10,134 matches
-
costisitoare pentru colectivitate, consumând resursele economice ce trebuie distribuite între multiplele activități ale acesteia. Cercetarea științifică, în măsura în care folosește ca subiecți persoane, trebuie să țină seama de o serie de norme formulate de deontologia profesională. Ideea de spațiu funcțional subliniază deci exigența ca explicația funcțională să nu fie abstractă, universalistă („fenomenul X îndeplinește funcția Y”), ci concretă. Ea trebuie să ia în considerare contextul particular în care fenomenul de explicat se constituie și evoluează. O mare parte dintre particularitățile fenomenelor sociale se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bază a analizei structurale, analiza contextului structural, nu este de natură să ducă la rezultate spectaculoase. Ea reprezintă ceea ce Gouldner și Peterson numeau un „funcționalism slab”: orice lucru este legat (este „înfuncție”) de o mulțime de alte lucruri (Johnson, 1978). Exigența analizei contextuale nu conține indicații mai precise asupra modului în care are loc interdependența. Compatibilitatea/incompatibilitatea dintre două sau mai multe elemente ale unui sistem este, de asemenea, un caz simplu de analiză structurală. Ea se bazează pe ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Punctul de pornire a analizei. Organizația întâmpină dificultăți cu beneficiarii (clienții) săi. Aceștia sunt nemulțumiți de serviciile organizației. Soluția. Dată fiind nemulțumirea clienților, sistemul de organizare bazat penorme și reguli generale și impersonale cuprinde în el o soluție structurală: sporește exigența controlului comportamentului, pentru a se asigura o mai ridicată fidelitate a acestuia față de normele existente și, în plus, formulează noi norme, reguli pentru situațiile care s-au dovedit a fi insuficient de bine soluționate în trecut. Dinamica sistemului (figura 6
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
accentuat, membrii organizației se susțin reciproc, se acoperă, se justifică). Rigiditatea comportamentului duce însă la sporirea dificultăților cu clienții și la creșterea insatisfacției acestora. Apare astfel riscul ca organizația să se afunde într-o stare cronică de rigiditate, în care exigența de control generată de insatisfacția clienților întărește reacția de apărare a membrilor organizației, care ia forma unui comportament și mai rigid, birocratic, orientat exclusiv spre conformarea la norme și reguli, indiferent la necesitățile specificate ale clienților. Figura 6.2. Dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
circuite neintenționate Corecție. Sistemul poate însă dezvolta și un circuit amortizor, care îl împiedică să evolueze spre o stare de rigiditate completă. Se dezvoltă o insatisfacție specifică a clienților față de comportamentul rigid, birocratic, care exercită presiuni asupra organizației să relaxeze exigențele de fidelitate la norme și reguli pentru rezolvarea flexibilă a situațiilor particulare (h). Datorită acestui nou mecanism, sistemul tinde să se stabilizeze într-o stare de echilibru, undeva între starea de completă rigiditate și starea de completă flexibilitate, cu oscilații
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
culturale de viață din societățile dezvoltate actuale, sistemul productiv se află sub o presiune crescândă de a oferi munci interesante, complexe, care presupun o calificare ridicată. Promovarea principiului muncii îmbogățite nu are rațiuni în procesul evoluției tehnologice, ci în impactul exigențelor colectivității asupra acestuia. Devine astfel tot mai evident că procesul tehnic nu este uniliniar, ci multiliniar. În funcție de parametrii sociali în care se desfășoară, el se poate realiza pe căi alternative (Zamfir, 1977). Sisteme și subsistemetc "Sisteme și subsisteme" Sistemele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organiza contribuția funcțională pe care o aduc în cadrul sistemului. În relația dintre sistem și subsistem există o dublă tendință. Pe de o parte, sistemul încearcă să formuleze cât mai clar cu putință cerințele sale funcționale, concretizându-le sub forma unor exigențe specificate și chiar a unor obiective a căror realizare este delegată subsistemelor. Este ceea ce în teoria organizațiilor e cunoscut sub denumirea de delegare a obiectivelor. Conducerea unei întreprinderi deleagă, de exemplu, departamentului de producție realizarea unui produs specificat; celui comercial
