10,052 matches
-
și a refuza simpatia noului regim. Toată familia se găsi deci în mare favoare la palat. Ana Dalassena își mărită ultima fică cu Constantin Diogenes, rudă apropiată a basileului; pentru fiul său Manuel, obținu cele mai înalte demnități. El primi comandamentul armatei din orient și în fruntea trupelor se distinse prin fapte strălucite. Mulțumită lui, numele Comnenilor devenea iar popoular în tabere și Ana Dalassena surâdea speranțelor sale, când deodată tânărul general căzu greu bolnav în Bitinia. La această veste, mama
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
se înscrisese la cursurile Școlii de Observatori aerieni, pe care le urmează în perioada 1 februarie - 31 iulie 1939. Absolvă acest curs cu media 6,99 fiind al 29-lea din 76 și este brevetat observator aerian prin Ordinul de Comandament al Forțelor Aeriene nr. 78/1939. Se hotărăște să abandoneze arma vânător de munte și să devină aviator. În iarna dintre anii 1939 (1 noiembrie) și 1940 (1 aprilie) urmează cursurile teoretice de zbor (Cursul Tehnic Complementar) la Școala de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
în 1835 în okruguri ale soldaților agricultori. Până în 1832, gestionarea așezărilor militare a fost făcută de un departament din subordinea ministrului de război. În 1835, acest departament a mai primit în subordonare, în afară de așezările militare și regiunile soldaților agricultori, și comandamentul trupelor neregulate, instituțiile militare de învățământ și clădirile statului din afara fortificațiilor militare. În 1832, conducerea unităților de cavalerie activă a fost separată de cea a escadroanelor de rezervă. Dacă primele au fost subordonate direct comandanților de divizie, cele din urmă
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
33.000. Imediat după mobilizare s-a trecut la organizarea armatei în două corpuri în vederea apărării strategice a malului românesc al Dunării și respingerii la nevoie a unui atac otoman. Cele mai amenințate puncte au fost considerate Calafatul și Bucureștiul. Comandamentul român a hotărât ca două divizii care formau Corpul 1 de armată să asigure apărarea în cazul unui atac otoman dinspre Vidin, iar Corpul 2 de armată format tot din două divizii să asigure apărarea capitalei împotriva unui eventual atac
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
fiind o victorie fiind obținută cu participarea exclusivă a militarilor români. Odată cu întărirea încercuirii Plevnei, situația trupelor otomane a devenit foarte critică. Osman Pașa a refuzat oferta aliată de capitulare. În schimb, în condițiile crizei de muniție, alimente și furaje, comandamentul otoman a hotărât părăsirea Plevnei și retragerea spre Sofia. În noaptea de 27 - 28 noimebrie, otomanii au încercat să părăsească Plevna la adăpostul întunericului și ceței. Manevrele unei mase de aproximativ 50.000 de oameni (militari și civili care doreau
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
continuarea acțiunilor la sud de Balcani cu forțe sporite, trupele ruse, care staționau în Nicopol și Rahova, au fost înlocuite cu unități române. Pentru nimicirea grupării turcești de la Vidin și cucerirea acestei cetăți, a fost destinat Corpul de vest sub comandamentul lui Iuliu Dunca. Trupele române de pe malul stâng al Dunării au primit ordin să se concentreze în Oltenia, cu forțele principale în zona Calafat, și să intervină cu artileria în sprijinul marilor unități care urmau să atace Vidinul; ele aveau
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
energic și inteligent. Garnizoana otomană era pregătită pentru o rezistența de lungă durată, dispunând de suficiente cantități de alimente și muniții; pozițiile inaintate, mai ales cele de la Smârdan, scoteau practic Vidinul de sub bătaia artileriei adverse amplasată dincolo de centura fortificațiilor exterioare. Comandamentul român a hotărât să atace pentru început centura de fortificații din jurul Vidinului. Pe 9 ianuarie, toate satele întărite din jurul Vidinului (Tatargik, Novoselce, Rupcea, Rainovcea, Inova și Kapitanovcea) au fost atacate și cucerite concomitent. În sprijinul atacului trupelor terestre de pe malul
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
între grupul de emisari din Socola și generalul Dimitri Șcerbacev, comandantul armatelor ruse din România, în urma căreia garda ucraineană a generalului a procedat la arestarea comisarilor bolșevici, conduși de Simion Grigorievici Roșal. Șcerbacev a cerut sprijinul Armatei Române pentru anihilarea comandamentului bolșevic de la Socola. Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a convocat în aceeași noapte un consiliu de miniștri, în care s-a hotărt eliminarea centrului rebeliunii bolșevice de la Gara Socola. În ziua următoare, o unitate militară formată din ostași ucraineni, împreună cu
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
