10,836 matches
-
rătăciți din toate armele și din dezertori. Celor mai mulți dintre aceștia le lipseau armele grele. Cele mai bine organizate unități au fost Divizia a 2-a neozeelandeză (cărei îi lipseau o brigadă și Statul Major), Divizia a 6-a australiană și Brigada a 14-a de infanterie britanică. În total era vorba de 15.000 de infanteriști gata de luptă, la care se adăugau cam 5.000 de alți soldați echipați și trecuți în rândurile infanteriei și o baterie compozită de artilerie
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
al doilea val german de invazie a atacat în după-amiaza aceleiași zile la Rethimnon la ora 16:15 și la Heraklion la 17:30. Atacul era așteptat de apărători, care le-au provocat pierderi grele atacatorilor. Heraklion era apărat de Brigada a 14-a de infanterie britanică, sprijinită un batalion australian și de trei batalioane cretane. Grecii duceau lipsă de materiale și provizii, cea mai mare parte a lor fiind trimise pe continent la declanșarea invaziei în Peloponez. Cu toate acestea
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
din prima zi a asaltului. Regimentul al 8-lea era compus din cretani - recruți tineri, jandarmi și elevi ai școlilor militare. Cei aproximativ 850 de soldați erau slab înarmați, iar „regimentul” avea mai degrabă efectivele unui batalion. Regimentul fusese atașat Brigăzii a 10-a de infanterie neozeelandeză, sub comanda locotenent-colonelului Howard Kippenberger. Ofițerii aliați nu se așteptau ca Regimentul al 8-lea să fie de mare folos în timpul luptelor. Cretanii au depășit toate așteptările. În prima zi de lupte, acest regiment
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
numit „Farfuria”. Aceasta era singurul punct dintr-o regiune întinsă, suficient de plat și de larg pentru a fi folosit pentru parașutări. Trupele aliate au fost plasate la marginea „Farfuriei” pentru a împiedica orice parașutare a germanilor. În dreptul satului Stilor, brigada a 5-a neozeelandeză și batalionul 2/7 australian au rezistat atacurilor unui batalion de vânători de munte, care încercau manevere de învăluire prin flanc. Germanii, în ciuda superiorității numerice au fost nevoiți să se retragă datorită lipsei unui sprinjin aerian
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
fost nevoiți să se retragă datorită lipsei unui sprinjin aerian și de artilerie corespunzător. În acel moment, toate avioanele germane disponibile erau concentrate în regiunea Rethymnion - Heraklion, iar forțele aliaților au putut să se retragă în timpul zilei. Retragerea generală a brigăzii a fost acoperită de două companii de maori neozeelandezi sub comanda căpitanului Rangi Royal, maori care se distinseseră și mai devreme în luptele de pe Strade 42. Maori au reușit să stăvilească atacul german. După ce întregul batalion s-a retras, unitățile
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
un general, Mareșal al Franței (1812) și om politic francez ce a îndeplinit funcția de ministru de război după A doua Restaurație a Bourbonilor. Voluntar în 1792, luptă în armata Rinului ca ofițer de stat major, devenind rapid general de brigadă pe 5 iunie 1794 și general de divizie, doar 6 zile mai târziu. Participă la Asediul de la Mainz și organizează retragerea. În 1796 dă o serie de bătălii importante, având rezultate strategice favorabile. Îl înlocuiește la comanda armatei Rinului și
Laurent de Gouvion Saint-Cyr () [Corola-website/Science/313133_a_314462]
-
în 1798 ca Regimentul nr. 10 de dragoni, revenit din 1802 ca Regimentul nr. 3 chevauxlégers). Cu acest regiment participă victorios la bătălia împotriva Imperiului Otoman (1787-1792)- printre altele în Voivodina, Banat, Serbia și Caransebeș (1788). A devenit general de brigada (Generalmajor) pe 15 iunie 1789, i se acordă la Zemun comanda unei brigade care a fost comandată de Baronul von Strassoldo (care fusese avansat în grad de feldmareșal-locotenent), comandă în 1793 o brigadă la Sambre, devine general de divizie (Feldmarschalleutnant
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
nr. 3 chevauxlégers). Cu acest regiment participă victorios la bătălia împotriva Imperiului Otoman (1787-1792)- printre altele în Voivodina, Banat, Serbia și Caransebeș (1788). A devenit general de brigada (Generalmajor) pe 15 iunie 1789, i se acordă la Zemun comanda unei brigade care a fost comandată de Baronul von Strassoldo (care fusese avansat în grad de feldmareșal-locotenent), comandă în 1793 o brigadă la Sambre, devine general de divizie (Feldmarschalleutnant) pe 1 mai 1794, în care grad de armată a ocupat mai întâi
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
și Caransebeș (1788). A devenit general de brigada (Generalmajor) pe 15 iunie 1789, i se acordă la Zemun comanda unei brigade care a fost comandată de Baronul von Strassoldo (care fusese avansat în grad de feldmareșal-locotenent), comandă în 1793 o brigadă la Sambre, devine general de divizie (Feldmarschalleutnant) pe 1 mai 1794, în care grad de armată a ocupat mai întâi postul în regiunea Niederrhein, apoi, în 1795, în regiunea Mittelrhein și de la 21 iunie 1796 în Italia unde a preluat
