11,461 matches
-
fi făcute de un funcționar al Serviciului Tehnic, C. Spiridon, în colaborare cu un agent de poliție numit de către comisarul șef Balea. Cei de la Banca „Grădina” își amintiseră că într-o „...magazie a Băncei, în urma inundațiilor de anul acesta, erau depozitate câteva bunuri ale invalidului de război 1916-1918 Gheorghe Chetraru”, bunuri care fuseseră distruse de bombele care căzuseră din avioanele vrăjmașe. Dar, iată lista, cu un ultim obiect extrem de ilar: „...una plapumă de lână - lei 2500; una pereche de ghete bărbătești
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
își prețăluia la suma de 120.000 de lei următoarele bunuri pierdute în bombardamentul din ziua de joi, 26 iunie: „...una magazie compusă din grajd de vite și pentru păsări, pod mare pentru porumb, bucătărie de vară servind și pentru depozitat cereale, butoaie și alte ustensile necesare gospodăriei; cantitatea de circa 3000 kgr. porumb bătut și nebătut care a căzut și s’a amestecat cu pământul în groapa produsă de bomba din avion; un closet de scândură cu acoperiș de tablă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lă, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006, p. 105 </fo otn ote>. O mare parte a creșterii fondurilor eurovalutar e s -a datorat corporații lor multinaționale, adesea, acestea fiind compa nii americane ce își desfășurau activitatea în Europa și care își depozitau c ș igurile valutare în l c să le repatrieze, sustrăgându se, astfel, controalelor exercitate asupra capi tal ului. Dezvoltarea pieței eurovalutare a creat o tensiune din ce în ce mai mare asupra sistemului Bretton Woods. Ulterior, sp eculațiile în defavoarea dolarului american s au
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
provenit de la existența unei ravene, care s-a adâncit foarte mult în timp, ravenă prin care se scurgea apa de pe terasă, în condițiile unor ploi abundente. În timp ea devenise o groapă destul de mare, în care cetățenii din Săbăoani își depozitau gunoiul din propriile gospodării. Acest loc se află la distanța de circa 500 m NV de așezarea din sec. II-III d. Chr. din punctul „La Izlaz”. Prima secțiune, notată SI, trasată perpendicular pe buza terasei, a adus și primele morminte
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de vată, tot de la Sfântul și ea, după cum precizau călugării cu claritate. Unul dintre ei este foarte panicat, mă roagă pe mine (oare de ce, de ce tocmai eu ?) să nu-i scap din ochi geanta de pânză neagră în care a depozitat „stocul” de marfă. Îmi spune direct, ca și cum ne-am fi cunoscut de când lumea, că la Iași i-a fost furată geanta, dar „mi-am regăsit icoanele, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Jandarmeriei”. Cineva din preajmă cumpără un flacon cu mir
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
garanție sunt așa de mari, că turistul, neputându-și-le permite, trebuie să-și lase obiectele (inclusiv îmbrăcămintea proprie) în depozitele punctelor vamale, dar acestea sunt atât de pline, încât de multe ori trebuie mers în Iugoslavia pentru a-ți depozita obiectele supuse taxei de garanție. De asemenea, turistul este obligat să arunce preparatele de carne neconservate în cutii de tablă sau borcane (salam de Sibiu, șuncă și alte produse de carne conservate în pungi de plastic sub vid) pe motiv
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Întrupării ca expresie mistică a unui invariant logic nu înseamnă să distrugi totul dintr-o trăsătură de condei, ci să deconstruiești cu grijă, metodic. Misterul este o rațiune grăbită. Lenea raționalistă va putea compensa întîrzierea prin recuperarea timpul pierdut și depozitat în adîncul marilor mituri ale originii. Știind că înlocuirea răspunsului cu o întrebare este o operație indecentă, vom verifica aici o vorbă a lui Giuseppe Verdi: "Să ne întoarcem către trecut, va fi un progres". Marele nostru șef de trib
