11,264 matches
-
începând cu 986. Perioada acestor colonizări timpurii a coincis cu , când temperaturile erau similare celor de la începutul secolului al XX-lea. În acest moment, circa 25% din teritoriul Islandei era acoperit cu păduri, față de 1% cât a mai rămas astăzi. Creștinismul a fost adoptat prin consens pe la 999-1000, deși a mai persistat în rândurile unor segmente ale populației câțiva ani de atunci. Comunitatea Islandeză a durat până în secolul al XIII-lea, când sistemul politic gândit de primii coloniști s-a dovedit
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
de Ioan Alexandru se înfățișează în avalanșele de prospețime ale sacrului, însă preluând în nobilă ascendență spirala ontic-imnologică, de la Sfântul Niceta Remesianu, autorul imnului întregii Creștinătăți, "Te Deum laudamus"..., din orizontul anul 370 d. H.; și o capodoperă a imnologiei Creștinismului, din secunda etapă a creației lui Ioan Alexandru este și «Lumină lină»: "Lumină lină lini lumini / Răsar din codri mari de crini / Lumină lină cuib de ceară / Scorburi cu mi¬ere milenară / De dincolo de lumi venind / Și niciodată poposind / Un
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
cu sine un bagaj mental diferit de realitățile pe care le întâlnea aici. Multe țări din Europa de Est au legături strânse atât cu Vestul cât și cu Răsăritul. Multe țări au fost influențate, în mai mare sau mai mică măsură, de creștinismul romano-catolic sau protestant și au avut multe legături istorice sau culturale cu Germania, Italia, Franța sau Scandinavia, (de exemplu: vikingii în Rusia, Liga Hanseatică în țările baltice). Multe țări au avut legături cu Estul îndepărtat. Rusia a fost sub controlul
Europa de Est () [Corola-website/Science/297783_a_299112]
-
(BOR) este una dintre bisericile autocefale ale creștinismului ortodox. Majoritatea etnicilor români aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar biserica are și credincioși de alte naționalități: (romi, ucraineni etc.). Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2011, de 16.307.004, deci 86,45% din populația țării
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
fără schimbare. Ele sunt norma credinței celei drepte, de aceea Biserica creștină ortodoxă, legată exclusiv de această normă, își merită pe bună dreptate numele ce-l poartă.” Pentru istoria bisericii de pe teritoriul României înainte de înființarea Bisericii Ortodoxe Române vezi Istoria creștinismului pe teritoriul României Biserica Ortodoxă Română a luat ființă în anul 1872 prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol și ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată, arhiepiscop de București, în rangul de mitropolit-primat al României
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
Potrivit istoricilor polonezi Szczecin ar fi fost o fortăreață a triburilor vest-slave a pomorenilor, întemeiată în secolul VIII pentru controlul gurilor Odrei. Orașul a fost un centru important de comerț, cu 10.000 de locuitori, când a fost convertit la creștinism de Boleslaus III a Poloniei.În 1181 trece, împreună cu întregul Ducat al Pomeraniei de Vest, la Sfântul Imperiu Roman, populația slavă autohtonă mistuindu-se în cea germană. Ca municipiu medieval, a devenit autonom în 1243 și până în anii 1630 a
Szczecin () [Corola-website/Science/297827_a_299156]
-
depuse de arheologii locali, știm că mărimea fortului a fost de aproape 16 de hectare, si a fost înconjurat de un val de pământ. Așezarea a fost probabil distrusă în anii 1030 sau anii 1050, în timpul unei revolte populare împotriva creștinismului (a se vedea Creștinarea Poloniei), sau invazia cehă a Poloniei Mici. La mijlocul secolului al XI-lea, un nou fort a fost construit pe râul Biala. A fost o proprietate regală, care la sfârșitul secolului al XI-lea sau începutul sec
Tarnów () [Corola-website/Science/297826_a_299155]
-
sau Messia este un personaj în iudaism, creștinism și islam. Acesta trebuie să fie ultimul urmaș pe tronul lui David. „” vine din limbile semitice: în "Moșiach", în "Masīh", însemnând „uns”. Acest cuvânt a fost tradus în , iar în , transcris românește Hristos sau Cristos. Tora (Pentateuhul) nu conține cuvântul
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
