11,537 matches
-
spre final, de apariția unui alt personaj feminin, Milly, care prin contrast, îi oferă afecțiune și îl detensionează fără să-i pretindă dragostea. Deși păstreză bănuială că iubirea lui pentru Dania nu se va împlini, personajul-narator rămâne în postura de etern și eterat amant, preocupat de ce joc ar mai putea fi posibil de născocit pentru resuscitearea sentimentului. În mod paradoxal, finalul romanului și al relației, după o perioadă de tatonări, reveniri și sincope în comunicare, deși consfințește despărțirea, este o declarație
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că totul o să se termine.” Personajul suferă de o incapacitate de a înfrunta viața, e mai degrabă pesimist decât lucid și dovedește un fatalism acceptat. Pe lângă vocația nefericirii, eroul are și o dorință de automistificare pentru a poza într-o eternă victimă, găsind în orice întâmplare insignifiantă germenele unui dezastru. Alexandru Călinescu observă că lamentarea continuă nu înseamnă luciditate ci este „un viciu, o manie, un instinct bolnav”, după cum mărturisește peronajul. „Luciditatea - ea există totuși - constă în aceea că el este
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
originea ei politică La porțile feminismului politic Femeile și liberalismul yoghin Partea a patra: Familia și analfabetismul în viața privată Nici Casandre, nici romantici Cine educă pentru viața privată? Partea a cincia: Politica omagiilor și presa din spatele ei Politica omagiilor Eternul masculin Ziariștilor, cu mulțumiri De la limbajul, la practica desconsiderației Sex și mâini, cap și mușchi sau despre cum arată femeile și bărbații în mass-media românească la anul de grație 2005 Gând de final În loc de preambul: Arheologie feminină (întrebările aparțin Magdei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Drama nelibertății devine la aceasta din urmă granița monopolului sexului care păstrează o moștenire totalitară: libertatea înseamnă muncă. Anele au simțit gustul amar al acestei forme de „libertate”, au avut sentimentul minții împrăștiate între profesie, foamea cotidiană a familiei, caracterul etern al murdăriei rufelor și podelelor, viața scurtă a rezultatului muncii domestice. Au simțit cum li se scurge istoria printre degetele mâncate de vechiul săpun Cheia ori de mai noul detergent Ariel, cum nu rămâne nici o dovadă care să ateste că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și în politică, este și pentru că nu au nici măcar curiozitatea intelectuală minimă să înțeleagă semnificațiile conceptelor feministe, necum să acționeze profeminist. De câștigat pe termen scurt, câștigă cei care se simt bine că cineva este, în același sistem de referință, „etern” mai jos ca ei, eventual slujește scopurilor lor, precum și cele care se iluzionează că vor fi mereu admirate pentru felul în care „arată” sau pentru că au fost acceptate ca excepții în clubul „upper-sex”. Pe termen lung, orice categorie de dependenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai deloc. Curentul, 1998 Partea a cincia Politica omagiilor și presa din spatele ei Politica omagiilor Suntem în săptămâna 1-8 martie, vreme în care femeile ies brusc din conul de umbră al presei și politicii. Ies ca abstracții. Se numesc Femeia, eterna, gingașa, sensibila, iubita, mama, soția, alinătoarea noastră umbră. Deja președintele statului, Emil Constantinescu, a declanșat operațiunea „flori, mărțișoare, omagii”. Politicienii nu se vor lăsa mai prejos. Polițiștii la fel. Ziariștii ne vor da atenție. Televiziunile ne vor închina emisiuni de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ne avantajează: trăim mai mult cu aproape șapte ani decât bărbații. Prin urmare, să ne bucurăm de această săptămână. Toată lumea ne va lua în seamă. De-abia după ce ea trece, ne vom continua dialogul cu anonimatul. Curentul, 8 martie, 1998 Eternul masculin Ea îi prinse obrajii în palme privindu-l adînc în ochi: „Nu-ți bate căpșorul tău delicat cu problemele acestea grele. Gândește-te la ceva plăcut, cumpără-ți un after-shave, o cravată nouă, o bluziță, ceva”. Mintea îi zboară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
la alți bărbați, mai proaspeți, cu musculatură suplă, fără burtă, cu mers elastic și emoții virgine. Bărbați fără identitate socială și doritori de pedigri sau măcar de confort material. În fond, ceea ce căutau ele nu era un bărbat anume, ci eternul masculin. Îl sărută matern pe frunte, ca pe o ființă trecătoare ce se afla. Dacă se gândea bine, îi era chiar recunoscătoare. Nu doar fiindcă avea grijă să o elibereze de stresurile cotidiene mărunte și triviale, ci și fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aproape, îl percepea și pe el ca pe o umbră însoțitoare la întâlnirea cu istoria. Nici nu avea importanță care îi erau gândurile sau chipul. Important este că îl percepe alături, fie și când este doar o copie palidă a eternului masculin. Notă Ca și anii trecuți, în martie sunt rugată de ziariști să scriu ceva despre „femeia în societatea românească”. E perioada în care presa noastră își aduce aminte de „umbrele istoriei” și sapă conjunctural să le scoată spre vizibilitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