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
explicit că Srebrenica urma să fie considerată „zonă demilitarizată conform articolului 60 din Protocolul Adițional al Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949, și în legătură cu Protecția victimelor conflictelor armate internaționale (Protocolul I).” Între 1000 și 2000 de soldați din trei brigăzi ale Corpului VRS Drina au fost desfășurare în jurul enclavei, echipate cu tancuri, blindate, artilerie și mortiere. Divizia 28 Vânători de Munte a Armatei Republicii Bosnia și Herțegovina (ARBiH) rămasă în enclavă nu era nici bine organizată, nici bine pregătită: lipseau
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
militară, pe care o absolvă în 1965 cu calificativul „remarcabil”. Ofițer dotat, a avut o ascensiune rapidă. Prima sa comandă este a unei unități din Skopje, ca sublocotenent. Se dovedeste un ofițer capabil, ulterior primind comandă unui batalion, respectiv unei brigăzi. În 1989 este numit șef al serviciului Pregătire militară a celei de a 3-a regiune militairă a Iugoslaviei. Dezmembrarea RSF Iugoslavia l-a implicat în războaiele care au urmat. În iunie 1991 Mladić a fost numit la Knin comandantul
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
a implicat în războaiele care au urmat. În iunie 1991 Mladić a fost numit la Knin comandantul celui ce al 9-lea corp de armată în conflictul dintre JNA și forțele croate. În 4 octombrie 1991 este avansat general de brigadă. În 24 aprilie 1992 este promovat general de divizie, iar în 25 aprilie este numit șef de stat major adjunct al cartierului general al celui de-al 2-lea district militar al JNA de la Sarajevo. Își preia funcția la 9
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
românesc, precum R.A.C.L.A., DJ Oxi, Pirats Klan, Butch, VeritaSaga. Despre album: "Pe “Stâlpul Societății” predominau piesele cu mesaj social și cele de “stradă”..." În 2003 are loc și o apariție a lui Scânteie pe compilația Loop Records, alături de Brigadă Hades. În aprilie 2004, lui Scânteie i se alătură M105, astfel că Ad Litteram devine, cu adevarat, o trupă. Iar în septembrie 2005, DJ Oxi intra și el în componență trupei, după o apariție pe scenă alături de Scânteie" și M105
Ad Litteram () [Corola-website/Science/313285_a_314614]
-
și artistic. În 1931, a vizitat Uniunea Sovietică la invitația comisarului de sănătate publică. După venirea la putere a naziștilor părăsește Germania, împreună cu familia, care se mută la Moscova. În 1930 a plecat în Spania, ca să lucreze ca medic pe lângă brigăzile internaționale. A fost arestat în Franța și internat în lagărul de concentrare "Le Vernet". În 1941 a primit cetățenia sovietică și s-a mutat la Moscova cu familia. În 1943, Friedrich Wolf se numără printre fondatorii organizației germane pro-sovietice Comitetul
Friedrich Wolf () [Corola-website/Science/314544_a_315873]
-
a mesei pentru 150 elevi pe serie și se realizează împrejmuirea incintei. -1973 se inaugurează terenul de sport care permitea efectuarea antrenamentelor de atletism și practicarea voley-ului și a basket-ului. 18-28 NOIEMBRIE 1974,Licceul a fost inspectat de către o brigadă a Inspectoratului Școlar care a consemnat „cunoștințele temeinice ale multor elevi,deprinderile de muncă independența ale acestora,capacitatea de a aplica conceptele și noțiunile însușite” IUNIE 1976,Liceul gazdueste ȘCOALĂ DE VARĂ DE MATEMATICĂ,organizată de către Societatea de Stiinte Matematice
Colegiul Economic Dimitrie Cantemir din Suceava () [Corola-website/Science/314611_a_315940]
-
instalației de radioficare în școala și internat. Majoritatea cadrelor didactice au susținut ,în funție de vechime,examenele de Definitivat,Gradul didacticII,și Gradul didacticI .În liceu funcționau numai profesori,ingineri și maistre având calificarea necesară de cadre didactice. La inspecția brigăzii Ministerului Învățământului și a Ministerului Comerțului Liceul a primit calificativul „Foarte Bine”. Liceul a fost gazda Olimpiadei Naționale de Economie și Contabilitate. Elevii și cadrele didactice au participat la Concursurile școlare pe discipline de învățământ,la sesiunile de referate și
Colegiul Economic Dimitrie Cantemir din Suceava () [Corola-website/Science/314611_a_315940]
-
în funcția de director profesorul de matematică Corneliu Romascu ,detașat în perioada anterioară la Inspectoratul Școlar județean Suceava în funcția de inspector școlar. -2—6 DECEMBRIE 2002, Grupul școlar Economic Administrativ”Dimitrie Cantemir”din Suceava a fost inspectat de către o brigadă de control a Inspectoratului Școlar Județean Suceava. Principalele momente în dezvoltarea școlii: În 1970 se dă în funcțiune internatul liceului; În 1971 intra în exploatare cantină și se construiește împrejmuirea spațiului școlar; În 1973 se inaugurează terenul de sport; În