și va fi revelat cât de curând. În neo-șabetaianism sunt șase Mesii: Șabetai Țvi, Nathan de Gaza, Iacob (Yakov Leib) Frank, Sri Ramakrishna, Carl Gustav Jung și Lawrence G. Corey (Reb Yakov Leib HaKohain - YaLHaK). „Iudaism mesianic” înseamnă de fapt creștinism, conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului. Vezi prin urmare mai jos. În creștinismul tradițional Mesia este Isus Hristos (, ), cuvântul grecesc Hristos (în românește Unsul) fiind traducerea cuvântului ebraic Mesia (). Pentru Davidieni Mesia este David Koresh. Pentru adepții Mișcării Graalului
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
de Gaza, Iacob (Yakov Leib) Frank, Sri Ramakrishna, Carl Gustav Jung și Lawrence G. Corey (Reb Yakov Leib HaKohain - YaLHaK). „Iudaism mesianic” înseamnă de fapt creștinism, conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului. Vezi prin urmare mai jos. În creștinismul tradițional Mesia este Isus Hristos (, ), cuvântul grecesc Hristos (în românește Unsul) fiind traducerea cuvântului ebraic Mesia (). Pentru Davidieni Mesia este David Koresh. Pentru adepții Mișcării Graalului Mesia este Abd-ru-shin (Oskar Ernst Bernhardt). Pentru antroposofi Mesia a constat din cei doi copii
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
producție tributal, care s-a menținut până în vremea dominației bizantine și arabe. Neschimbate au rămas și interdicțiile ritualice, vrăji, descântece, mituri, ceremonii sacre și practici magice pe care le putem numi “religiile egiptene”. Odată cu declinul statului egiptean și cu biruința creștinismului se dezvoltă o altă artă, diferită de cea “arhaică” egipteană. Câteva caractere esențiale ale creației egiptene de-a lungul veacurilor ar fi: Pentru studierea artei egiptene criteriul cronologic este lipsit de semnificație din două motive. Primul este datorită imobilismului artei
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
îndeosebi în primele decenii de la apariția teoriei relativității pe baze știițifice nonștiințifice filozofice principiul subsidiarității care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare pe baza unor criterii uniforme ca rege catolic a înființat biserica ungară și a asigurat trecerea populației la creștinism libertatea deciziei sau liberul arbitru sosirea unei farfurii zburătoare declanșează emoția și frica de necunoscut aducând în atenția presei acest oraș destul de mic a mai scris romane istorice și de evocare a trecutului mitic polon spărgătoarele de gheață au etrava
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
publicat romanul "Piticul", 1944. Recunoașterea internațională a venit cu romanul "Barabbas", 1950. Barabbas, tâlharul care a scăpat de răstignire, rămâne cumva între două lumi, nemaiputând pătrunde în fosta lui viață de tâlhar și cu atât mai puțin nu poate accepta creștinismul. Peregrinează ca un "Ahasverus" (altă capodoperă a lui Lagerkvist), până când, după sclavie și închisori, este la rândul său răstignit și-și dă sufletul adresându-se "beznei" caritabile : "- Ție îți încredințez sufletul meu." Alt roman remarcabil este "Dvärgen (Piticul)". Acțiunea se
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
avea să își vadă mama pentru mult timp, însă a fost tratat de Jongintaba și soția lui Noengland ca propriul lor copil, fiind crescut alături de fiul lor Justice și fiica Nomafu. Cum Mandela mergea la slujbele bisericești în fiecare duminică, creștinismul a devenit o parte semnificativă a vieții sale. A urmat o școală misionară metodistă din apropierea palatului, unde a studiat engleza, xhosa, istoria și geografia. A prins dragoste de istoria africană, ascultând poveștile oaspeților în vârstă ai palatului și fiind influențat
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
alb. Participând la întâlniri și la petreceri ale comuniștilor, Mandela a fost impresionat că albii, africanii, indienii și alți etnici interacționau ca egali. Totuși, mai târziu a scris că nu s-a alăturat partidului comunist întrucât nu putea să împace creștinismul său cu ateismul acestuia și pentru că vedea chestiunea sud-africană drept un conflict etnic, nu de clasă. Devenind tot mai interesat de politică, în august 1943 a participat la un marș de protest încununat de succes împotriva măririi prețurilor la transportul
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
