KorAP: Find »[drukola/base=colectivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...380 381 382 ...390 >

9,745 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

se adaugă dificultățile de implementare, de acțiune efectivă, fapt care duce la „uitarea” strategiei/planului. Din acest motiv, implementarea planului necesită tehnici speciale. Iată câteva dintre ele: câștigarea suportului pentru implementarea planului: al instituțiilor implicate, a segmentelor sociale implicate, al colectivității; mobilizarea resurselor financiare necesare: cele publice, dar și cele non-publice; implementarea planului în activitatea instituțiilor implicate: în planurile lor de acțiune, sub forma unor obiective specifice acestor instituții care să convertească obiectivele planului; motivarea participării la aplicarea planului - interiorizarea planului

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
asupra dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a modernității (liberale) venită dinspre un „fond fără forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
decent al vieții pentru toți cetățenii, iar pe termen lung, ridicarea standardului de viață. Politica socială națională include „o sferă largă de activități ale statului care au ca obiectiv modificarea într-un sens specificat a caracteristicilor vieții sociale ale unei colectivități” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Extrapolând această definiție la spațiul Uniunii Europene, responsabilitățile tradiționale ale statului sunt transferate construcției instituționale a Uniunii Europene: Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. În cadrul unui proces clar reglementat de consultare a tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
tuturor cetățenilor statelor membre. Un exemplu în acest caz este procesul complex de elaborare și implementare a Strategiei Europene de Ocupare a Forței de Muncă și a Strategiei de Promovare a Incluziunii Sociale. În ceea ce privește aria de influență a acestor măsuri, colectivității din definiția politicii sociale la nivel național îi corespund cetățenii Uniunii Europene. Promovarea conceptului de cetățenie europeană include asumarea responsabilității statelor membre de a le asigura cetățenilor lor dreptul și accesul la sistemele de securitate socială, precum și la serviciile sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
ambele țări și pe baza regulii suplimentului: dreptul la suma cea mai mare (Jorens, 2005, pp. 7-12). La nivelul Uniunii Europene, ca și în cazul statelor naționale, politica socială se referă la intervenția „în configurația proceselor sociale caracteristice unei anumite colectivități, în scopul modificării lor într-o direcție considerată de actorii politici a fi dezirabilă.” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Asumarea acestei definiții implică faptul că elaborarea politicii sociale la nivel european, a modelului social european s-a realizat respectând un

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
politicii sociale sunt: promovarea unor bunuri publice, protecția ori securitatea socială și dezvoltarea socială. În ceea ce privește acest ultim concept, cel de dezvoltare socială, politica socială „formulează obiective de asigurare a unor condiții sociale care sunt considerate a fi importante global pentru colectivitate în procesul de dezvoltare a științei și culturii, a sistemului de educație, de difuzare a culturii, de promovare a familiei și a îngrijirii copilului, de sporire a solidarității sociale și a spiritului de colaborare internațional, a responsabilității umane” (E. Zamfir

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
teritoriului a rămas același. Introducerea conceptului de autonomie locală a reprezentat una dintre principalele reforme. Autonomia locală este definită ca „dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Autonomia locală este numai administrativă și financiară și privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care aparțin comunei, orașului sau județului” (Legea administrației publice locale nr. 215 din

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan și fosta Republică Federală Germania, în care eficiența economică pe termen lung a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen lung. Studiile referitoare la factorii care determină legitimitatea unui regim al bunăstării au încercat să lege suportul acordat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
joacă un rol marcant, însă și individul trebuie să aibă o contribuție importantă. Românii susțin o serie de politici sociale de tip universalist care au implicații foarte importante pentru dezvoltarea socială, educația și sănătatea bucurându-se de larga susținere a colectivității. În plus, românii sunt mai degrabă susținătorii unor politici generoase destinate celor aflați în nevoie. Toate acestea conduc la ideea că un regim al bunăstării de tip universalist este considerat a fi modelul optim spre care trebuie să se îndrepte