Colegiul Economic Dimitrie Cantemir din Suceava () [Corola-website/Science/314611_a_315940]
-
el descrie că o practică de ai ascune pe liderii militanților în zonele civile, astfel transformânduse fără să știe în scuturi umane. Grupurile militante implicate în violență includ Hamas, Palestinian Islamic Jihad, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (PFLP) și brigăzile Al-Aqsa. Ei au dus o campanie de gherilă cu atacuri sinucigașe împotriva Israelului. Echipamanetele militare sunt în cea mai mare parte importate, cum ar fi o mare parte din grenade și din centurile explozive, puști de asalt și rachete Qassam
Intifada Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314621_a_315950]
-
în fața zidului. Câteva mici organizații de evrei extremiști, între care cea numită "Credincioșii Muntelui Templului", propovăduiesc ținerea de ceremonii religioase evreiești pe esplanada Muntelui Templului și urmăresc reconstruirea Templului iudeu, ațâțând la rândul lor panică și ostilitățile. Organizația militanta teroristă Brigăzile Martirilor Al-Aqsa legată de organizația palestiniană „Al Fatah” și-a luat după anul 2000 numele de la Moscheea Al Aqsa, ideologia ei fiind alimentată de zvonurile permanente cultivate din anii 1920 în rândurile arabilor palestineni despre presupuse conspirații ale evreilor în vederea
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
podul de la Mathausen, la confluenta râului Traun cu Dunărea. Generalul austriac, încercând să treacă fluviul pe aici, se lovește de trupele lui Masséna, pe 2 mai, confruntarea având loc la Wels. Bătălia se reia în ziua următoare, cănd Masséna ordona brigăzii Coehorn din divizia Claparède să ia cu asalt podul, castelul și orașul. Generalul Oudinot conduce personal asaltul și cucerește podul, împingând înapoi forțele inamice, care se retrag în castel, de unde declanșează un intens foc de artlerie, care produce pierderi uriașe
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]
-
Ofițer de cavalerie, pe când avea gradul de maior, a gestionat înființarea Armatei Regulate Africane (trupele marocane din armata spaniolă). În 1921, a participat la recucerirea regiunii muntoase Rif după Bătălia de la Annual. A fost promovat la gradul de general de brigadă și trimis ca guvernator militar pe insula Menorca. Miguel Primo de Rivera i-a permis să treacă în rezervă în 1926, ceea ce l-a făcut să participe la o revoltă înăbușită în 1929. Pentru susținerea acordată de el republicanilor, la
Miguel Cabanellas () [Corola-website/Science/314681_a_316010]
-
de ore, alți deținuți din lotul său erau condamnați la moarte prin înfometare. La sfîrșitul lunii iulie evadează un deținut din blocul 14, bloc în care se afla și preotul Maximilian Kolbe. Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada este ținută în picioare pe platou o zi întreagă, apoi sunt desemnați cei sortiți morții, prin decimare (fiecare al zecelea deținut trebuia să moară). Între acești deținuți se afla unul care, de tamă, a început să-și strige copii care
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
lui. Era o cerere nemaiauzită, printre deținuți, de neînchipuit, imposibilă, pentru un om care considera că în fața morții se uită totul, dar nu și propria existență. Comandantul întreabă: În locul preotului catolic, deținutul care care fusese cruțat se reîntoarece în rândurile brigăzii și va supraviețui celui de al doilea război mondial. Va da mărturie despre modelul de credință al preotului catolic Maximilian Kolbe. Împreună cu cei nouă care erau trimiși la moarte, Maximilian Kolbe, se îndrepta spre celula în care au fost dezbrăcați
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
, (1761 - 1835) a fost un general francez, remarcabil comandant de cavalerie grea, ce s-a remarcat inițial sub comanda excelentului comandant de cuirasieri d'Hautpoul, față de care a legat o prietenie apropiată. General de brigadă în 1805, în divizia a 2a de cuirasieri a lui d'Hautpoul, Saint-Sulpice are un rol important în înfrângerea cavaleriei inamice. Va juca un rol important în campaniile din 1806 și 1807, când, a fost nevoit să preia comanda diviziei
Raymond Gaspard de Bonardi de Saint-Sulpice () [Corola-website/Science/313600_a_314929]
-
în Sudan doar trei batalioane de infanterie, (care aveau să fie absorbite într-una dintre noile divizii sosite în ajutor) și de câteva companii de mitraliori din „Forța defensivă sudaneză”.. În Kenya, „Pușcașii Regali Africani” (KAR) erau organizați în două brigăzi - de nord și de sud. În 1938, cele două brigăzi dispuneau de 94 de ofițeri, 60 subofițeri și 2861 de soldați africani. După izbucnirea războiului, aceste unități au servit ca nucleu de instruire pentru creșterea rapidă a unităților britanice din
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]