KorAP: Find »[drukola/base=gard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...380 381 382 ...442 >

11,048 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

ai cerut cam mult... - Ce mult? Care mult? Cinci sute, cu mânz cu tot? Mușteriul mormăi: - Da acte au? - Cum să nu? Da ce crezi dumneata? Și scoase un teanc de hârtii ștampilate, pline de timbre. Bozoncea se rezemă de gardul murdar, privind cu nepăsare. Dacă ar fi fost groasă, acolo -lar fi mântuit pe client. Slăbănogul cercetă totul cu grijă și mai zise: - Eu sânt geambaș vechi și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o apă. Pașii i se înfundau în noroiul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și intrau în prăvălie, vorbind în gura mare. Chipeși oameni, os de domn, nu altceva; aveau sprâncene parcă desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse, miloase și bogate, din piele de oaie dobrogeană ori

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
schimbase. Spre Filantropia crescu o mahala nouă. Către lacurile din marginea orașului se ridicau alte curți, mai arătoase. Altfel de lume. Proprietari se aflau numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de gresie, acoperite cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare, temeinice și mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu var, în culori dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
greu să-i mai dezveți. Socotelile știi cum se fac. Tragi din condei. Din șase, ies șaisprezece. Ce, adică, dacă ei ar fi în locul tău, n-ar face la fel? Dacă le place, că n-o să cânte cocoșul tău pe gardul lor! N-ai să te duci să le ceri. Fă cum îți spun! După vreun ceas, Stere plecase. Afară, soarele ardea puternic. Privise casele din centrul orașului, spoite cu var trandafiriu și împodobite cu flori de piatră. Ici-colo se ridicau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să trăim mai bine. Ne-ai dat bani de zestre, vezi ce fac cu ei! Plec undeva? -Nu. - Sânt cununat cu Lina? - Ești. - Atunci? Vezi doar că trag la gospodărie: circiumă de zid, odăi, tablă de zinc pe casă, magazii, gard, am mai mărit locul și Dumnezeu să ne ajute să apucăm binele pe care-l vreau eu la amândoi. Dacă fac casele, parcă cine le stăpînește? Eu cu ea! -Să fiți sănătoși! - Și dumneavoastră! Și atunci? Ce înseamnă? Dogarul se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o vârstă și se pricepea la moșit. Au întins așternuturile, au fiert apă și au îngrijit-o. Nevasta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea... Da căldura așa, ca o mînguere. Copiilor rebegiți de cu iarnă, ce le mai plăcea! Se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le era negustorilor lumea mai dragă, Petre, iute de mână, se prefăcea că încearcă un pepene, doi și le făcea vânt printre picioare, drept în brațele știrbului. Până să bage cineva de seamă, băieții fugeau. Prada o împărțeau sub un gard. Ene tăia boșarii cu șișul lui, felii-felii. Ălora mai mici le dădea ce rămînea: coji mușcate până la margini, semințele și fruntea scobită cu bricegele. Acasă tocmai noaptea ajungeau, mai luau câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai mușcară din covrigii strânși în fețele de pernă și o luară la fugă, sunând

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aceea oftau muierile cu gândul la el... Biserica era gata pe dinafară. Mai mare dragul să te uiți! A sădit primăria pomi în jurul ei, a pus piatră, i-a făcut și popii casă alături, înaltă și arătoasă, cu scări și gard de zid. 132 Primăvara au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum se încaieră pentru ciozvârta rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mari, urcau malurile. Al lui Chirică rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani și-l schilodiseră. Din cauza lui era să se omoare omul cu oltenii într-o dimineață. Câinele, câine, dăduse prin gardul de mărăcini și răscolea brazdele. Pândarul de sus, poc! cu pușca de sare, drept în pulpa dulăului, care a luat-o de-a dreptul prin roșii, chelălăind, până acasă. Acarul lipea o cratiță în curte. Cam aprins, că era la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lui Gogu tot nu se lăsa până nu fura un bojog roșu, năclăit, de pe buturugile negustorilor, ori vreo bucată de zgârci cu copită cu tot. Pe urmă, o luau înapoi spre groapă, domoliți. Se opreau în capul mahalalei, la un gard înalt de piatră, unde ședeau niște câini boierești, o puzderie de cățele scurte-n picioare, cu părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de cățele scurte-n picioare, cu părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
scund cât să intre într-o ladă. Într-adevăr, sicriul semăna cu o ladă soldățească de campanie. Cei de față dormiseră cu schimbul în timpul priveghiului și, până pe la prânz în ziua aceea, bănuiau că vor scăpa cu fața curată, că gardul înalt de piatră ce ascundea casa întunecoasă va ocroti taina lor, ținută atât de bine. Dar pe la patru, când una din femei trăsese puțin colțul unei perdele, ca să privească în stradă, spuse cu spaimă: - Uitați-vă ce-i afară! Rudele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și lucrătorii abia ridicau maiele grele cu care băteau pietrele, în grămezile de nisip dormeau femeile venite cu ei. Soarele ardea. 229 - Ce bună ar fi o baie! spuse Paraschiv. - De, c-o să mergem acu-acu, făcu Gheorghe. Ibovnica trecu pe lângă gardurile văruite și culese un braț de liliac. Floarea lui mică, bătută, albastră cum era cerul în dimineața aceea, se mișca ușor în vânt. Mînă-mică sugea o creangă de măr și sucul bun îi rămânea în gură. Închisese ochii și umbla

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]