KorAP: Find »[drukola/base=glumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...380 381 382 ...412 >

10,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

buddhismul. Citea orice carte care-i cădea în mână și începuse să ne exaspereze cu teoriile lui... - Ce fel de teorii? - Teoriile lui buddhiste, ce citise el în cărți. Dar mai ales asta: că, spunea, să presupunem, chiar așa în glumă, să presupunem că un nou Buddha, un Boddhisattva, s-ar afla printre noi. Cum l-am recunoaște? - Începe să devină interesant! exclamă Lorinț. Să auzim mai departe. - Eram sigur că, dacă ai să mă asculți cu atenție, ai să vezi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în jurul lui. I-ar fi plăcut să nu-i mai audă, așa cum, cu pleoapele strânse, nu-i vedea. Și în aceeași clipă se trezi foarte departe, fericit, așa cum fusese atunci. - Și apoi, ce s-a mai întîmplat, îl întrebă în glumă zâmbind. Ce altă tragedie? - N-am spus că e o tragedie dar, într-un anumit fel, asta era: să te pasioneze științele, să nu ai decât o dorință: să-ți dedici viața științei... - La ce știință faci aluzie, îl întrerupse

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ridicole. Dar, ca să revin, trebuie să colaborezi și dumneata, trebuie să știm mai mult și mai multe: de unde ești, cine ești, ce profesie ai, și celelalte. Clătină cuminte din cap și repetă de mai multe ori: "Bine! bine!" " Se îngroașă gluma; trebuie să fiu cu ochii în patru." Noroc că în dimineața următoare simți, trecîndu-și limba peste gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă infirmierei, apoi internilor, prefăcîndu-se că îi este imposibil să mai pronunțe ceva. Dar

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mii de volume de orientalistică, filologie clasică, istorie veche, arheologie. - De ce nu scrii, colega? îl întrebase de mai multe ori. - Lucrez, domnule Profesor, mă trudesc de vreo zece ani să închei o lucrare... Atunci îl întrerupse Davidoglu, cu inevitabila lui glumă: - Dar întrebați-l, domnule Profesor, ce fel de lucrare? De omni re scibili!... Era una din vechile lor glume, pe care le repetau de câte ori îl vedeau intrând în cancelarie cu un maldăr de cărți noi, sosite chiar în dimineața aceea

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ori. - Lucrez, domnule Profesor, mă trudesc de vreo zece ani să închei o lucrare... Atunci îl întrerupse Davidoglu, cu inevitabila lui glumă: - Dar întrebați-l, domnule Profesor, ce fel de lucrare? De omni re scibili!... Era una din vechile lor glume, pe care le repetau de câte ori îl vedeau intrând în cancelarie cu un maldăr de cărți noi, sosite chiar în dimineața aceea de la Paris, de la Leipzig sau de la Oxford. - Când ai de gând să te oprești, cucoane Dominic? îl întrebau. - Cum

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
îmi trăiesc amândoi părinții, fără Gertrud am rămas orfană... Și tot atunci, în aceeași clipă, gîndeam: dacă aș avea cinci, șase ani mai mult, și m-ai cere în căsătorie aș accepta... - Am optzeci și șapte de ani, spuse în glumă, zâmbind. Atunci o văzuse râzând pentru prima oară. - Mai mult decât aș avea dacă aș adăuga și anii pe care-i împlinise Rupini. Dar, ți-am spus, eu nu cred. Nu pot să cred... - Într-un anumit sens, ai dreptate

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
centenarul într-un restaurant somptuos din Nisa, în tovărășia unei tinere suedeze, Selma Eklund, pe care o admira pentru inteligența și originala interpretare a dramei medievale. În aceeași lună, Selma împlinea 28 de ani; el îi mărturisise, pe jumătate în glumă, că se apropia de 40. Dar seara a fost ratată; probabil că nu era obișnuită cu șampania, și înainte de desert, a trebuit s-o conducă la hotel. S-a plimbat până târziu după miezul nopții, singur, pe străzi puțin frecventate