bună CNA, oriunde te-ai uita!”. Consiliul Național al Audiovizualului nu este totuși legal blamabil. Legea după care funcționează îi cere să stea cu ochii pe „incitarea la ură” de rasă, etnie, religie, sex, orientare sexuală. Ce ură trezesc imaginile „eterne” cu femei „funduleț” sau cu femei sârguincioase la lustruitul vaselor și podelelor? Dimpotrivă, trezesc confort domestico-erotic. E greu să ai o abordare legală care nu încalcă libertatea de exprimare. Este trist însă să nu ai o abordare morală. Care sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
suferea. Trăind sub imperiul acestor idei, iluminiștii și adepții lor credeau că, odată cu răspîndirea concepției lor filosofice și social-politice, omenirea va începe o viață nouă, din care aveau să fie înlăturate superstițiile, ignoranța, prejudecățile, abuzurile și întronate, în schimb, "adevărul etern", "dreptatea eternă", egalitatea, libertatea și fraternitatea între oameni, acestea reprezentînd drepturi naturale și inalienabile ale omului. Convinși de marea forță a educației și cu deosebire a instrucției, ei urmăreau formarea unui "om luminat", a unui "om de cultură". Prin instrucție
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
sub imperiul acestor idei, iluminiștii și adepții lor credeau că, odată cu răspîndirea concepției lor filosofice și social-politice, omenirea va începe o viață nouă, din care aveau să fie înlăturate superstițiile, ignoranța, prejudecățile, abuzurile și întronate, în schimb, "adevărul etern", "dreptatea eternă", egalitatea, libertatea și fraternitatea între oameni, acestea reprezentînd drepturi naturale și inalienabile ale omului. Convinși de marea forță a educației și cu deosebire a instrucției, ei urmăreau formarea unui "om luminat", a unui "om de cultură". Prin instrucție, ei căutau
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
care și le-a închipuit. În 1776 s-a decis să "încredințeze Providenței" manuscrisul dialogurilor și a încercat să-l depună pe altarul de la Notre-Dame. Găsind ușile închise s-a resemnat, crezînd că persecutarea lui a fost înscrisă în "decretele eterne"... În ultimii doi ani ai vieții scrie Reveriile unui hoinar singuratic, continuă să se ocupe cu ierborizarea și copierea de texte muzicale. Spre sfîrșitul vieții se mută la Ermenonville, la țară, pe proprietatea marchizului de Girardin. La 42 de zile
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
naturii, merge mai departe, avînd în vedere nu atît legitățile proprii dezvoltării copilăriei, ci ale omului în genere, pe care le integrează în sistemul legilor naturii "fizice": "Natura este neschimbătoare și nepieritoare; de aceea, aplicată la educație, ea constituie temelia eternă și neschimbătoare [...] Drumul urmat de natură în dezvoltarea speciei umane este neschimbător. Nu sînt și nici nu pot fi două metode bune de învățămînt; există una singură, și anume aceea care se întemeiază pe legile eterne ale naturii"224. Copiii
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
educație, ea constituie temelia eternă și neschimbătoare [...] Drumul urmat de natură în dezvoltarea speciei umane este neschimbător. Nu sînt și nici nu pot fi două metode bune de învățămînt; există una singură, și anume aceea care se întemeiază pe legile eterne ale naturii"224. Copiii au nevoie de o educație organizată în mod rațional, care să le acorde ajutorul necesar pentru dezvoltarea forțelor lor umane. În acest scop se impune să cunoaștem copilul, fiindcă educația își înalță edificiul pe natura copilului
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
este și o marfă, dar și o monedă de fugă, căutată mai ales în perioadele de depreciere masivă a monedei de hârtie, perioade în care omul, participant la viața economică, își amintește că există în jurul său un reper sigur și etern - aurul. Despre revenirea sa ca monedă propriu-zisă sau ca etalon al monedei nu mai poate fi vorba, pentru că aurul există în cantități infim de mici pentru a mai putea asigura lichiditatea și stabilitatea unui sistem economic mondial uriaș, în plină
