10,713 matches
-
Codreanu) este greu de Înțeles. Cu atât mai puțin pot Înțelege și mai puțin Încă admite atracția pe care mișcarea legionară a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu Însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund Încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfârșit de veac. Discipolii amatori ai lui Hegel, imitatorii Întârziați ai lui Nietzsche, schopenhaurienii dezabuzați, existențialiștii unor «trăiri» exaltate și vane, sinucigașii ce nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autenticității”. Cine cunoaște conferința lui Camil Petrescu din deceniul trei, despre „noua structură și opera lui Marcel Proust”, Înțelege schimbările ce se produceau În acea perioadă În viziunea narativă. Literatura se construise câteva veacuri, În consecința Renașterii și a sistemelor filosofice raționaliste, pe primatul tipologiei, a „caracterelor” văzute ca un comportament imanent și logic, dintr-o „cauzalitate morală” și printr-o consecvență cvasimecanică. Schimbările esențiale din știință și filosofie, În psihologie mai ales, justificau - susținea Camil Petrescu - modificarea principială a perspectivei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nici o urmă de ironie, că „principalul regret al lui Cioran era exprimat din plin prin tăcerea și pesimismul său. În opoziție cu staliniștii penitenți, el avea meritul discreției. Staliniștii Își păstrau aroganța, care nu e În mod necesar o deprindere filosofică”. În România, dezbaterea a fost intensificată de publicarea, după prăbușirea comunismului, a Întregii opere a lui Cioran, inclusiv a unei părți din corespondența sa Încă necunoscută În totalitate. Iar apariția În Franța, după moartea sa, a două cărți postume, Mon
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Enorme progrese În conservarea sănătății, desigur, procurarea hranei, comunicarea instantanee, deplasarea dintr-un loc În altul. Se pierd valori, firește, se schimbă, apar noi valori și criterii. Lipsește, Însă, tot mai acut, ceva esențial. Esențialul, de fapt. Pentru un spirit filosofic cu adâncă valență religioasă și cu o extraordinară amplitudine culturală, ca Saul Bellow, pragmatismul și eficiența pe care se structurează competitivitatea societății de azi nu par decât premise false ale rătăcirii În deșert. Și nu În deșertul care promite Revelația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cicatrice, urmele bătăilor groaznice pe care le suferise. Reeducarea lui Țurcanu reușise să-l facă să execute anumite ordine, ca un automat, fără rațiune, dar nu să-l schimbe în structura lui sufletească. Rămas același creștin de profunzime, același geniu filosofic și poetic în plină desfășurare, cu toate condițiile-i create de executanții Jilavei a oribilei crime, care se săvârșea asupra lui cu fiecare clipă, cu fiecare zi ce trecea, el rămâne senin în toată mizeria pe care o trăiește, socotind
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Antichitatea greacă și latină, în Evul Mediu și în epoca modernă, nu oferea, în vechime, spațiu pentru distincții obișnuite astăzi. Literatura nu era limpede despărțită de alte întreprinderi culturale, iar „scrisul frumos”, „literatura artistică” stăteau alături de alte tipuri de discurs (filosofic, juridic, teologic, istoriografic, „științific” chiar), cu condiția ca acelea să fie marcate de eloquentia, să fie scrise „frumos”. Prin urmare, conceptul de „literatură veche” trebuie circumscris prin raportare la ideea de literatură, așa cum a fost ea înțeleasă din Antichitate până în
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
temporalitate, sentimentul participării la unitatea primordială a universului. Intitulat cu numele unor graffiti de pe culoarele metroului parizian, volumul Tags (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor) aparține unui autor care caută să controleze rațional, într-o poezie cerebrală cu numeroase referințe literare sau filosofice, neliniștea omului confruntat cu neprevăzutul și cu absurditatea unei lumi ostile, dar și cu scurgerea inexorabilă a propriei vieți. Și aici, artistul aspiră, indiferent de șansele de reușită, să introducă în haosul înconjurător ordinea poeziei. F. a transpus în limba
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Universul” ș.a. Pentru volumul Spre necunoscut (1924) este distins cu Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români. Temele versurilor lui F. sunt istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu descripții fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