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care sistemul dominant se poate descompune complet sau eficiența sa scade sub limita tolerabilă, sistemul global trebuind să intervină și să impună anumite restricții dominării. Rudenia și societatea modernă. Sistemul tradițional de rudenie se caracterizează printr-o solidaritate ridicată, prin exigența sprijinului reciproc. El prezintă, în consecință, o anumită incompatibilitate cu sistemul industrial modern, bazat pe raționalitate, competență, performanță individuală recompensată social, corectitudine în relațiile dintre persoane. Această incompatibilitate poate genera perturbări reciproce. În unele condiții, sistemul industrial modern și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condiții sau, cel puțin în anumite etape, sistemul relațiilor de rudenie a presat puternic sistemul industrial modern, modificându-i într-o anumită măsură logica funcționării, inducând preferințe proprii acolo unde ar fi trebuit să funcționeze criterii obiective, impersonale, derivate din exigențele eficienței. Relațiile de vecinătate, cu influențele lor reciproce, reprezintă o sursă majoră de conflict între sisteme. În mod special, conflictul se declanșează în cazurile de incompatibilitate: știință/religie, socialism/capitalism, opresiune/democrație. Marx a descris un caz special de conflict
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pluralitatea intereselor. O atitudine posibilă a sociologiei este deci să se angajeze în promovarea intereselor unei clase sau grup social. Înaceastă ipostază, sociologia încearcă să sprijine clasa sau grupul social în cauză să-și clarifice poziția în ansamblul organizării sociale, exigențele și interesele sale proprii în raport cu celelalte clase și grupuri, cu colectivitatea în ansamblul său: să devină deci o sociologie partizană. Angajarea are loc nu numai în perspectiva claselor și grupurilor sociale, dar și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
partizană. Angajarea are loc nu numai în perspectiva claselor și grupurilor sociale, dar și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății. Sociologia industrială este interesată în explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă, în perspectiva distinctă a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un sociolog care studiază sistemul cercetării științifice poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă, în perspectiva distinctă a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un sociolog care studiază sistemul cercetării științifice poate să se concentreze asupra identificării cerințelor și condițiilor favorizante ale acestei activități, fără a lua neapărat în considerare cerințele altor sisteme învecinate care pot interfera cu acestea. Angajarea în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este însă asumarea deschisă a unei angajări. În această ipostază, sociologia devine un avocat al unui grup, al unei clase sociale sau subsistem. Ea va încerca să clarifice, cu obiectivitate, poziția respectivului grup social sau subsistem în ansamblul organizării sociale, exigențele sale, consecințele pentru el a diferitelor soluții aflate în discuție. O asemenea investigare reprezintă prima fază a procesului democratic. Analiza sociologică se poate opri aici, lăsând cea de a doua fază - cea a adoptării unor soluții - să se desfășoare prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
producerea de teorii, cunoștințe și tehnici de acțiune), cât și pentru verificarea, corectarea și/sau înlocuirea lor. Se poate vorbi aici de o masă critică a comunității științifice, atât pe ansamblul ei, cât și în fiecare dintre domeniile componente. Această exigență este cu atât mai acută, cu cât științele sociale poartă o amprentă semnificativ mai puternic locală. Sociologia este o știință nu numai a societății în general, ci, totodată, o știință a societății concrete în care activează, o știință a națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puțin a unora dintre ele. Criteriile utilizate pentru a determina existența sau nu a progresului sunt însă explicit valorizatoare. Progresul raportează dinamica în timp a societăților la om și la necesitățile sale. Sunt societățile din ce în ce mai „bune”, mai în acord cu exigențele umane sau nu? Dacă da, atunci putem vorbi despre un progres. Ideea de progres este legată de evoluția societății de la o formă mai puțin satisfăcătoare la o formă mai satisfăcătoare. Cu alte cuvinte, pe lângă ideea de schimbare necesară, legică, progresul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să ofere adesea soluții adecvate la probleme cu un grad de complexitate care depășește cu mult posibilitățile raționale de tip clasic. Această schimbare de atitudine o găsim exprimată în cele mai diferite feluri. Suppes, în lucrarea citată, remarcă faptul că exigențele modelului clasic de raționalitate pot fi satisfăcute perfect de idioți cognitiv și moral. Fernand Vandamme (1987) sugerează o distincție între comportamentul inteligent al omului, fundat pe intuiție și aproximare, și comportamentul noninteligent al calculatorului, care raționează mecanic și noncreativ. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
