9,844 matches
-
intern. (7) Auditorii interni au obligația perfecționării cunoștințelor profesionale; șeful compartimentului de audit public intern, respectiv conducerea entității publice, va asigura condițiile necesare pregătirii profesionale, perioada destinată în acest scop fiind de minimum 15 zile pe an. Material cules din bibliografia de mai jos enunțată și sistematizată de EXPERTUL președinte al Clubului Universitarilor Liberi.)
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
destalinizarea schițat în lumea românească, întreprins de un vechi ilegalist, Alexandru Jar, este criticat aspru și sancționat prin marginalizarea rebelului. Despre epoca, numită de unul dintre protagoniștii ei "obsedantul deceniu", s-au scris ulterior cărți de memorialistica, de căutat în bibliografia unor: Nina Cassian, Maria Banuș, Alexandru George, Nicolae Carandino, Marin Preda, rămase în sertare, dar și romane, partial "adevărate", atent controlate de cenzură, publicate toate între 1965-1989. Aprilie 1954 - Procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu, cunoscut lider comunist, fost ministru al Justiției
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
cu Roma la 1700, implicând justificarea rațională a evenimentului. Ca mod de exprimare, cartea este un mesager timpuriu al ecumenismului panromânesc, postulat de cele mai luminate minți ale acelei epoci. Este totodată prima carte din cultura noastră care alătură o bibliografie bogată, conținând titluri de lucrări ce stau la baza tuturor aserțiunilor, și la care se fac trimiteri punctuale, autorii sugerând astfel că o scriere temeinică are nevoie de un aparat critic pe măsură. Aparent modesta tipăritură, reeditată de episcopul Ioan
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
mișcare muncitorească, respectiv o confederație de state). Toate acestea propunînd un nou concept de om, de societate, de economie, de națiune - și mai multe concepte privitoare la stat și la dispariția acestuia."" (""Spectrele lui Marx"", Editura Polirom 1999, pag. 143-144) Bibliografia completă în limba engleză
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298880_a_300209]
-
pagini îi prezintă pe cei doi logodnici în turnul farului privind fascinați"“cu obrajii atât de apropiați... întunericul de nepătruns, pe care fasciculele luminoase le măturau cu regularitate" inspirând un optimism atât de rar întâlnit în opera lui Yukio Mishima. Bibliografie: Mihnea Voicu Șimăndan , „Yukio Mishima: “Tumultul valurilor””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Poate că cel mai realizat roman, prin complexitatea construcției și a personajelor este care s-a vândut în Japonia în peste 300000 de exemplare. Mishima a
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
și implicit pentru Japonia este minunat, dincolo de orice comparație. Această poveste este romantică, oricât de crudă ar părea. Mishima însuși a jucat rolul personajului principal într-o versiune cinematografică a operei și ideea a fost desigur apropiată de convingerile sale. Bibliografie: A.D., „Yukio Mishima: “Patriotism””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Când Mishima s-a sinucis în 1970, avea în urma lui un sfert de secol de creație literară: povestiri, romane, piese, eseuri critice, reflecții personale și în special, către sfârșit
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
personajelor principale și manipulează situația în fabrică, până la momentul în care Komazawa își pierde stăpânirea paternală și moare ruinat, în timp ce Okano preia afacerea. Cartea comunică anumite aspecte ale contradicțiilor dintre formele vechi și noi ale producției capitaliste în acea epocă. Bibliografie: C.B., „Yukio Mishima: “Mătase și perspicacitate””, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Sensul literaturii lui Mishima devine și mai clar după lectura eseului critic Soare și oțel, testamentul său literar, publicat chiar în anul morții sale și apărut în
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
cea mai mare doleanță a lui Mishima. În opinia romancierului, democrația, comerțul intensiv și deposedarea împăratului de statutul său divin, era o dovadă certă că societatea tradițională a decăzut. O mare parte din opera sa literară conține ideile sale politice. Bibliografie: A.D., „Yukio Mishima: teoria politică”, „Studii nipone” (An I, nr. 1, 2000) Chiar dacă ideile sale politice erau vag abstracte sau chiar confuze, Mishima avea o viziune clară asupra credințelor sale artistice și filozofice. Principalele sale cărți de teorie a esteticii