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în universul moral și simbolic. Instrumentul inscripționării modifică spiritul semnului, dar și trăsăturile spiritului unei epoci, stilul unui Zeitgeist. O scară de valori străveche plasează la înălțime interioritatea, spiritul, conștiința, iar la bază, mărcile materiale în care consimt să se depoziteze. A așeza suportul mai presus de lumea spiritului și de spiritul lumii zdruncină puțin instinctivul și augusta ierarhie. Sudînd puterea de soclu, mediologia este mai rea decît un materialism: este un "materism"; i-ar fi utilă cuplarea cu această materiologie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poate să însemne și: memoria va deveni o însușire costisitoare. Cum o spunea recent directorul Arhivelor Naționale: "Costă de două ori mai mult să microfilmezi un lot de documente din hîrtie decît să construiești o clădire nouă pentru a le depozita". Dar una sau alta sau amîndouă sînt exorbitante. Arhivarea, din ce în ce mai problematică, prin umplerea depozitelor, prin asfixia cauzată de saturația documentară și prin costul în creștere al conservării prin reproducere (fiecare suport cerînd un tratament individualizat) va deveni apanajul popoarelor bogate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai puțin se pot arhiva și conserva, mai întîi pe motivul suporturilor și standardelor, mai apoi fiindcă reportajele difuzate sînt din ce în ce mai scurte. Paradoxul este că televiziunea prin cablu va permite în curînd difuzarea la distanță și la domiciliu a documentelor depozitate în videotecă. Consultarea individuală a videogramelor le va conferi atunci statut de opere, și nu de produse (efectul patrimonial și accesul individual mergînd împreună), în timp ce conservarea patrimoniului videografic se va dovedi în același timp din ce în ce mai compromisă. Ce ajunge de fapt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
s-a putut spune: verba volant, scripta manent. Sunetul trăiește, dar scrisul supraviețuiește. A se pune un semn de egalitate între semn și cultură. Apoi a venit ceara fonogramei care arhivează sunetele, fotografia care stochează fețele dispăruților. Magnetoscopul care poate depozita prezentul, cu secvențele sale de timp diferite. Laserul optic promite acumulări uluitoare, chiar dacă întrucîtva costisitoare. Aici sînt instrumentele culturii, dacă ea, cultura, înseamnă totdeauna să pierzi partida morților împotriva, și în final în favoarea, celor vii. Paradoxul videosferei noastre este că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de la dreapta la stînga și de la stînga la dreapta, răstoarnă căruța-n drum. Sînt fapte de istorie și de etimologie. Agricultorul îl tipărește pe scriitor, iar istoria se face scriindu-se, se desfășoară ca orizont din momentul în care este depozitată în inscripții. Păstrarea în memorie și grija pentru posteritate merg mînă-n mînă. Îngroparea urmelor pe verticală, degajarea perspectivelor pe orizontală. Ceva apăsător, arzător, lent, care unește elaborarea urmelor, ordonarea faptelor și maturarea semințelor. Ceva laborios, zgrunțuros, incompatibil cu alunecarea semnelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aștepte. Să-mi cerceteze deșeurile pe care le aruncam la gunoi. Și să tragă de aici niște concluzii. Psihologie de sinistrat. Strângeau sticlele de lapte pe care le aruncam. Sticle pe care apoi nu le foloseau la nimic. Puneau conservăraie, depozitau tot felul de chestii, dar, în timp, numărul de sticle atinsese o cifră absolut impresionantă și chiar dacă le ocupau, le invadau balconul, le acumulau în continuare, pentru că cine știe în ce clipă poate interveni o cumplită criză de sticle de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un ziar de sport; - tremurat de frig; - privit atent ceasul. Cu suspiciune chiar; - mâncat o merdenea uscată; - bătut peronul de la un capăt la altul. Tur-retur. La unu-jumătate, a venit trenul. Vă închipuiți că n-am mai avut timp să depozitez cârnații într-un congelator. I-am luat cu mine la acea lansare la care țineam neapărat să particip. În tren fusese frig. Și asta, din punctul de vedere al cârnaților, era excelent. Pentru că nu se dezghețaseră. Au așteptat momentul dezghețului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mânjește, cum se întinde pe tine ca o eczemă. Aceeași senzație de vâscozitate, de ceafă fleșcăită. Să adăugăm la asta căldura de la caloriferul care înăbușă, sufocă pereții, plus un întreg arsenal de obiecte prăfuite, vechi, pe care Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi cum își târăște hoitul încercând poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