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
măsuri în viața a zece scări de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind urmărite în contextul colectivităților urbane din România. Participarea: dimensiuni conceptuale și teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții de cercetare dedicate participării care au reușit să producă rezultate interesante chiar fără a comunica prea mult între ele

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Cine se implică? Diversele teorii care au fost dezvoltate în câmpul eterogen al cercetării despre participare au dezvăluit patru mari categorii de variabile ce sunt legate direct de implicarea individuală în acțiunea colectivă: condițiile psihologice, factorii culturali, caracteristicile microstructurale ale colectivităților și resursele disponibile pentru participare, pe care le voi dezvolta pe scurt. Teorii psihologice Unele abordări ale mișcărilor sociale au propus explicații ale activismului care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
durata apartenenței la rețea. Potrivit aceste logici, densitatea de rețea din scară este dependentă de mobilitatea rezidențială, astfel încât, mă aștept să-i întâlnesc printre locatarii cel mai puțin activi pe cei care au cea mai scurtă istorie comună cu a colectivității. Resurse și activism Încă din anii ’70 și ’80 s-a remarcat faptul că participarea politică este mai intensă pentru persoanele aparținând categoriilor cu un status socioeconomic înalt. Dincolo de impactul direct al disponibilității mai mari de timp și de bani

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
activiști și membri pasivi, selectați din aceleași contexte de mobilizare alese ca unități de eșantionare, adică scara de bloc. Cei zece lideri au fost identificați în persoanele șefilor de scară aleși - cu excepția unui fost lider care acționa ca înlocuitor deoarece colectivitatea a blocat numirea unui conducător oficial. Pe membrii activi i-am ales aleatoriu din liste de persoane nominalizate de șeful de scară pentru participarea constantă și consistentă în acțiunile colective ale scării. Am aplicat aceeași procedură de selecție și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
localizați în casele situate în zona centrului istoric al orașului. Gospodăriile din blocurile de apartamente precum cele introduse în cercetare aparțin unei pături vaste și diverse de locuitori din clasele mijlocii și de jos. Rezultate În contrast cu perspectiva pesimistă a unor colectivități atomizate, incapabile să depășească dilemele sociale, scările de bloc din Oradea în care am realizat cercetarea prezintă capacități consistente de rezolvare a problemelor comune și de producere a unei calități a vieții mai bune pentru membrii lor prin acțiune colectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
investiții valoroase. Mai importante din acest punct de vedere sunt calitatea de bun public a tuturor realizărilor menționate mai sus și faptul că au fost realizate prin acțiune colectivă, fără control sau investiție din afară. Datele mele arată că resursele colectivităților de a depăși dilemele sociale nu sunt distribuite în mod egal. Două dintre cele zece scări investigate nu au raportat nici un bun colectiv realizat în ultimii cinci ani, iar alte două au reușit să își producă beneficii minore în comparație cu celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Astfel, acest model de segregare rezidențială constituie o premisă pentru apariția unor microcontexte de mobilizare la nivelul blocului. A determinat formarea unor rețele dense, omogene din punct de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei cu status socioeconomic în alte locații, segregarea rezidențială a creat contextul de mobilizare pentru acțiune colectivă a unor actori care, în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Pe scurt, activismul pare a fi calea spre poziții de conducere, în unele situații, sau activismul este o formă eșuată a leadership-ului. Concluzii Studiul inițiativelor de acțiune colectivă la nivelul scării de bloc a arătat, în primul rând, că în colectivitățile urbane din România există resurse pentru rezolvarea problemelor colective și producere de bunuri publice. Un instrument conceptual util pentru înțelegerea acestor inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale care sunt produsele unor procese și interacțiuni de lungă durată. Cei mai activi membri ai unei colectivități sunt cei care au timp, sănătate, competențe civice, simțul eficacității personale și un fel de activism fundamental. Persoanele cele mai angajate în rezolvarea problemelor colective au percepții pozitive despre ele însele și se raportează la norme pentru a-și justifica

