10,016 matches
-
glumiseră pe săturate, participanții, băieți și fete, "au jucat jocul asasinului... Gérard a profitat de întuneric pentru a-mi mângâia ușor brațul. Mi-am petrecut așadar vremea plimbându-mă de colo-colo, încercând să scap de el. Asta o distra la culme pe Gaby, care spunea foarte calmă: "Ei! Ce se petrece?". Ne-am jucat după aceea de-a bilețelele, de-a portretele, apoi de-a buchetul, apoi am mimat scene de iubire. Apoi de-a v-ați ascunselea, pe întuneric, acolo
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Zoé a aflat cam cum te simți când îți vezi prietena cea mai bună flirtând cu "boyfriend"-ul tău! Nici pe mine nu m-a deranjat să-i arăt lui André că dacă nu mă vrea, sunt slavă Domnului, alții..". Culmea fericirii pentru Bab, flirtul său cu Thibaud are asupra lui Zoé efectul sperat. Acest călău al inimilor este torturat la rândul său de gelozie, iar Bab primește în această privință o dovadă de netăgăduit. Spre sfârșitul seratei, în momentul în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oblige să mă uit la el. A mai încercat și să mă împingă pe pat, însă am reușit să-mi țin echilibrul. Doamne, cât e de plăcut să fii în brațele unui băiat!" În seara aceea, se destăinuie Bab, "atinsese culmea plăcerii cu toată nevinovăția". Înainte, "așteptând cu lăcomie manevrele lui Luc". În timpul, în înfierbântarea erotică a luptei. Și după, în vreme ce așternea pe hârtie "emoții calde de tot încă". Pentru a se despăgubi de victoria reală, tânăra inventează o înfrângere fictivă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
delicioase, pare a fi, scrie Stingo, o "drăcoasă de nimfă". Fiecare părticică a ei o evocă pe frumoasa Lotis, după care tânjea atâta Priap, zeul fecundității cu mădularul imens. Sau, legănată ușor de unde și zefir, pe Venus născută din ape... Culmea fericirii pentru narator, atitudinea lui Leslie pare și ea să aparțină unui alt timp, acelei vârste de aur din imaginarul colectiv, epocii mitice dinaintea creștinismului, când interdicțiile sexuale nu îi apăsau atât de mult pe oameni. Și când zeii înșiși
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte delicat mâna ca "să prind în palmă baza deliciosului ei sân drept". În aceeași clipă însă, Leslie, cu fermitate și hotărâre, "își mută brațul într-o poziție de apărare care spune clar: "Nu-i permis"". Pentru Stingo, excitat la culme de avansurile atât de explicite ale tinerei, gestul este "absolut de necrezut", de neînțeles. Își reia așadar fără întârziere asaltul, "schițând o mișcare către celălalt sân". Însă și de data asta prințesa evreică, părând ofensată, se ferește "printr-o bruscă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la acest stadiu de intimitate, cei doi aproape-amanți petrec ceasuri în șir complet goi stând de vorbă, ascultând muzică, "sărutându-se, îmbrățișându-se, întrerupându-și și reluându-și atingerile"197. Îmbrățișându-se, consumându-se, dar fără a-și "consuma" relația. Culme a erotismului sau a perversității? Ce se aude acum nu mai este melodia piano piano a flirtului ușor, nici chiar cadența ambiguă, allegro ma non troppo, a flirtului avansat, ci mai curând fermata flirtului. Este ultima mișcare a acestuia, deopotrivă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
el, deznădăjduit. Iată-ne departe, tare departe, de poezia și încântarea pe care le evocă Maïté V. și Pierre Maillot. Violul din noaptea nunții: atât de departe, atât de aproape... Oricum ar fi perceput acest tip de flirt, ca o culme a erotismului sau ca o culme a perversității, el marchează cu siguranță sfârșitul unei epoci, încheierea unui ciclu istoric, anunțând revoluția sexuală. El se înfățișează ca antiteza perfectă a educației sexuale tradiționale, mai precis, ca un negativ perfect al nopții
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
departe, de poezia și încântarea pe care le evocă Maïté V. și Pierre Maillot. Violul din noaptea nunții: atât de departe, atât de aproape... Oricum ar fi perceput acest tip de flirt, ca o culme a erotismului sau ca o culme a perversității, el marchează cu siguranță sfârșitul unei epoci, încheierea unui ciclu istoric, anunțând revoluția sexuală. El se înfățișează ca antiteza perfectă a educației sexuale tradiționale, mai precis, ca un negativ perfect al nopții nunții trăite de Jeanne, eroina romanului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ia ar fi f?r? umilire ?i mi?carea f?r? distrugere ( ( (Consid�rations sur la France (1796), Editions Garnier, Paris, 1980, p. 91(. Apoi vine r�ndul lui Bonald, poate �n termeni mai filosofici, s? exagereze: individul ridicat pe culmi de c?tre Revolu?ie nu este dec�ț o abstrac?ie, sau mai cur�nd o conven?ie metafizic?. Societatea este f?cut? mai �nt�i din institu?îi precum familia, f?r? de care individul ar fi incapabil