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nu mă îndoiesc o clipă că cei din țară sunt la fel de informați în sfera culturii ca oricare alții din orice țară de pe glob. Eram la editura Flammarion când s-a stabilit tirajul unei cărți de Moravia, un mare scriitor, un etern candidat la Premiul Nobel. La editură ezitau între trei mii și cinci mii de exemplare, primul tiraj. La noi ar ezita între trei sute de mii și cinci sute de mii. Și cred că și asta ar fi puțin. Primul tiraj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri, Iași, 1995; Lume, lume și iar lume!, București, 1997; Legământ de eternă neuitare (în colaborare cu Alex. L. Iosif), Bacău, 1998; Închis... pentru inventar, Bacău, 1998; De viață, de moarte, de lume Of Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ediție bilingvă, traducere de Luciana Mosoia, Bacău, 2000; Și totuși... nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
muțeniei (1994); Jeu d`Amour (1995); Pentru Marin Preda (1996); Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci, 1997); Efebul de la marathon ( 2000); Erudita pietate (2011). Traduceri, împreună cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980), Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere. (1991), Mircea Eliade, Făurari și alchimiști ( 1996), Blaise Pascal, Cugetări( 1998). Premii și distincții obținute: Premiul de Poezie ,,Mihai Eminescu" al Academiei Române, Premiul Special al revistei ,,Luceafărul" (1983); Premiul U.S.R. (1992); Premiul Serilor de Poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mesaje la sfârșit de mileniu (1987) versuri, volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, În cămașa de cireașă (1989) versuri pentru copii, Arhivele Golgotei (1990) versuri, Dincolo de ce văd ochii (1991) versuri pentru copii, Secunda care suntem (1993) versuri, Eterna Danemarcă (Ed. Eminescu, București, 1995) versuri, Înfruntarea lui Heraclit (Chișinău, 1998) antologie de versuri, Mărul îndrăgostit de vierme (Timișoara, 1999) versuri, Rața și Arhimede (2000), Cavalerul Înzadar (Chișinău, 2001) antologie de versuri, Știuca la școală (2002), Zaruri pictate. Poeme (2003
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
RSS Moldova (1989), Premiul Comitetului de Stat pentru Edituri pentru cartea "Mesaje la sfârșit de mileniu" (1990), Premiul "Bacovia" al revistei Ateneu din Bacău (1992), Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1995), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române, pentru volumul "Eterna Danemarcă" (1995), Premiul Centenar "Lucian Blaga" din Cluj (1995), Premiul "Cartea anului" la Salonul Internațional de Carte pentru Copii, ed. I, Chișinău (1996), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1997), Premiul Național al Republicii Moldova (1998), Premiul Societății Cultural-Istorice "Mihai Viteazul" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în ce măsură, pe de altă parte, împărtășește el iluziile filozofiei speculative atunci cînd, în loc să vadă în categoriile economice expresii teoretice ale unor relații de producție istorice, corespunzătoare unei anumite trepte de dezvoltare a producției materiale, ajunge să facă din ele idei eterne, preexistente, și cînd, pe ocolite, ajunge din nou la punctul de vedere al economiei burgheze. În continuare mai arăt cît de insuficiente și, pe alocuri, chiar școlărești, sunt cunoștințele lui despre "economia politică", a cărei critică s-a apucat s-
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
istoriei. Apreciată și respectată, a fost inclusă în suita doamnelor de onoare ale împărătesei. Ca toate femeile din harem, și Ban Zhao era la dispoziția sentimentală și erotică a împăratului. Theodora (n. 497, domnie 527-548) Cu prilejul inaugurării noului oraș etern, Constantinopol, creat de Constantin cel Mare (306-337) pe locul cetății grecești Bizantion, împăratul devenit creștin după ce, în vis, i s-au arătat Crucea lui Hristos și cuvintele: Prin acest semn vei învinge, s-au desfășurat fastuoase serbări. În Hipodrom, printre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
devenit un simbol național. Ecranizarea cărților ei: Chéri, Gigi, Grâul necopt, cu roluri interpretate de Jean Marais, de Audrey Hepburn, i-au sporit popularitatea. Suferindă de artrită, Colette s-a stins în 3 august 1954. Edith Piaf (1915-1963) Etichetată drept eterna fată a străzii, Edith Piaf a dat strălucire cântecului francez, cunoscute în lume sunt multe dintre interpetările ei pasionale, fără egal: La vie en rose, Non, je ne regrette rien, Paris, Bal dans ma rue, Les amants de Paris, Il
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decât cea a lui Aurel C. Popovici 563: "În marile cutremure ale lumii, nu echilibristica noastră meschină poate orândui după norme străine naturii păturile care, mișcându-se, prăvălindu-se și legându-se din nou, ascultă de legi superioare, care sunt eterne"564. Nu se poate nega faptul că păcile încheiate la Versailles, Neuilly, Sèvres, Saint-Germain și Trianon au permis, cu toate imperfecțiunile, aplicarea principiului wilsonian ca noile frontiere să se supună unei logici geografice și etnice. În același timp, au recreat
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]