a latinității limbii și a posibilităților ei complexe de versificație (traducerea este făcută în hexasilabi). Este inclusă aici și versiunea românească, mai ștearsă stilistic, a unei poezii de Simon Dach. Celelalte lucrări, scrise în latină și germană, au caracter istoric, filosofic și științific. Mai importantă - citată și de Leibniz - este opera în latină despre originea sașilor din Transilvania, în care autorul, corectând pe L. Toppeltin, susține vechimea și latinitatea românilor. F. rămâne un important umanist sas pus în slujba culturii române
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
de marele umanist român ocupându-se și Gheorghe Bulgăr. În 1978 Alexandru Surdu va prezenta primul curs de logică al lui Titu Maiorescu, iar în anul următor, la rubrica „Permanențe”, G.C. Constandache va analiza viziunea lui Lucian Blaga asupra conștiinței filosofice și perspectivei istorice. În ultimele două numere ale anului 1982, Anton Dumitriu publică eseul Definiție și existență, pentru a continua în anul următor cu alte două încercări: Hazard și știință și Antinomia mincinosului. La rubrica „Cronica ideilor”, A. Joltea sondează
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
P.P. Negulescu față de orientarea psihologică în filosofia culturii. În 1972, la rubrica „Tribuna universitară”, se poate urmări o dezbatere pe tema impasului literaturii comparate. Un publicist extrem de prolific este Alexandru Boboc, care produce un număr considerabil de articole cu tematică filosofică. Dintre numele vehiculate pot fi amintite Wittgenstein, Hegel, Benedetto Croce, Pascal, Heidegger, Kant, Schopenhauer, Leibniz, Eminescu. Corneliu Albu oferă un material inedit referitor la I. Micu-Klein (11/1973). Cu prilejul centenarului Pierre Larousse, este inclus un articol al lui André
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
își proiectează cititorii în lumea inocenței, vădind totodată o preocupare pentru valența educativă a textelor. Susținute de o informație densă, dialogurile din volumul Intersecții spirituale evidențiază în F. un interlocutor seducător, care știe să dirijeze cursul interviurilor după câteva repere filosofice și estetice esențiale, urmărind valorizarea culturii românești într-un context larg. Partizan al stilului elaborat, el cultivă un anume liberalism estetic în culegerea Cum să prinzi o pasăre măiastră (1987), respingând ceea ce este fals ori mediocru. În considerații cu tendință
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
exil: Academia Româno-Americană, Apoziția (München), Asociația Culturală Română (Hamilton, Canada), Centre Roumain de Recherches (Paris), Bibliotecă Română din Freiburg, Comunitatea Românilor din Franța (Paris), Hyperion și La Maison Roumaine (Paris), precum și scriitori din țară. S-a conferențiat despre opera poetica, filosofica și istorică a marelui poet. Cu acest prilej a fost dezvelit monumentul dedicat lui Eminescu la Paris, operă a sculptorului Ion Vlad. Lucrările conferințelor, colocviilor și comemorărilor au fost publicate în volumele Întâlnirea de la Paris, Masa rotundă de la München, Un
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
fiul Anei (n. Cioran) și al lui Mathe Imre. Urmează Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Predeal, unde închegase, împreună cu Valeriu Gheorghiu, Marin Sorescu, Victor Grecu, Eduard Neagu, Victor Iancu ș.a., o grupare cu caracter protestatar, de emulație spirituală, de dezbateri filosofice și asimilare a culturii și artei prin varii forme și surse, multe prohibite în acei ani, precum și un cenaclu cu o individualitate viguroasă. După îndepărtarea din liceu, în pragul bacalaureatului, a tuturor membrilor grupării, G. termină Liceul „Gheorghe Lazăr” din
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
ca știință, când anticii, căutând să-și explice fenomenele naturale, au formulat o imagine nesistematizată, lipsită de deschidere metafizică, despre lume. Cercetarea primelor poeme epice ca sursă de înțelepciune contribuie la o mai bună înțelegere a evoluției filosofiei grecești. Limbajul filosofic s-a format prin conferirea unor noi sensuri termenilor deja utilizați de Homer, cum ar fi aér, áither, kósmos, nómos, psyché, kyklos etc. Analiza conceptuală filosofică își trage sursele din vechea reflecție despre lume a protofilosofiei. În cazul poemelor hesiodice
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
sursă de înțelepciune contribuie la o mai bună înțelegere a evoluției filosofiei grecești. Limbajul filosofic s-a format prin conferirea unor noi sensuri termenilor deja utilizați de Homer, cum ar fi aér, áither, kósmos, nómos, psyché, kyklos etc. Analiza conceptuală filosofică își trage sursele din vechea reflecție despre lume a protofilosofiei. În cazul poemelor hesiodice se observă, spre exemplu, că deslușirea mitică a genezei din Teogonia anticipează efortul milesienilor de a identifica elementul primordial, iar ideea istoriei omenirii ca succesiune a
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