chiar la gândul că ar putea să mai existe o asemenea alternativă. În cazul deciziilor reale, doar în mod excepțional se poate presupune că lista soluțiilor posibile de care dispune decidentul este completă. Completitudinea evaluării soluțiilor alternative reprezintă o altă exigență a modelului analitic. Această cerință înseamnă mai multe lucruri: • Decidentul deține un set complet de criterii de evaluare a soluțiilor. Cu alte cuvinte, el poate determina toate tipurile de semnificații importante. În fapt, lista aspectelor de considerat rămâne mereu deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de a integra toate cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
împrejurări, a activităților cu care se învecinează. La nivelul acestei interdependențe se realizează explicația. A explica un fapt social înseamnă a pune în evidență modul în care este determinat profilul său particular de alte fapte sociale. Prin aceasta, este realizată exigența constituirii teoriei sociale ca știință - explicarea unui fapt social prin alte fapte sociale. Unul dintre marile merite ale lui Marx, pus în evidență în întreaga sa amploare de abia de actualele orientări structuraliste, este faptul că el nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o formațiune socială la alta. Mecanismele, structurile, caracteristicile generale ale vieții sociale apar în forme specificate în diferitele formațiuni sociale. Este conținută deci aici o importantă implicație metodologică în ceea ce privește analiza fiecărui fenomen în parte. Marx merge mai departe decât abstracta exigență comteană de a explica fiecare fenomen prin celelalte, determinând relațiile de interdependență. Se cere integrarea respectivului fenomen în ansamblul relațiilor structurale, în configurația structurală a contextului social din care face parte. Cu alte cuvinte, sarcina științei este să determine funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îndeplinit în cadrul structurii concrete din care face parte, să pună în evidență influențele structurale asupra sa. Din acest punct de vedere, descrierea structurală a societăților, a formațiunilor sociale reprezintă un cadru general necesar analizei fiecărui fenomen social în parte. Această exigență metodologică este distinctivă pentru concepția marxistă despre societate. Una dintre presupozițiile teoretice fundamentale ale acestei viziuni structurale asupra societății este că fenomenele sociale particulare nu reprezintă entități în sine. În mare măsură, semnificația lor este dată de poziția pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specifică de relații economice, politice, juridice, morale, religioase, astfel determinată, influențează tipul personalității umane: creează interese specifice, aspirații, idealuri etc. Cu alte cuvinte, fiecare cadru social generează un tip de personalitate, rezultat al interacțiunii dintre datul uman natural, biologic și exigențele sociale particulare, experiențele, presiunile, posibilitățile etc., generate de societatea în cauză. Formațiunea socială își pune amprenta asupra tipului de comunitate umană. Comunitatea umană - ceata de vânători, tribul, cetatea, națiunea - se constituie în strânsă dependență de toate condițiile sociale ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le dă profilul lor ultim. Desigur, se pot face analize în sine ale fenomenului politic, juridic, filosofic etc., dar dacă este vorba de o analiză adâncă, suficient de completă a respectivelor fenomene, considerarea organizării economice reprezintă o condiție necesară. Această exigență metodologică este specifică marxismului. Pe de altă parte, din cauza faptului că fiecare sferă a vieții sociale se întrepătrunde, se intercondiționează cu celelalte, organizarea ei particulară nu poate fi explicată numai prin economic, ci recurgându-se la această interacțiune multiplu determinată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ofertei de utilități furnizate consumatorilor ar trebui să se țină seama și de riscurile care decurg din creșterea presiunii fiscale, cum sunt cele de diminuare a eforturilor productive, de fraudă și 375 evaziune fiscală, de inflație (prin fiscalitate), inclusiv de exigențele concurenței internaționale 231. Analizele axate pe curba Laffer prezintă un interes real, deși aceasta nu se bucură numai de aprecieri, ci și de critici. Astfel, un inconvenient al construcției curbei apare a fi faptul că această curbă nu ia În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
publicarea de către É. Durkheim a lucrării Les règles de la méthode sociologistique (1895) care a orientat cercetarea spre aspecte concrete ale realității sociale, fondând direcțiile metodologiei, ale metodelor și tehnicilor de cercetare, care se vor dezvolta ulterior În strânsă legătură cu exigențele de ansamblu ale evoluției spațiului social global. Cu Durkheim Începe modernitatea sociologiei. Sociologismul dezvoltat În „Școala franceză” durkheimistă stă la baza situaționalismului actual În diversele sale variante. Reacția față de dezvoltare, preponderent teoretică, la limita riscului de a se distanța semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]