KorAP: Find »[drukola/base=grecesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...380 381 382 ...386 >

9,641 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris Napoli ca pe un muzeu: acolo există Încă gimnazii 5, fratrii, efebi și nume grecești, deși locuitorii sunt romani 6. Aici se refugiază (anahorèin) personaje din Roma care s-au angajat În vreun sector cultural sau sunt bătrâni și slăbiți și vor să trăiască liniștiți. Și romanii adoptă acest stil de viață (Ellenikè agogè), găsesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Învățat la școală, unde termenul era legat de „abator” (macellum)2. Iar, la origine, macellum nici nu Înseamna măcar „abator”, „măcel”. La fel, nici litare nu Înseamnă „a tăia, a ucide”, ci Înseamna, la origine, „a cere”, „a ruga” (cf. grecescul litè „rugăciune” și lìssomai, „a se ruga”). Lipsa unui jargon fascinant și a unor ornamente mitologice poate explica motivul pentru care teoriile cele mai recente despre originea și natura sacrificiului neglijează Într-o asemenea măsură religia romană. Civilizația romană este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Varro a subevaluat nevoile și exigențele imaginative și iraționale ale concetățenilor săi și forța catarctică a orgiilor narative sau dramatice inspirate din mitopoiesisul afrodisiac al lui Ovidiu sau din Înspăimântătoarele tragedii ale lui Seneca. Dar el consideră că aceste mituri „grecești” Îi privesc și pe zeii săi „romani”, care sunt cunoscuți tuturor și deci trebuie să fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele intersectări ce au loc Între mit și cult (Hepding, 1903; Romanelli

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ajuns să amintim că Grecia, unul dintre primele obiective ale expansionismului roman În Orient, va fi, alături de Macedonia, și cea dintâi care a căzut sub stăpânirea directă a noii puteri internaționale. Anul 146 Î.Hr. este hotărâtor, chiar dacă diferite polisuri grecești vor continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare erei creștine, Înțelege să exprime complexa fizionomie culturală a acestei epoci. Ea rezultă din Întâlnirea și amestecul mai mult sau mai puțin profund Între elementul grecesc și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare erei creștine, Înțelege să exprime complexa fizionomie culturală a acestei epoci. Ea rezultă din Întâlnirea și amestecul mai mult sau mai puțin profund Între elementul grecesc și diferitele tradiții ale popoarelor, În special răsăritene, dar și apusene, care au venit În contactul cel mai direct cu acest element. Într-adevăr, cea dintâi și cea mai evidentă urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare, odată cu crearea unui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o sursă de transformări profunde chiar și la nivel religios. Între popoarele bazinului mediteranean oriental se mențin diferențe destul de Însemnate pe plan social și economic, În afară de cel instituțional, Întrucât structura monarhică a statelor eleniste conviețuiește cu autonomia internă recunoscută cetăților grecești și ligilor lor. Cu toate acestea, este posibil să vorbim despre elenism ca despre o entitate culturală suficient de omogenă, Întemeiată pe o limbă comună, greaca koinè, formată pe baza dialectului atic, și străbătută de aspirații spirituale și intelectuale comune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
individualism" În profundul amestec al diferitelor componente ale unui orizont cultural, și aspectul credințelor și cultelor - deși, În principiu, e legat de schemele tradiției mai mult decât oricare altul - participă la schimbările care afectează ritmurile sociopolitice și economice ale cetăților grecești, dobândind noi conotații față de diferitele experiențe ale popoarelor cu care trebuie să se măsoare acum mai direct, fie chiar și În interiorul comunității cetățenești, fie - În persoana soldaților, negustorilor, a emigranților În general - În vasta oikoumène a statelor elenistice. Două tendințe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
supranațională. Cele două fenomene, conexe din punct de vedere structural, sunt considerate, de obicei, o consecință a evenimentelor politico-militare amintite mai sus, acolo unde „imperiul” lui Alexandru și regatele elenistice care au urmat, prin faptul că au distrus autonomia cetăților grecești și a fiecărei etnii din teritoriile cucerite, au determinat un amplu transfer de indivizi dintr-o regiune În alta a Mediteranei orientale, iar prin deschiderea tuturor frontierelor naționale, le-au oferit indivizilor mai Întreprinzători posibilități de acțiune pe plan militar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cum sunt Cleante din Assos (mort În 233 sau 231 Î.Hr.) și Chrysippos din Soloi, În Cilicia, (281/277-208/204 Î.Hr.), exemplifică trăsăturile distinctive ale elenismului ca rod al prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al unui negustor cipriot care, mergând des la Atenaxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
chemat Într-un angajament În viața socială impus de aceeași forță divină conducătoare, Întregul ordonat, a cărei funcționare cere activitatea sârguincioasă a fiecăruia. Inspirația religioasă a stoicismului se traduce și Într-un efort de recuperare a patrimoniului tradițional al cultelor grecești și orientale, În special În dimensiunea lor mitică, dimensiune ce alimentează o exegeză de tip naturist (personajele divine și Întâmplările lor ca „figură” a unor elemente și evenimente cosmice) ce va cunoaște un atât de mare succes În lumea antică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
d.Hr.) pentru restaurarea altarului Victoriei, se poate referi - fără teamă că va fi contrazis nu numai de colegii săi aristocrați foarte zeloși față de tradițiile ancestrale, dar nici de acele cercuri de creștini Învățați care primesc și elaborează achizițiile filozofiei grecești - la uzanța tradițională de a aduce din Atica philosophi praeceptores pentru a se Îngriji de educația tinerilor romani, deși ea era finalizată cu pregătirea pentru chestiunile sociale și politice (Relatio, III, 5). Nu vom neglija nici faptul că apologeții creștini