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
București, 1965 (reeditare, IRI, 1998). Aristotel, Statul atenian, traducere de Ștefan Bezdechi, Editura Casa Școalelor, București, 1944 (reeditare Agora, Iași, 1992). Aristotel, Protrepticul, ediție bilingvă, text grec stabilit de Ingemar During, traducere din greaca veche, studiu introductiv, sinopsă, note, glosar, bibliografie și anexă de Bogdan Minică și Cătălin Partenie, Editura Humanitas, București, 2005. Aristotel, Plotin, Augustin, Ioan Filopon, Toma din Aquino, Alkindi, Avicenna, Avencebrol, Algazel, Averroes, Albert cel Mare, Henri din Gand, Siger din Brabant, Boethius din Dacia, Despre eternitatea lumii
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
în franceză). În plus față de scrisorile către Theo, se numără și cele către prieteni și alți membrii ai familiei: Van Rappard, Émile Bernard, sora lui Wil [Wilhelmine Jacoba], prietena Line Kruysse, părinții săi, Albert Aurier, John Russell și Gauguin. O bibliografie generală scrierilor lui van Gogh și a textelor care i-au fost consacrate în diverse țări, a fost publicată în 1942 la New York de Charles Matton Books: ", a Bibliography Comprising a Catalogue of the Literature, Published from 1890 through 1940
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
de stat neoliberal a artiștilor radicali este un fenomen răspândit pe scară largă. Și, după cum observa Mutnik, prima condiție pentru această cooptare este renunțarea la analiza structurilor de clasă și a forțelor de producție, adică renunțarea la critică sistemului capitalist. BIBLIOGRAFIE: Boal, Augusto (1979) <spân lang="ro-RO"><b>Theatre of the Oppressed</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Pluto Press, London. Trad. Charles A. și Maria Odilia Leal McBride
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
care propune soluții stilistice novatoare, implică realmente țăranii și muncitorii în procesul de creație și în dezbaterile din jurul spectacolelor, susține acțiunile progresiste ale revoluției, dar nu se ferește de critică și atitudine dizidenta față de erorile regimului politic.</spân></spân></p> BIBLIOGRAFIE:</spân></spân></p> Martin, Randy (1994). </spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Socialist Ansambles. Theatre and State în Cuba and Nicaragua</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
unui teatru revoluționar realizat de grupuri subalterne în spațiul „lumii a treia”. Am ales aceste exemple atât de diverse tocmai pentru a sublinia că fiecare situație locală, în funcție de contextul istoric și politic specific, poate genera propriul discurs teatral revoluționar.</p> BIBLIOGRAFIE:</p> Campillo, Maité (2015) <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>„Víctor Zavala: <Nada me ha vencido, nada me ha doblegado> (Perú, crimen de estado)”</b></spân></spân></spân><spân
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
bine definite. Unele din aceste ramuri au un caracter predominant teoretic precum botanica, zoologia, taxonomia, iar altele — un caracter predominant practic precum agricultura, horticultura. Ordinea în clasificări este cea filogenetică, dată de autorii respectivi pentru coloanele 2, 3, 4, 5. Bibliografia folosită pentru acest tabel
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
al cărei mijloc este cuvântul scris. În sens curent, reprezintă totalitatea operelor scrise într-o limbă (sau în toate limbile) cu valoare estetică. În sens restrâns, mai ales în formularea „literatură de specialitate”, reprezintă totalitatea lucrărilor publicate într-un domeniu, bibliografia necesară aprofundării unei probleme". Oamenii pot percepe o diferență între "literatură" și câteva forme cunoscute de proiecte scrise. Termenii "ficțiune literară" și "merit literar" au ajutat mereu la diferențierea celor două proiecte individuale. De exemplu, aproape toți literații percep lucrările
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
scriind despre aceste călătorii în 1896. Datorită lui a ajuns istroromânul Andrei Glavina în România, unde a făcut studii. Un glosar istroromân de amploare apare în 1899, fiind redactat de lingvistul Arthur Byhan. Giuseppe Vassilich este primul care publică o bibliografie cronologică a lucrărilor apărute până în 1900 în legătură cu istroromânii, le analizează minuțios și compară pe larg ipoteza cum că istroromânii ar fi urmașii romanilor așezați Istria cu cea despre imigrarea lor, arătând că o adoptă pe cea de-a doua, plasând