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
aibă o protecție suplimentară față de alte grupuri. Prin însăși natura sa, copilul nu-și poate fi lui însuși suficient, în sensul asigurării prin efort propriu a condițiilor necesare vieții. Pe o perioadă de timp el este dependent de familie, de colectivitate, de cei din jurul lui. De aceea, o politică socială corespunzătoare de suport pentru copil trebuie să se regăsească, în primul rând, într-o politică coerentă de protecție a familiei, a mediului în care copilul trăiește și se dezvoltă. Colectivitatea împreună cu

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de colectivitate, de cei din jurul lui. De aceea, o politică socială corespunzătoare de suport pentru copil trebuie să se regăsească, în primul rând, într-o politică coerentă de protecție a familiei, a mediului în care copilul trăiește și se dezvoltă. Colectivitatea împreună cu familia au obligația să le asigure tuturor copiilor un nivel de viață satisfăcător, o dezvoltare corespunzătoare, creând șanse și oportunități de integrare normală a lor în societate. Cu atât mai mult, în România, în perioada dificilă de tranziție, rolul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și nonguvernamentale cu preocupări în zona dezvoltării sociale, sistemele de măsurare au fost utilizate pe larg în activitatea întreprinderilor economice. Specificul indicatorilor sociali poate fi delimitat prin faptul că accentul este plasat pe măsurarea condițiilor de viață ale indivizilor, comunităților, colectivităților. Calitatea și evoluția condițiilor de viață sunt un scop sau un efect al interacțiunii dintre alte caracteristici, privite ca mijloace (profitul economic) sau cauze (starea sistemului natural); chiar atunci când se măsoară alte caracteristici decât cele sociale (produs intern brut, număr

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
to ISI>://000222359800001 </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(Estes, 1997, 2004). Recent, el a fost dezvoltat pentru a evalua schimbările la scară națională. Concluzie Recunoașterea faptului că PIB este o măsură insuficientă a dezvoltării sociale, dar și nevoia colectivităților de a-și evalua progresul au condus la impulsul către elaborarea unor indici alternativi, păstrând, totodată, calitatea primului de a exprima dezvoltarea într-un singur număr. Problema elaborării unor indici compoziți este însă una complexă, diverși autori stabilind numeroase cerințe

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
analiză sociologică”, în I. Mărginean, A. Bălașa (coord.), Calitatea vieții in România (pp. 11-24), Editura Expert, București. Monitorizarea, un instrument al dezvoltării Manuela Sofia Stănculescu Paradigma dezvoltării sociale (vezi capitolul „Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice”) stimulează creativitatea instituțiilor (și a colectivităților) în identificarea problemelor sociale și soluționarea acestora prin programe bazate pe sisteme expert. Procesul de dezvoltare socială este astfel structurat pe baza următoarelor faze principale: 1) identificare problemei sociale și diagnoza acesteia; 2) formularea de alternative de soluționare și preevaluarea

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421

Capitalei nu este motiv să luăm măsuri. Am garantat prin declarațiile făcute, viața și libertatea evreilor autohtoni. Trebue să mă țin de cuvânt. Dacă însă comit acte contrarii liniștei, siguranței și intereselor noastre trebuesc luate măsuri contra vinovaților și în contra colectivității, eventual. Pentru aceasta trebue preveniți de Ministerul de Interne prin Comunitățile lor". D. O. ȘEFUL CABINETULUI MILITAR Colonel R. Davidescu Comunicat: Marelui Stat Major General. ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri-Serviciul Special de Informații, dosar nr. 31/1939, f. 175

"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
la urma lor. În viitor, pe măsură ce se vor constata asemenea cazuri, clandestinii respectivi vor fi trimiși în Transnistria. Cu adresa Nr. 14.390/942947, am comunicat Centralei Evreilor din România, că se vor lua măsuri contra vinovaților și eventual contra colectivității evreești, în cazurile când se vor comite, de către evreii aflați în țară, acte contrarii liniștei, siguranței și intereselor Statului. Vă rugăm să binevoiți a ne da ordinele Dvs. de urmare 948. MINISTRU SUBSECRETAR DE STAT General de Divizie ss. C.

"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]