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
de departe chelnerului, pentru că asta nu se știa pe atunci, în secolele XIV-XV, și mă întreb cum a descoperit-o el, jongleur-ul. În fond, lucrul acesta nu-l știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră la începutul începuturilor inventate pentru a distra pe zei. Se întrerupse, așteptând să se apropie chelnerul. - Același lucru, dar poate că vrea și domnișoara un coniac. - Nu, mulțumesc, Maestre, vorbi repede Maria. Poate, cel mult, puțin rom în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
acum, încep să te înțeleg... - Te felicit, spuse Antim așezîndu-se în fotoliu și zâmbind foarte bine dispus. Cât de mult îi admir eu inteligența, nu mă pot lăuda că îl înțeleg întotdeauna... Ieronim se opri în fața lui și schiță în glumă o genuflexiune: - Pentru că dumitale, Oncle Vania, nu-ți place drama, spectacolul pur, într-un cuvânt, tragedia, cu toate că noi doi am trăit-o ca puțini alții dintre contemporanii noștri. Nu-ți place tragedia, deși continui să locuiești aici, în casa asta

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
o piesă de muzeu, așa că-i poți neglija simbolismul. A fost croită cândva ca să împodobească o mireasă, dar în noaptea asta, potrivită cu oarecare imaginație în jurul umerilor dumitale, îți va ține cald... - Ieronim, iar ai s-o superi! spuse în glumă Antim. Maria își ștersese ultimele lacrimi cu podul palmei și zâmbi. - Nu mai mă supăr, Maestre, șopti. Într-o zi ca asta, nu mă pot supăra... Iconaru continua să caute, fără entuziasm, prin maldărul de stofe. - Toate astea le cunosc