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
capăt mizeriei țărănești care îi impresiona pe călătorii străini ai anilor 1840. La zece ani după aplicarea acestei legislații, tensiunile la sate persistă. Trimisul Franței la București înmulțește informațiile alarmiste asupra stării satelor: "Deznodămîntul și exasperarea poporului au ajuns la culme, scrie el în februarie 1876, în această țară unde o recoltă slabă sau o recoltă nevîndută sînt imputate totdeauna guvernului. Or, acesta este cazul de cinci ani. Mizeria a căpătat proporții înfricoșătoare. S-au ridicat de la țărani, pentru plata impozitelor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prevăzut, înspăimântător și zadarnic." Întîlnirea celor doi scriitori se realizează, poate, în recunoașterea tragicului, iar în cazul lui Cioran, într-o turbulență care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual. Cioran oferă publicului din România anilor '30, Pe culmile disperării (1934), Cartea amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți (1937) și Schimbarea la față a României (1937). Obsesia sensului războiului, legată de interogația asupra relației individului cu moartea, asupra identității naționale care se deschide înspre măsura puterii și spre tragedia neputinței
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oferă în Memorii o scenă de genul: totul s-ar fi petrecut cu ocazia unei partide de vînătoare în nordul Transilvaniei. Dej ar fi aranjat ca Hrușciov să împuște doi urși mari, ceea ce a făcut ca rusul să fie în culmea fericirii. Hrușciov băuse multă vodkă și vin alb. Iar Dej 1-ar fi întrebat de ce lasă el 10.000 de soldați sovietici să staționeze în România, ceea ce poate doar să dăuneze imaginii marelui frate... Încîntat, Hrușciov ar fi replicat: Știi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și a identității, fapt ce a produs legiuni întregi de imitatori care îi preiau orbește opiniile ei despre modă. Pentru detractorii săi, ea se află pe treapta cea mai de jos a spiritului comercial vulgar și a manipulării prin media, culmea consumatorismului banal nestăvilit din cultura media. Madona a devenit un spațiu al controverselor, o figură deopotrivă adorată și detestată de public, criticată de reprezentanții lumii academice. Majoritatea polemicilor sînt însă pornite de dragul polemicii, participanții postîndu-se pe poziții ireconciliabile, pro sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ieșire de pe autostradă apare ca un "semn al destinului". O remarcă memorabilă, americanii care îi zîmbesc înseamnă "Zîmbetul imunității, zîmbetul publicității: "aceasta este o țară bună. Și eu sînt bun. Noi sîntem cei mai buni". Este zîmbetul președintelui Reagan o culme a sentimentului automulțumirii care caracterizează întreaga națiune americană... Zîmbește și ceilalți îți vor zîmbi la rîndul lor. Zîmbește ca să arăți cît de transparent, cît de cinstit ești. Dacă nu ai nimic de spus, zîmbește. Mai presus de orice, nu ascunde
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a fi o permanentă demisie: cea a adunărilor legislative în fața lui Napoleon, cea a sovietelor în fața lui Stalin, după cum mărturisesc tratatele istorice. Toate aceste manevre fac casă bună cu o reorchestrare, în jurul liderului, a conducătorilor care l-au adus pe culmi. Căci fără astfel de idei săbiile sînt de carton, puterea doar un foc de paie. Toate alegerile, toate actele vieții cotidiene, munca, iubirea, căutarea adevărului, lectura unui jurnal și așa mai departe, devin tot atîtea plebiscite în numele conducătorului. Autoritatea lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Thomas Mann îl descrie ca pe un ratat "extraordinar de leneș, internat pe viață într-un refugiu de trîndavi, rămășițe de artiști dați afară". Alții, mai sobri, îl califică drept nebun monoideic. Numai că tocmai acest nebun a dus pe culmile puterii o țară care adăpostea cele mai luminate spirite, stăpîni ai științei, artei și tehnicii secolului nostru. Un popor care a dat lumii cei mai influenți gînditori ai socialismului. Cînd spun popor, am în vedere și masele de muncitori, deși
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nu are rost să le mai accentuăm trăsăturile; oricum portretul rămîne întotdeauna în afara unor astfel de modele. Recrutat dintre oamenii aparte, pradă unei idei fixe, conducătorul ideal din psihologia mulțimilor merge pînă la capătul "nebuniei" sale. El se cațără pe culmi sacrificînd tot ceea ce îndrăgește un om ponderat, în deplinătatea facultăților sale. Ce contează o ambiție superioară, dacă nu are alături încrederea necondiționată într-o credință? Dar e un mare atu, și e tocmai atuul conducătorului, acela de a concilia ambiția