față să mi se destăinuie, să-mi încredințeze așa o chestie importantă. Și azi așa, mâine așa, până când baba mi-a spus despre ce era vorba. În timpul războiului, tatăl ei furase de la nemți un balot de sârmă ghimpată și-l depozitase la taică-miu în fundul curții. Între timp, războiul trecuse, se întâmplaseră multe, se schimbaseră președinți și regimuri politice, dar baba tot nu-și recuperase balotul. Furat sau nu, se chema că-i aparține. Și acum, îl voia imediat înapoi. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se învelesc într-o foaie superioară, aleasă din 18-20 clase de foi, se trec pe la o mică ghilotină și sunt tăiate în lungimea dorită. Se pun câte 50 strânse cu o bandă într-o cameră de fumi-gare, pentru eliminarea paraziților, depozitate pentru pierderea umidității și ajung la sectorul de clasificare și ambalare. Aici sunt selecționate după culoare, existând 65 de tonuri diferite, li se aplică "inelul" și sunt împachetate în cutii de lemn de cedru. Se spune că pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist. Cum s-a desfășurat viața noastră în ghetoul comunist din comuna Bumbăcari? Citiți rândurile acestea și veți afla. Rezervele noastre de combustibil solid, grație cărora supraviețuiam în timpul iernii erau depozitate în partea stângă a holului, cameră pe care nu am folosit-o niciodată cât am locuit în Bărăgan decât pe post de magazie. La ce ne-ar fi folosit? Noi abia ne înjghebaserăm două paturi și o masă. Drept saltele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se în fața primului geam. A rămas uluită! Ambele ferestre erau potopite de zăpada care se depozitase în straturi succesive și inegale, bătătorite de rafalele războinice ale unui crivăț inconștient de culoare albă, rivalizând în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al eschimoșilor inuiți complet acoperiți de zăpadă, însă rupți de posibilitatea comunicării cu exteriorul. Frații mei s-au întors. Ei, ce spuneți, copii? Mama, ușa de la hol se deschide în exterior, dar e blocată în întregime de zăpada viscolită și depozitată până sus. Primul rând de cercevele dă tot spre afară. Nu văd nici o soluție, nici o alternativă. Ar fi una de avarie dar nu știu dacă vei fi de acord cu ea. Spune, Mircea. Mai întâi vreau să verificăm ceva. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
el, cu te miri ce și mai nimic: câteva fructe sălbatice, niște lăcuste leșinate de căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii, semenilor săi: "Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui." (Luca: 3-4) Desigur că în sumara descriere făcută mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
foarte religioasă, alcătuind o societate chiar bigotă. Cred că băiatul acesta nu are un nivel suficient de sensibilitate pentru ritualul slujbei. Este opac unei idei care trece de puțina lui pricepere. El este eminamente concret. Trăiește din memorie, unde își depozitează micile întâmplări, din sentimente care, datorită echilibrului său umoral sunt calme, firești; este deosebit de atașat de câteva fete și mai cu seamă de una pe care o adoră, este afectuos cu animalele, foarte cooperant și săritor la nevoie. Are, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici un militar german. Se retrăseseră din oraș chiar în cursul acelei nopți, probabil din motive strategice, și o făcuseră cu o ase menea grabă, încât nu luaseră nimic cu ei din ce aveau în marile magazii din port: în afară de muniții, depozitaseră acolo și aparatură de tot felul, toată logistica rămasă neatinsă. Vreo trei zile nu s-a ocupat nimeni de aceste magazii pline cu de toate și lăsate vraiște, căci rușii încă nu sosiseră, administrația orașului era debusolată, iar armata noastră
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vreo 15 cuvinte, gen „Caut de muncă” și „Sunt român”. Dormea într-o pădurice din zonă. După vreo două săptămâni (îl usturau tălpile deja) a găsit o cantina, adică un fel de MAT, un loc unde se prepară și se depozitează vinul. Patronii aveau și via lor, dar cumpărau și struguri. Au spus că au nevoie de el vreo lună. Și acum, după șase ani, tot acolo muncește. La început a dormit vreo șase luni în pădurice. Era casa lui. Cumpăra
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la pește. Nu am prins niciodată nimica cu nea Oblete, dar era totul foarte frumos, mergeam pe Ostrovul Mare de la Dunăre, o insulă din fața localității Moldova nouă, de vreo 56 hectare, unde întreprinderea minieră din Moldova Nouă avusese planul să depoziteze sterilul de la mină. Începuse construcția unui pod pentru benzile rulante ce aveau să transporte sterilul pe insulă, dar se pare că sârbii dăduseră în judecată pe români, datorită faptului că ar polua Dunărea cu acel steril, așa că lucrarea era sistată
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]