filosofia indiană, București, 1957; Curs de istoria literaturii grecești. Epoca clasică, București, 1962; Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide, București, 1969; Apollodoros sau Despre bătrânețe. Dialog socratic, tr. și introd. Mihai Nasta, pref. Cicerone Poghirc, București, 1978; Scrieri filosofice, I, îngr. și tr. Gh. Vlăduțescu și Dinu Grama, introd. Gh. Vlăduțescu, București, 1988. Traduceri: Primii materialiști greci, București, introd. I. Banu, 1950; Aristotel, Fragmente din operele filosofice, introd. trad., București, 1951; Sextus Empiricus, Opere filosofice, I-II, introd. trad
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
socratic, tr. și introd. Mihai Nasta, pref. Cicerone Poghirc, București, 1978; Scrieri filosofice, I, îngr. și tr. Gh. Vlăduțescu și Dinu Grama, introd. Gh. Vlăduțescu, București, 1988. Traduceri: Primii materialiști greci, București, introd. I. Banu, 1950; Aristotel, Fragmente din operele filosofice, introd. trad., București, 1951; Sextus Empiricus, Opere filosofice, I-II, introd. trad., București, 1965. Repere bibliografice: D. Pippidi, Aram Frenkian, SC, 1964, 6; Constantin Noica, En souvenir d’Aram Frenkian, REVR, 1969, 2; Ov. S. Crohmălniceanu, „Înțelesul suferinței umane la
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Poghirc, București, 1978; Scrieri filosofice, I, îngr. și tr. Gh. Vlăduțescu și Dinu Grama, introd. Gh. Vlăduțescu, București, 1988. Traduceri: Primii materialiști greci, București, introd. I. Banu, 1950; Aristotel, Fragmente din operele filosofice, introd. trad., București, 1951; Sextus Empiricus, Opere filosofice, I-II, introd. trad., București, 1965. Repere bibliografice: D. Pippidi, Aram Frenkian, SC, 1964, 6; Constantin Noica, En souvenir d’Aram Frenkian, REVR, 1969, 2; Ov. S. Crohmălniceanu, „Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide”, RL, 1969, 40; Ion
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Sofocle și Euripide”, RL, 1969, 40; Ion Bălu, Fascinația Antichității, VR, 1970, 1; Dan Slușanschi, Aram Frenkian, TBR, 1974, 28; N.I. Barbu, Profesorul Aram Frenkian, „Forum”, 1974, 6; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 41-45; Dicționarul operelor filosofice românești, București, 1997, 58-60; Centenar Aram Frenkian, ALA, 1998, 409; Dicț. scriit. rom., II, 292-294. A.C.
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Filosofie din București, cu Nae Ionescu și Dem. Theodorescu, se numără printre studenții eminenți ai lui C. Rădulescu-Motru. F., al cărui nume era Solomon Weitzendorf, pseudonimul ales devenind ulterior și nume oficial, debutează în presă de timpuriu, cu scurte eseuri filosofice și cu încercări de critică literară („Noua revistă română”, „Flacăra”). Până spre sfârșitul deceniului al șaselea a făcut parte din conducerea unor redacții și a colaborat la un număr important de publicații, între care „Scena”, „Rampa” (seria 1921-1943, când a
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
Sub semnul ireparabilului), Constantin Noica (Pentru reabilitarea individului), Vasile Băncilă (Profetismul și timpul nostru). În special acesta din urmă are o contribuție remarcabilă la surprinderea notelor definitorii ale specificului ardelenesc (Semnificația Ardealului, Ardealul adolescenței noastre) și la relevarea marilor însușiri filosofice ale lucrărilor lui Lucian Blaga, prin studiul de mare ecou în epocă, Lucian Blaga, energie românească, ce se tipărește și în volum, în colecția „Gând românesc” (1938). Revista se caracterizează și prin locul important pe care îl acordă relațiilor culturale
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală cu întregul; aici misterul cosmic se convertește
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
noiembrie 1996, îl întâlnește din nou, de data aceasta la Strasbourg, și continuă discuția. În 1998, apare ediția a doua, mult amplificată, a cărții Convorbiri cu Petru Dumitriu. Scriitorul vorbește despre exilul „câinos” prin care a trecut. Își deconspiră modelele filosofice, are curajul să spună că nu-i place Joyce. „Am fost un Galilei, n-am fost Bruno.” Promite să scrie din nou în românește. În 1996, se întoarce, după 36 de ani, în România, la invitația președintelui Ion Iliescu. Scriitorii
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
e rezervată numai oamenilor de bibliotecă, P. Dumitriu a făcut ceva în felul lui Topîrceanu, alegându-și ca pretext pagini clasicizante. Pentru un începător chiar astfel de jocuri sunt senzabile și tânărul nostru autor, care pare a avea o pregătire filosofică, promite. G. CĂLINESCU Incognito se află în aceeași linie cu Doctor Jivago, printre marile romane implicate în actualitatea fundamentală a acestui veac. Asemenea romancierilor de marcă, Petru Dumitriu are geniul Epicii. PIERRE-HENRI SIMON Petru Dumitriu este un fel de vizionar
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]