of Staff au aprobat ultima versiune a planului Elkton al generalului MacArthur pentru avansarea înspre Rabaul. Din cauza unei lipse de resurse, mai ales de bombardiere grele, ultima etapă a planului, capturarea Rabaulului, a fost amânată până în 1944. Până în iulie 1943, comandamentul lua în calcul posibilitatea neutralizării și ocolirii Rabaulului, dar marina tot ar fi avut nevoie de un avanpost. Insulele Admiralității, deja parte din planul Elkton, puteau servi acestui scop, întrucât conțineau zone plane pentru piste de avioane, spațiu pentru instalații
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
luptători israelieni din cadrul forțelor de comando maritim au executat o incursiune pe teritoriul aflat sub controlul unităților de gherilă șiite Hezbollah. Acțiunea a fost descoperită și unitatea de comando israeliană a fost "așteptată" la locul care urma să fie atacat, comandamentul Hezbollah din satul libanez Anțaria. Au fost mulți morți și răniți. Elicopterul „Iasur nr. 046” a primit ordinul să transporte spre focarul luptelor o echipă medicală din cadrul unității de ajutor aeropurtate „669” (unitatea care a venit să adune, să identifice
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de "". În sălile sale, muzeul găzduiește o "Expoziție de Istorie Străveche", Colecția de arme albe și de arme de foc, Colecția de Machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
continuat. Fermierii au cerut din nou suport, susținând că vremea caniculară și seceta au făcut ca păsările să le invadeze culturile cu miile. James Mitche, premierul Australiei de Vest, a acordat sprijin total reînnoirii acțiunii militare. Adițional, un raport al Comandamentului Central indica faptul că 300 de emu fuseseră uciși în prima tentativă. Acționănd pe baza cererii și a raportului, la 12 noiembrie, ministrul Apărării aprobă reluarea operațiunilor militare. El și-a apărat poziția în senat explicând de ce soldații erau necesari
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
foc, Zero dispunea cu ușurință de colecția diversă de avioane trimisă împotriva sa de aviația aliată în Pacific in 1941, în timp ce raza sa uriașă de acțiune îi permitea să apară la distanță de frontul de operațiuni și să dea senzația comandamentului aliat că sunt de cîteva ori mai multe avioane decât erau în realitate. Zero și-a câștigat rapid o reputație de temut dar, în cele din urmă, avea să-și piardă gradual superioritatea aeriană în fața noilor tactici și avioane ale
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
chefalii, stavrizii și hamsiile. Oferta era mult inferioară cererii. În anii 1964-1965 au fost comandate șantierelor navale din Japonia două mari traulere oceanice : „Constanța” și „Galați”, bazate în portul la frigorifer din Tulcea. Zece ani mai târziu, ele sunt repartizate „Comandamentului Flotei de Pescuit Oceanic”, privatizat după anul 1990 sub denumirea de „Compania Română de Pescuit Oceanic”. Pescuitul oceanic românesc a avut loc în zone cu mare productivitate biologică din Oceanul Atlantic, îndeosebi în vestul Africii, exploatând specii ca la bonita, pălămida
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
adjunct al lui Jukov a fost numit comisarul armatei mongole J. Lkhagvasuren. În 27 iunie aviația japoneză a lovit baza aeriană sovietică de la Tamsak-Bulak din Mongolia. Lovitura a avut succes, dar a fost executată fără a se cere permisiunea Înaltului Comandament Imperial din Tokio. Pentru a preveni escaladarea conflictului Tokio a ordonat imediat încetarea oricăror atacuri împotriva bazelor aeriene sovietice. În luna iunie s-au raportat activități sovieto-mongole pe ambele maluri ale râului Nomohan și atacuri de mică amploare asupra unităților
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
curent destul de mare pentru a produce discontinuități în circuit. Primele circuite de programare a PROM-urilor au fost de asemenea dezvoltate de ingineri Arma sub conducerea lui Chow și au fost dispuse în laboratorul Arma din Garden City și la comandamentul SAC (Strategic Air Command). Primele circuite PROM comerciale, bazate pe tehnologia semiconductorilor, au fost disponibile încă din anul 1969, valoarea celulelor de bit depinzând de arderea unui condensator aflat la intersecția liniilor conductoare. Texas Instruments a realizat circuitul folosind tehnologia
PROM () [Corola-website/Science/321167_a_322496]
-
Insulei Savo, situată la nord de Guadalcanal. Această zonă va fi denumită "Ironbottom Sound" ("fund de mare din fier") din cauza numărului de bătălii și de confruntări. Avioanele de recunoaștere americane au observat că navele japoneze se apropie și au alertat comandamentul aliaților. Astfel avertizat, Turner a desprins toate navele de război care puteau fi folosite pentru a proteja trupele de pe insulă de atacul japonez așteptat atât de pe mare, cât și de pe uscat. Turner a ordonat navelor de aprovizionare care se aflau