200-600, și s-a încheiat în 1500-1700. Civilizații clasice majore ca Regatul Han, Imperiul Roman de Apus, Imperiul Gupta și Imperiul Sassanid au căzut în secolele III-VII. Epoca s-a caracterizat prin invazii din Asia Centrală, dezvoltarea a trei mari religii: Creștinismul, Islamul și Budismul, precum și amploarea contactelor comerciale și militare dintre civilizații. În Europa, declinul Imperiului Roman, dezurbanizarea și depopularea, precum și scăderea nivelului de trăi a dus la conceptul de "Epoca întunecată", deși în estul Mediteranei, Imperiul Bizantin a prosperat până în
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
alimentație. În zona mediteraneană erau crescute ovinele și caprinele. Germanicii creșteau porci, și foloseau grăsimile animale pentru gătit în proporții mari, pe când europenii din sud utilizau uleiul de măsline. În nord era dominantă cultura viței de vie, fiind asociată cu creștinismul care îi oferea o utilizare rituală. Germanicii cultivau hamei pentru bere și preparau hidromelul din tipuri de cidru din fructe. În Evul Mediu Timpuriu era utilizat sistemul rotației bienale: după ce un teren era cultivat un an, era lăsat în pârloagă
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce religiosul la rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.. Kant se înscrie în rândul celor mai mari filozofi ai istoriei timpurilor moderne. Dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene, în special a idealismului german (Schelling, Hegel) și a așa-numitului neokantianism, reprezentat printre alții de Wilhelm Windelband, dar și a unor
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârșitul vieții ca filozof liber. Aici începe studiul filozofiei budiste și hinduiste precum și al misticilor creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme. În acest timp îi apar lucrările "Voința în natură" ("Über den Willen in der Natur", 1836), "Cele două probleme de bază ale eticii" ("Die beiden Grundprobleme der Ethik", 1841
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
milioane de locuitori. Capitala Banjul are o populație destul de redusă (45.000 de locuitori în 2002). Alte orașe importante: Kombo St. Mary, Serrekunda, Brikama, Bakau, Farafenni ș.a. Limba oficială a țării este engleza. Componență etnică: negri sudanezi. Culte: islamism 85%, creștinism. Gambia este un amestec de triburi care trăiesc împreună în armonie. Grupul majoritar este Mandinka, urmat de Fula, Wolof, Jula (n.b. din care se trage actualul președinte) și alte triburi mai reduse ca număr. Fiecare trib are limbă proprie
Gambia () [Corola-website/Science/297903_a_299232]
-
este fie termenul prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste avraamice: iudaism, creștinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiță”. În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepțiune termenul este scris cu
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
șerpi înaripați) etc. În limba română termenul este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul „Domine Deus”, mai exact din forma sa populară fără „i” („Domne Deus”), „veche invocație păgână adoptată și de creștini pentru unicul lor Dumnezeu”. În creștinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului și al Lumii. De obicei se consideră că are atributele de sfințenie (separat de păcat și incoruptibil), justețe (are dreptate în toate), suveranitate (are voință proprie), omnipotență (atotputernic), omniștiință (atotștiutor), omnibenevolență (atotiubitor
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Eusebiu de Cezareea în greacă. De fapt, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate de la aceștia să fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfințea creștinismul ca religie de stat și nici nu-l angaja personal pe Licinius în credința creștină. Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul "" și cu „"Edictul de la Tesalonic"” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfințea creștinismul ca religie de stat și nici nu-l angaja personal pe Licinius în credința creștină. Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul "" și cu „"Edictul de la Tesalonic"” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că "Edictul de la Milano", proclamat de Constantin și Licinius este actul prin
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”. Deși proto-ortodocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]