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

de ce să mă pui să plătesc pentru asta. — Dacă ai Închiria o mașină care s-ar prăbuși de pe o stîncă, nu crezi c-ar trebui să plătești pentru ea? — Nu și dac-aș fi fost În ea, răspunde Johnson. — Bună glumă, domnu’ Johnson, zice Eddy. Te-ai prins, căpitane, nu-i așa? Dac-ar fi În ea ar muri. Și atunci n-ar mai trebui s-o plătească. Tare gluma. Nu l-am băgat În seamă pe bețiv: — Aveți să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nu și dac-aș fi fost În ea, răspunde Johnson. — Bună glumă, domnu’ Johnson, zice Eddy. Te-ai prins, căpitane, nu-i așa? Dac-ar fi În ea ar muri. Și atunci n-ar mai trebui s-o plătească. Tare gluma. Nu l-am băgat În seamă pe bețiv: — Aveți să-mi dați două sute nouășcinci de dolari pentru undiță, mulinetă și gută, i-am spus lui Johnson. — Ei, asta nu-i o chestie În regulă. Dar dacă ții morțiș, hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
puțin pe valuri s-a trezit din nou. — Știam eu c-o să mă iei cu tine, Harry. — Te iau pe dracu’. Nici măcar nu ești trecut pe lista echipajului. Chiar că-mi vine să te-arunc peste bord. Mereu pus pe glume, Harry. Noi, scoicarii, ar trebui să ținem unu’ cu celălalt la necaz. — Da, mai ales cu gura aia a ta. Cine crezi tu c-o să aibă Încredere În tine cînd o să te Înfierbînți și-o să-ncepi să dai pe goarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via se bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
poate, fărĂ să clipești. Ne-am strîns mîinile și apoi am ieșit Împreună cu John. În drum spre ieșire m-am uitat la masa lui Luis Delgado. Își mai luase un gin tonic și toți cei de la masă rîdeau la o glumă pe care tocmai o făcuse. Avea un chip maroniu, foarte vesel, și ochi de pușcaș; m-am Întrebat sub ce identitate circula. Fusese un prost pentru că intrase la Chicote. Dar era exact genu’ de lucru pe care l-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
rar, spuse directorul. — Povestiți-mi. Hai, povestiți-mi odată. Directorul se Întinse peste masă ca și cum ar fi vrut să-mi șoptească un secret important. — Știi, În pistolul Ăla cu apă... Avea apă de colonie. Bietu’ băiat. — Adică nu era o glumă chiar așa de proastă, Înțelegi? spuse chelnerul. — Era doar ceva vesel. Nimeni n-ar fi avut de ce să se simtă jignit, spuse directorul. Bietu’ băiat. — Înțeleg, spusei. Voia doar să ne distrăm cu toții. — Da, a fost vorba doar de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
destul timp. Au interogat niște colegi de la atelierul la care lucra. De atelierul Ăsta au aflat de pe carnetul de mebru de sindicat pe care-l avea În buzunar. Ieri cumpărase pistolul cu apă și agua de colonia ca să facă o glumă la o nuntă. Îi anunțase pe colegi de intenția sa. Le-a cumpărat de peste drum. Pe sticla de colonie era o etichetă cu adresa magazinului. Sticla au găsit-o În toaletă. Acolo și-a umplut pistolul. După ce le-a cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum auziserăm la un valet În holul unui hotel din New Orleans, și care devenise acum o glumă Între noi. — Uite-o masă, i-am spus cînd am văzut doi soldați și două fete ridicîndu-se ca să plece. Haide s-o prindem. Ne-am așezat la masa asta din mijlocul Încăperii și mă uitam la el În timp ce Își ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spus un „SÎnt la fel pe dracu’“ În spaniolă și ne aduse o sticlă de Château Mouton-Rothschild din 1906, care era pe-atît de bun pe cît fusese de jalnică sticla dinainte. — O, Doamne, da’ știu că Ăsta-i vin, nu glumă, spuse Al. Ce i-ai zis de l-ai făcut să ni-l aducă tocmai pe Ăsta? — Nimic. Am avut pur și simplu noroc. Cele mai multe din vinurile astea de la palat sînt de tot rahatu’. — SÎnt prea vechi. Și nici clima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pește, ba nu, nu-și dorea asta. Începu să rîdĂ. — Zi-mi și mie bancu’, Wemedge, spuse Odgar cu vocea lui răgușită, vocea aia pe care o avea cînd era lîngă Kate. Mi-ar plăcea să fiu un pește. — Bună gluma, spuse Odgar. — Sigur că da, răspunse Nick. Nu fi de căcat, Wemedge, Îi zise Kate. — Ție ți-ar plăcea să fii pește, Butstein? spuse, Întinzîndu-se pe scînduri cu spatele la ei. Nu, răspunse Kate. Nu-n seara asta. Nick Își Împinse spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
locul În care s-a născut și ei o să-l omoare acolo. N-au nevoie de altceva ca să iasă totul perfect. Le-ar fi plăcut să-l omoare acolo unde i-au omorît prietenul. Asta chiar c-ar fi o glumă bună. Le-ar fi plăcut să se Întîmple așa. Ai dracu’ ucigași de prieteni. Ajunseseră la liziera pădurii și elefantul era aproape, undeva În față. David Îi simțea mirosul și cu toții Îl auzeau rupînd crengile copacilor. Taică-său Îi puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ca să-l reparăm pe Juma. Hai, băi, Humpty Dumpty plin de sînge, vino-ncoa’. Colții poa’ să mai aștepte, nu pleacă nicăieri. Ținînd În mînĂ coada lipsită de păr a elefantului, Juma veni rînjind către tatăl lui David. FĂcură o glumă porcoasă, după care taică-său Începu să vorbească repezit În swahili. CÎt de departe-i apa? CÎt e de mers pînĂ să dăm de niște oameni care să ne ajute să cărĂm colții? Cum Îți e, futangiu de porci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
prinse-n cuie ruginite și mai bagă cîteva și-n ea, ca să-i dea savoare. — Mai bine mai iau o gură, ca să scap de gustu’ Ăsta. Mon capitaine, ce zici, murim Împreună? — Bonjour, tout le monde, spusei. Asta era o glumă veche de-a noastră, era un banc despre un algerian care urma să fie ghilotinat și care, Întrebat dacă mai are ceva de spus, ultimele cuvinte, spunea replica asta. — Pentru fluturi, spuse Onèsime și luă o gură. — Pentru cuiele ruginite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
uit la arme și să fac bancuri. Țineam la o disciplină foarte severă, Însă nu ne purtam formal, asta În afară de cazurile cînd eram cu divizia sau cînd voiam să ne dăm mari. — Encore un coup manqué, spusei. Asta era o glumă foarte veche, ceva ce zicea mereu un escroc care umblase cu noi Într-un timp atunci cînd lăsam să se piardă ceva ce nu valora prea mult, așteptînd o chestie care să merite. — E groaznic, spuse Claude. — Intolerabil, spuse Michel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Ba și eu sînt bun la inimă. Și se zice păduche. Nu păduchi. PĂduchi este pluralul. — Mie-mi place mai mult să zic păduchi. Sună mai hotărÎt. Însă Își trase mîneca și șterse cuvintele scrise pe geam. — Facem mîine altă glumă, spuse. De-acum poți să scrii și pe oglinzi, nu mă supăr. — Bine, spusei. MĂ bucur. — Al dracu’ păduchi, spuse bătÎndu-mă pe spate. Se zice păduche. — Ba nu. PĂduchi. Îmi place mult mai mult. E de o mie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]