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
se invada țara. El a aflat vestea doar după ce incursiunea începuse, de la liderul misiunii americane, care la rândul său o aflase de la radio. Au fost identificate și distruse instalații logistice extinse, precum și mari cantități de provizii, dar, așa cum arată rapoartele comandamentului american din Saigon, cantități și mai mari de materiale fuseseră mutate mai în profunzimea zonelor rurale ale țării. Conform generalului republican Sak Sutsakhan, retragerea forțelor americane, după o campanie de doar 30 de zile, a creat „un vid atât de
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
existau alte nave disponibile, cuirasatul Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen au fost desemnate pentru raid. Raidul din Atlantic presupunea ieșirea din Marea Baltică, înaintarea spre nord-nord-vest, apoi spre vest, spre Strâmtoarea Danemarcei, și spre sud-sud-vest, înspre Groenlanda și apoi Oceanul Atlantic. Comandamentul german spera ca cele două nave să intercepteze cel puțin un convoi britanic încărcat cu petrol, muniție, hrană, pe care să îl atace și să îl distrugă. <br>Există și posibilitatea ca respectivul convoi să fie escortat de 1 cuirasat
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Danemarca și Suedia. În secolele XIV-XVI limba germană vulgară, limba vorbită în orașele din Liga Hanseatică, era limba de circulație. Ulterior, în cursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, germana modernă cultă (Hoch Deutsch) a devenit limba oficială. Comandamentele Ordinului Livoniei, care au existat pe teritoriul a două țări de azi, Estonia și Letonia, două din cele trei Republici baltice, erau următoarele. Marele Maestru al Livoniei, similar Marelui Maestru al Ordinului Teutonic, era ales pe viață de cavalerii membri
Ordinul livonian () [Corola-website/Science/320523_a_321852]
-
în Galiția de est și pe teritoriul Rusiei. A servit apoi ca comandant de companie în regimentul de infanterie nr. 38 al Armatei Comune din Kecskemét, compus majoritar din maghiari. Între noiembrie 1886 și noiembrie 1888 a fost ofițer în cadrul comandamentului Corpului de armată I de la Cracovia, compus în părți aproximativ egale din soldați de limbă poloneză, germană și cehă. În urma eșecului în anul 1888 la examenul pentru ofițeri de stat major, a ajuns în 1889 ofițer la comandamentul regimentului de
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
ofițer în cadrul comandamentului Corpului de armată I de la Cracovia, compus în părți aproximativ egale din soldați de limbă poloneză, germană și cehă. În urma eșecului în anul 1888 la examenul pentru ofițeri de stat major, a ajuns în 1889 ofițer la comandamentul regimentului de infanterie nr. 56 din Wadowice (88 % polonezi - 12 % alții). A urcat rapid în ierarhia ofițerească - de la 1 mai 1892 a fost maior al regimentului de infanterie nr. 26 din Esztergom (53 % maghiari - 38 % slovaci - 9 % alții); în noiembrie
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
ianuarie și 8 aprilie 1968 în timpul Războiului din Vietnam. Combatanții erau părți din Forța Amfibie Marină III a Statelor Unite, precum și din Armata Republicii Vietnam de o parte, și două până la trei unități de dimensiunea unei divizii din cadrul Armatei Populare Vietnameze. Comandamentul american din Vietnamul de Sud a dat operațiunii de aparare a bazei numele de cod "Operațiunea Scotland". Comandamentul american din Saigon credea la început că operațiunile din jurul Khe Sanh-ului din vara lui 1967 fac parte dintr-o simplă serie de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Statelor Unite, precum și din Armata Republicii Vietnam de o parte, și două până la trei unități de dimensiunea unei divizii din cadrul Armatei Populare Vietnameze. Comandamentul american din Vietnamul de Sud a dat operațiunii de aparare a bazei numele de cod "Operațiunea Scotland". Comandamentul american din Saigon credea la început că operațiunile din jurul Khe Sanh-ului din vara lui 1967 fac parte dintr-o simplă serie de ofensive nord-vietnameze minore în regiunile de graniță. Această apreciere a trebuit să fie revizuită, însă, când s-a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
aceasta, dar pierderile suferite de nord-vietnamezi păreau să anuleze total orice câștig obținut de acestea în termeni de resurse umane. Luptele de la graniță au avut, însă, două importante consecințe care nu au fost identificate la acea vreme—au atras atenția comandamentului american asupra zonelor de graniță și au îndepărtat forțele americane și sud-vietnameze de orașe și de zonele de coastă. În zona Khe Sanh, situația a rămas liniștită tot anul 1966. Chiar și așa, generalul Westmoreland a insistat nu doar ca
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]