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
afle și să se simtă datoare să îl repete, la rîndu-i"266. A fi un nume și a-și face un nume nu înseamnă nimic pentru intelect, dar înseamnă totul pentru emoție. Este o poliță de asigurare în ceea ce privește menținerea pe culmi gloria sau nemurirea și cel mai palpabil semn că liderul deține puterea, că acționează asupra celorlalți. Că a devenit modelul, ținta lor. Pe scurt, că a pătruns în eul lor iar acum domnește asupra regatului imaginației lor. "Acești oameni, scria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întrebi: "Doar asta era?" Da, și în cazul lui Stalin probabil nu a fost decît asta. Fără îndoială că trebuie să ținem cont de starea societății și a economiei sovietice pentru a înțelege împrejurările în care el a ajuns pe culmile unei puteri la care puțini oameni au avut acces. Dar înflorirea conducătorilor totemici și morfologia lor contemporană nu au început o dată cu el. În orice caz, el nu a fost o noutate nici pentru mișcarea socialistă, nici pentru Uniunea Sovietică, cunoscînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
jertfirea unor victime care ispășesc, anume alese și, care primesc aparența de trădători. Pe de altă parte, prin asumarea partiturii lor în acest simulacru, legătura care-i unește devine mai puternică și se lărgește periodic. Dacă aceste procese sînt o culme a calvarului marxist, este întrucît ele acoperă cu un înveliș de plumb timpul începuturilor: acesta devine gaura neagră din memoria colectivă. Ele marchează astfel ruptura doctrinei cu știința istoriei care n-ar mai putea fi decît căutare a unui adevăr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mod original, căci această limbă se schimbă pe măsură ce o învață. Ea ajunge, până la urmă, printr-un fel de regresie, la repetarea aceleiași silabe, care le permite indigenilor să se înțeleagă perfect, dar este de neînțeles pentru comis-voiajorul care, înfuriat la culme, părăsește planeta. Înainte de science-fiction, E. A. Poe, în nuvela sa intitulată Mellonta Tauta (1849), abordase problema evoluției limbilor. În anul 2248, o călătoare comentează în jurnalul ei intim peisajele pe care le vede și monumentele pe care le întrezărește în călătoria
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
despre care vă voi vorbi în continuare, nu mai trăiește. Era un domn, un om de "viță". Era un bon viveur, era un amator de vin, femei, bani și vorbe de spirit. A avut un destin absolut incredibil, ajungînd în culmea gloriei cam pe la 45-50 de ani. A murit uitat de lume, de prieteni, amante, soție. A murit după 75 de ani, undeva în Dobrogea. A studiat Dreptul; a fost notar, preot, ziarist, administrator și (rețineți) director general al marilor Uzine
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-n amiaza mare? Lăsați gioarsa aia la locul ei și reîncadrați-vă în grupul de vizitatori... Artistul mormăi ceva sub formă de scuză și se depărtă, spăsit, de apetisantul gunoi. Directorul mai străbătu cîteva sute de metri, apoi se-ntoarse. Culmea! Fonfu T. Manole era iar în mijlocul mormanului de hîrburi și studia atent aceeași nenorocită servietă. Indispus, directorul teatrului a ridicat tonul, ba chiar a proferat și unele amenințări, referindu-se la faptul că era prima vizită în afara granițelor a histrionului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
promite un bacșiș substanțial. Îl ardea să meargă și el acolo, dar este chemat în scenă. Blestemată soartă! Să ai bani și, în loc să stai în cîrciumă, cu cel mai bun prieten, trebuie să repeți într-un viitor spectacol în care, culmea, nu se dă de băut!... Cînd, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage atenția că la Peștera Rauțchi împarte... hîrtii de-o sută consumatorilor. Marele actor grăbește pasul. Cînd intră, Rauțchi, care-avea la bord cîteva sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să susțin că am mare nevoie de el în distribuția viitoarei montări de pe malul Dunării, profitînd că mica trupă nu avea prea mulți băieți, iar eu aveam nevoie de minimum zece. După cîteva sticle de vin, proiectul a devenit fezabil... Culmea, toate au mers strună: nu o mai lungesc, peste cîteva luni omul meu era la Galați, lîngă familie, angajat în teatru, cum și-a dorit. Toate păreau OK. Peste cîteva luni, ajung în acel teatru și fac un spectacol cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]