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Dincolo de atitudinea de critică și de refuz total al culturii contemporane, datorată faptului că aceasta e caracterizată de experiența politeistă, este semnificativ faptul că un autor ca Tatian, care totuși se formase În acea cultură, percepe Încă limpede Întâietatea peceții grecești asupra complexului amalgam de credințe și culte ce definesc Întreaga panoramă religioasă a timpului. El distinge hellenes de barbaroi și, simțindu-se parte a acestora din urmă, le reproșează celor dintâi acel orgoliu care Îi Împingea să se Înfățișeze ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aparțin unor populații de cultură Înaltă, respectivele contexte religioase pot fi definite, mai bine decât etnice, naționale, fiind, În măsuri diferite, după caz, Înzestrate cu constante și linii de tendință comune, care, dincolo de particularismele locale, așa cum e cazul numeroaselor poleis grecești, conferă o omogenitate substanțială vieții religioase a fiecărei etnii. Ca patrimoniu cultural al popoarelor care sunt purtătoarele lor, religiile naționale ale vechii lumi mediteraneene se află În raport de recunoaștere reciprocă și de conviețuire, fără intoleranță și nici exclusivisme, din moment ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor „familii” divine, așa cum este cazul cultelor orientale ce se răspândesc În Grecia și În Occident, și, În același timp, la o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea locală și În parte conviețuind cu ea, conferă vieții religioase din marile orașe orientale, atât noi cât și Întemeiate din vechime, o amprentă elenică mai mult sau mai puțin pregnantă, dar, În orice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înainte de toate, o selecție a fenomenelor ce trebuie examinate, care, În mod inevitabil, limitează și este Încredințată evaluării personale a cercetătorului. De la Începuturile epocii elenistice la edictul lui Teodosius din 392 d.Hr., care interzice practicarea cultului păgân, istoria religiei grecești, deși Își menține fizionomia individuală, se intersectează În largă măsură sau măcar merge În paralel, din motivele enunțate mai sus, cu istoria religioasă a lumii antice. Așadar, este cu neputință, cu atât mai mult În spațiul limitat al acestei abordări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca mitraismul, În timp ce sumedenia de baalim care, sub Imperiu, găsesc simpatie la Roma și În ambientele militare și comerciale, ca Jupiter Dolichenus și Jupiter Heliopolitanul și numeroasele divinități siriace acceptate În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței sale istorice specifice, faptul că toate aceste culte de matrice orientală au suferit o elenizare precedentă mai mult sau mai puțin profundă, astfel Încât, atunci când au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mamăxe "Marea Mamă" și identificată curând cu Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al VI-lea Î.Hr. inserată În structurile religioase grecești, atât În Ionia, unde sub profilul iconografic a asumat caracteristicile ce o vor Însoți pe tot parcursul istoriei (așezată pe tron, adesea Înăuntrul unui nàiskos, cu polos și capul acoperit, purtând o tamburină și sceptru, cu un pui de leu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
quem pentru acel eveniment. În orice caz, dincolo de elaborările mitice, descoperirea pe acropola cetății a unor imagini ale zeiței, ce pot fi datate la jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. confirmă prezența timpurie a acestei figuri divine pe pământ grecesc, unde fizionomia și cultul ei au suferit o elenizare profundă, reflectată, printre altele, În iconografie și În asimilarea cu Rhea sau câteodată cu Demetraxe "Demetra", dar, În același timp, și-au și menținut, În componenta mistico-orgiastică ce le era cunoscută

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate și cu elementul inițiatic propriu misteriilor. De altfel, misterii ale Cybelei sunt atestate În diferite localități ale lumii grecești Încă din secolul al III-lea Î.Hr., la Trezen, la Argos, unde o inscripție amintește o „comunitate de mysti”, la Minoa În Amorgo, În timp ce la Lebadeea pe o placă de marmură este Înfățișată o scenă cu o trimitere inițiatică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În vreme ce o serie de documente din epoca imperială le atestă existența În alte așezări răsăritene (Sfameni Gasparro, 1985, pp. 64-83). Prezența dimensiunii ezoterico-inițiatice În cultul Marii Mamexe "Mame" este corelată cu problema, asupra căreia vom reveni, rolului exercitat de modelul grecesc, În special eleusin, În asumarea acestei caracteristici de către unele culte orientale. Pentru moment, adăugăm doar că sursele nu ne permit să asociem perspective escatologice particulare cu practica misterică, chiar dacă, În ansamblul lui, cultul Marii Mame oferă garanții neîndoielnice pentru bunăstarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii” lui Osirisxe "Osiris", care Își recapătă propria suveranitate, fie și În regatul morților, a devenit În ochii unui grec, conștient de experiențele religioase ale cultelor grecești cu misterii, un model exemplar care poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
străvechi lui Serapis și zeiței Isisxe "Isis"”. Un ultim element al tabloului este furnizat de Plutarh atunci când, propunând o etimologie ulterioară, conform obiceiului antic de a căuta În etimoane semnificația realităților corespondente, afirmă că numele lui Serapis derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale și legăturile cu sfera agrară, exprimate În atributul baniței (modius) care Îl caracterizează, dezvăluie profunda lui continuitate cu grecescul Hadesxe "Hades"/Plutonxe "Pluton", dar mai ales cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]