10,667 matches
-
pare să se autodefinească, apare ca un personaj obișnuit cu libertatea, puternic influențat de un ritm vital, de o energie febrilă, dezlănțuită: „Pătruns de-un neastâmpăr voios și epocal...” (François Villon) La fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vital, de o energie febrilă, dezlănțuită: „Pătruns de-un neastâmpăr voios și epocal...” (François Villon) La fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii”, al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de departe în căutarea purității legată lingvistic de ideea de alb, încât la un moment dat are impresia că el e singurul care întunecă lumea: „Și-i totul alb și parcă-s rușinat Că singur eu lumina o întunec.” (Frământare intimă) Meșter al cuvântului și bun cunoscător al limbii vorbite, poetul utilizează cu iscusință posibilitățile ei expresive, împrumutând și prelucrând numeroase expresii pline de savoare și de pitoresc: „Porțile nourilor s-au dezlegat, Plouă cu cofa pe munți și pe sat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nouă privind tehnica, știința, viața culturală. Cu sens propriu sau metaforic, poetul întrebuințează din domeniul tehnicii cuvinte proprii mai multor sfere: Din anatomie: sânge, arteră, bolnav, pupilă, craniu, bronhii: „Îmi era milă. Mila îmi aducea Mângâietoare lacrimi pe pupile.” (Frământare intimă) Arhitectură: a calcina, bloc, arc ș.a. „Când nu ar fi această înnoire Superbul arc de trece, de beton.” (Frământare intimă) Filozofie: distinct, pasiune, etapă, aspect, amorfă, sentiment, instructivă, fenomen, strat social, plasmă: „Materia își începea, enormă, Viața-n cea mai
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sfere: Din anatomie: sânge, arteră, bolnav, pupilă, craniu, bronhii: „Îmi era milă. Mila îmi aducea Mângâietoare lacrimi pe pupile.” (Frământare intimă) Arhitectură: a calcina, bloc, arc ș.a. „Când nu ar fi această înnoire Superbul arc de trece, de beton.” (Frământare intimă) Filozofie: distinct, pasiune, etapă, aspect, amorfă, sentiment, instructivă, fenomen, strat social, plasmă: „Materia își începea, enormă, Viața-n cea mai primitivă formă.” (Geneza) Geologie: faună, floră, fluviu, mineral, rocă, organic. „Și fluviul curge în curbe-ndoite spre nalturi Cu apele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
frământă pe cel în proces de formare. Prin întrebări și clarificări se ajunge la decizii, formularea sau identificarea unor principii și norme, a unor convingeri și definiții, susținute, adesea , și de sentimente morale. Metoda dialogului este deosebit de potrivită întrucât cadrul intim în care se desfășoară (dialogul fiind cel mai adesea solicitat de beneficiar) favorizează sinceritatea adresării cu întrebări, precum și a satisfacerii acestora cu răspunsuri adecvate, contribuind la fixarea unor raporturi morale profunde între educator și educat, a unei conlucrări apropiate bazate
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
îmbolnăvesc de anghină difterică), oglinda ca simbol al deformării, dar și al autodescoperirii și al investigării propriului eu sunt exploatate cu finețe de autoare spre a-și portretiza personajele și metamorfoza lor. Nu numai capacitatea de a creiona psihologic structura intimă a copilului în momentul inițierii în viață prin intermediul prietenilor, al școlii, al lumii adulților e caracteristică la V.T., ci și posibilitatea de a folosi valențele pe care le oferă evocarea, îmbinând realismul cu acea încărcătură lirică plină de nostalgie, nelipsită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
sau senzuale. Pentru înțelegerea totală a visului, nu trebuie neglijat faptul că urechile au avut un rol în sarcina miraculoasă a Mariei. Urechile au aici o semnificație de creație și de sublimare a materiei. În imaginar, urechea are o legătură intimă cu pedeapsa. Ea este locul fizic al expierii, după cum arată expresiile: «a fi tras de urechi», «a lăsa urechile în jos». Automutilarea pe care și-o aplică Van Gogh se poate înțelege parțial prin această interpretare simbolică. Vezi Bijuterie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
distructive a gândirii. Chipul este revelator pentru inimă. El nu este pentru sine, ci este destinat altora. Omul nu își vede propriul chip, cu excepția momentelor când se uită în oglindă, care, în plan simbolic, dezvăluie sufletul. Constituie așadar o parte intimă, legată de viața interioară, loc de expresie al sentimentelor și emoțiilor. În ceea ce privește simbolismul capului și al chipului, toate elementele sunt semnificative (vezi în funcție de scenariul oniric: Frunte, Ochi, Ureche, Nas, Gură). Vagin, clitoris Organele genitale feminine au fie o semnificație sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
insistă asupra importanței de a fi viu și de a se lăsa antrenat de ritmul susținut al vieții. Dansul solitar arată libertatea personală, în timp ce dansul în pereche sau în grup indică împărtășirea emoțiilor și a experiențelor, fie într-un cadru intim, fie într-un cadru mai larg. În mod excepțional, dansul poate avea un sens negativ, de nepăsare. La fel ca în fabula La Fontaine, referitoare la greiere. Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. «Traversarea deșertului» semnifică o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este cu totul altceva; înseamnă să știi de ce jucătorul avansează o anumită piesă, mai degrabă decât o altă piesă pe care ar fi putut-o muta, de asemenea, fără să încalce regulile jocului. Înseamnă să-ți dai seama de rațiunea intimă care face din această serie de mutări succesive un tot organizat. Această însușire îi este cu atât mai necesară jucătorului însuși, adică inventatorului. Dar să lăsăm comparația aceasta la o parte și să revenim la matematică. Să vedem, de exemplu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