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Istorie al Academiei Române (1949-1952) și în cadrul Institutului de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1954), unde va îndeplini succesiv funcțiile de cercetător principal, șef de sector, șef de secție și membru în consiliul științific. Gheorghe Zane a colaborat la elaborarea lucrării "Bibliografia istorică a României. Secolul XIX". Tom I (1972), Tom V (1974) și a făcut parte din consiliul de coordonare al seriei. În anul 1974, a fost ales ca membru titular al Academiei Române, pentru opera sa de economist și istoric al
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
din Paris, odată cu venirea lui Vasile Alecsandri ca ministru plenipotențiar al României în Franța, în 1885). A fost delegat (ministru plenipotențiar) al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării. Este cunoscut în lumea literară francofonă ca un specialist în Voltaire (studii, bibliografii, ediții). A publicat studii sau cărți pe diverse teme istorice sau politice, între care unele au rămas ca referințe:
Gheorghe Bengescu () [Corola-website/Science/307103_a_308432]
-
1887 și ca membru titular în 1902. În 1927 Ion Bianu a devenit secretar general al acestei instituții pentru ca în 1929 să numit președintele ei, iar între 1932 și 1935 vicepreședinte. Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din "Bibliografia românească veche, 1508 - 1830" (1903 - 1936) și "Catalogul manuscriptelor românești" (3 vol., 1907 - 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
În 1927 Ion Bianu a devenit secretar general al acestei instituții pentru ca în 1929 să numit președintele ei, iar între 1932 și 1935 vicepreședinte. Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din "Bibliografia românească veche, 1508 - 1830" (1903 - 1936) și "Catalogul manuscriptelor românești" (3 vol., 1907 - 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
de aparatura necesară. În anul 1988 profesorul american Peter Agre descoperă aceeași proteină, pe care, dispunând de aparatura necesară, reușește să o izoleze și purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie. În anul 2003 "Premiul Nobel pentru Chimie" li se acordă americanilor Peter Agre
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie. În anul 2003 "Premiul Nobel pentru Chimie" li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru "descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare", astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel "pentru descoperirea canalelor pentru apă"), și
Gheorghe Benga () [Corola-website/Science/307132_a_308461]
-
al Bibliotecii Universității din Cluj, însă continuă munca începută la Arhiva de folclor, întocmind și publicând o serie de bibliografii anuale ale tuturor tipăriturilor mai importante ce conțin articole de cultură populară. Are, de asemenea, o contribuție importantă și la bibliografia etnografică internațională, prin colaborarea, începută în anul 1928, cu elvețianul Paul Geiger. În anul 1947 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Odată cu instaurarea comunismului, Ion Mușlea va fi înlăturat de la Biblioteca Universității și din Academie. Cu timpul, i se
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
de Geografie și, după ce discutau studenții, profesorul dădea cuvântul cadrelor, începând cu cel mai tânăr. La sfârșit el făcea completări și ample sinteze pe tema discutată. În felul acesta, seminarul stimula atât pe studenți, cât și cadrele didactice să cerceteze bibliografia și să mediteze asupra temei tratate. Dealtfel, pentru stimularea participării studenților la activitatea geografică, M. David a sprijinit înființarea, în 1930, a Societății geografice „Dimitrie Cantemir”. M. David a condus și lucrări practice, punând accent pe deprinderea citirii hărților topografice
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
de Științe și Consiliul pentru bulgaristica din stăinătate, nr. 20, 2010, p. "83-89". Vol. omagiale: „Studii și cercetări lingvistice”, LI, 2000, nr. 2 - "Omagiu lui Gheorghe Mihăilă, la a 70-a aniversare" (Marius Sala: "Gheorghe Mihăilă, la aniversare!", "267-268"), urmează "Bibliografia lucrărilor profesorului Gheorghe Mihăilă (1954-200)", alcătuită de Mihai Mitu (p. 269-288); „Romanoslavica”, XXXVII (Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine - Asociația Slaviștilor din România), București, 2001: "Volum consacrat prof. dr. Gheorghe Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, la a
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]