal” . Deși până în anul [[1765]], satul avea două jurisdicții diferite, „partea scăunală” și cea „iobagită” , sub aspect confesional, chiar dacă existau și locuitori de
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
în faza republicană a festivalului național „Cântarea României” . [[Fișier:Fortificatia medievala Avrig - Racovita.jpg|right|250px|thumb|Amplasarea [[Fortificația medievală de la Avrig-Racovița|fortificației Avrig - Racovița]]]] Inițiatorii (Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavații [[Arheologie|arheologice]] (contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din [[Veneția]]) început în [[2005]] au considerat că zona, numărul de descoperiri [[mezolitic]]e este, la nivelul [[Transilvania|Transilvaniei]], foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraș deține
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Petre Beșliu Munteanu a descoperit în 2009 pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. [[Fișier:DionisieFlorianu.jpg|150px|right|thumb|[[Dionisie Florianu|Dionisie Florianu von Oltrákovicza]]]] [[Fișier:EmblemăînfrățireRacovița.png|right|200px|thumb|Emblema asociației]] Monografii: Lucrări speciale și generale: Arhive: [[Categorie:Racovița, Sibiu| ]] [[Categorie:Comune în județul Sibiu|Racovitța]]
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
așezată pe două coline în partea stângă a Văii Zalăului, aflându-se la o depărtare de 11 km de orașul Zalău, încadrându-se ca un sat de mărime medie a județului Sălaj. De pe raza localității s-au strâns în urma cercetărilor arheologice fragmente ceramice din secolele VIII-IX. În hotarele satului, în locurile "Nove" și "Pietriș", au fost descoperite vestigii arheologice. Prima atestare documentară o găsim la anul 1323, atunci amintindu-se de satul „Baldun”, denumirea localității derivând de la numele fostului moșier, Balduni
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
de orașul Zalău, încadrându-se ca un sat de mărime medie a județului Sălaj. De pe raza localității s-au strâns în urma cercetărilor arheologice fragmente ceramice din secolele VIII-IX. În hotarele satului, în locurile "Nove" și "Pietriș", au fost descoperite vestigii arheologice. Prima atestare documentară o găsim la anul 1323, atunci amintindu-se de satul „Baldun”, denumirea localității derivând de la numele fostului moșier, Balduni Guch, proprietar a 1.000 iugăre de teren. Pomenirea satului la această dată se face cu ocazia unui
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
muzeului cuprinde peste 800 de obiecte aduse de moți din zona lor de origine. Casa în care se află muzeul etnografic, construită de săteni în deceniul patru al secolului trecut cuprinde șase încăperi. Expoziția de istorie prezintă și câteva descoperiri arheologice din zonă, fotografii și documente, precum și lucrări realizate de artiști contemporani.
Scărișoara Nouă, Satu Mare () [Corola-website/Science/301771_a_303100]
-
propriu-zisă, turnul-clopotniță și zidul de incinta; și biserica „Nașterea Maicii Domnului” (ridicată în 1732) din strada Tudor Vladimirescu. În rest, alte cincisprezece monumente sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea că monumente de interes local. Unul este situl arheologic din punctele „Cetățuia” și „Antoniu”, aflate la nord-vest de oraș, pe malul Milcovului. El cuprinde vestigiile unei așezări fortificate și ale unei necropole din Epoca Bronzului (cultură Monteoru), precum și necropole din perioada Halstatt și din Epoca Medievală (secolele al XIII
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
vechi timpuri. Cu prilejul construirii unui siloz lângă grajdurile fostului CAP, lângă școală (acest teren a aparținut lui Vasile Bacali), au fast descoperite două cești de culoare neagră, cu toarte. Ceștile sunt de la sfârșitul epocii bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele se găsesc la Liviu Boca din Razoare. Satul Barlibas este vecin cu cătunul Stefanca din satul Razoare. Despre Barlibas se pomenește în Conscripția din 1754, când sunt înregistrați iobagii și jelerii de pe moșiile baronilor
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
din localitățile componente Beu, Dumitrești, Lăureni, (reședința), Moșuni, Șardu Nirajului, Tâmpa și Veța. Orașul Miercurea Nirajului se găsește pe cursul mijlociu al râului Niraj, la confluența acestuia cu Nirajul Mic, pe drumul județean Târgu Mureș - Miercurea Nirajului - Sovata. Potrivit săpăturilor arheologice orașul a fost locuit încă din epoca neolitică. Pe teritoriul localității Miercurea Nirajului au fost găsite topoare de piatră (2000 - 1700 î.Ch), monezi bizantine din epoca împăratului Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
fluturi specifici nivelelor alpine. - Apele de munte sunt populate cu păstrăvi curcubeu și indigen, lipan, mreana vânata, scobar și clean. Primele atestări documentare datează din secolul XV, respectiv anul 1439 și vizează satele Buceș, Mihăileni și Stănija. În urma unor săpături arheologice, în zona Stănija au ieșit la iveală urmele unor străvechi așezări miniere, descoperindu-se elemente de ceramică română, cărămizi, opaițe, râșnite sau chiar bucăți de lemn folosite la construirea galeriilor. În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
detectarea uraniului, activitate a cărui rezultate nu se cunosc în prezent. Are profil agrar, dar se mai practică și azi minieritul. Sursele de atractivitate ale localității Stănija sunt legate de vechile exploatări de argint și aur, cât și de siturile arheologice care au scos la suprafață așezări miniere, cărămizi și ceramică română. Turismul de aventură oferă satisfacții prin varietatea mare de metode recreere: drumeții montane, sporturi extreme, alpinism, vânătoare și pescuit. Pe langă alpinism, relieful este mai degrabă potrivit practicarii altor
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
natură antropica. Diferitele galerii descoperite se pot constitui într-un adevărat izvor cronologic al diferitelor perioade în care aurul a fost exploatat, iar acestea ar forma un traseu turistic istoric de o valoare inestimabila. Galeriile române au chiar și valoare arheologică, deoarece aici se pot constitui chiar șantiere arheologice pentru studierea istoriei, binecunoscut fiind faptul că în acești munți se găsea centrul civilizației dacice. O perspectivă de dezvoltare a turismului din această localitate este dată chiar de resursele de aur prezente
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]