nu le scape aceste analogii ascunse, cu alte cuvinte, pentru a fi inventatori, analiștii trebuie fără ajutorul simțurilor și al imaginației să aibă sentimentul direct a ceea ce face unitatea unui raționament, a ceea ce constituie, ca să spunem așa, sufletul și viața intimă a raționamentului. Când vorbeai cu dl Hermite, nu-ți evoca niciodată o imagine sensibilă, și totuși îți dădeai seama imediat că cele mai abstracte entități erau pentru el ca niște ființe vii. El nu le vedea, dar simțea că nu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că Germania nu poseda forța militară pentru a înfrânge Uniunea Sovietică și că trebuiau găsite alte mijloace pentru a proteja țara, împotriva unei invazii a Armatei Roșii. În timpul procesului din 1946, Ion Antonescu recunoștea că “de la Stalingrad, convingerea mea, și intimii mei au cunoscut-o, a fost că 1 Ibidem, p. 341; 2 Mihai Barbulescu, s.a., Istoria României, București, Ed.Corint, 2007, p. 385; - 82 am pierdut războiul. Stalingradul a fost pentru războiul acesta ceea ce a fost Verdunul pentru războiul
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
că Germania nu poseda forța militară pentru a înfrânge Uniunea Sovietică și că trebuiau găsite alte mijloace pentru a proteja țara, împotriva unei invazii a Armatei Roșii. În timpul procesului din 1946, Ion Antonescu recunoștea că “de la Stalingrad, convingerea mea, și intimii mei au cunoscut-o, a fost că am pierdut războiul. Stalingradul a fost pentru războiul acesta ceea ce a fost Verdunul pentru războiul trecut”. Momentul Stalingrad punea, de asemenea, sub semnul întrebării, realipirea Basarabiei și Bucovinei la România și, într-
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
tuberculul coronoidian; -liaamentul colateral radial (lia- collaterale radiale) este un liaament puternic care pornește de la epicondilul lateral humeral și se împarte în două fascicule diveraente: unul anterior și altul posterior ambele orientate spre capul radial. Fibrele acestui liaament au raporturi intime cu cele ale liaamentului inelar radial. Liaamentele colaterale radiale limitează mișcările de adducție ale antebrațului. - liaamentul anterior este subțire și are oriainea în apropierea fosei coronoide și se dirijează prin trei fascicule: - superficial spre liaamentul orbicular, inelar; - mijlociu vertical spre
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială umilă moștenită de la tatăl său printr-o iluzorie descendență nobiliară, plăsmuită cu uimitoare convingere intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în oponență sau violentă negație a modelului patern
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
elegant al Maricăi. Pe tot ce plimbi ochii este frumos, fin, de gust: mobilă, tablouri, covoare, argintărie, veselă, tot... un cadru cum și l-a dorit Matei. Ne-a oferit cele mai delicate bunătăți la ceai, într-o atmosferă caldă, intimă, plină de voie bună, curtenie și aleasă vorbire. Marica zâmbea cu duioșie privindu-l. Se bucura că scrie. Finisa pe atunci Craii de Curte-Veche. Începuse și alt roman." De asemenea, prezența distinsei soții îl întărea în convingerile sale privind apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la cumpărături 149 Jocul 151 Activitatea filantropica 152 2.2.2. Scene private sau mimarea bunei-cuviințe 153 Recepțiile 153 Lecturile 156 Domeniul artelor 158 Educarea copiilor 159 Gestiunea rutinara a casei și teatrul muncilor casnice 160 2.2.3. Scene intime sau theatrum amoris 160 Scenă primei apariții a Parizienei 164 Scenă primei întâlniri 164 Scenă de seducere 166 Scenă declarației de dragoste 170 Scenă așteptării 171 Scenă răpirii 171 Scenă căsătoriei 172 Scenă rupturii 173 2.3. Tactici de reușită
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește propriul eu că spectacol prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual prezintă în diferite spații închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de stereotipurile epocii. Sfidarea legii morale și transcenderea canonului constituie programul ei existențial. Femeia pariziana impune societății o viziune nouă asupra rolului, obligațiilor, posibilităților, capacităților, ocupațiilor și spațiilor feminine. Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin seducere și dominarea, în plan social, prin impunerea pe scena mondenă. Împărtășind contradicțiile vremii, Pariziana este capabilă să proiecteze o nouă perspectivă asupra evenimentelor, deopotrivă estetică și pragmatică. Liberă în interior de constrângerile impuse de către bărbați, femeia pariziana inventează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o femeie puternică și dinamica, cu abilități și flexibilitate. Pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, stratageme, strategii și tactici specifice,prin care se afirma și se impune. Afirmarea ei se face pe mai multe scene (mondene, private și intime) și pe mai multe căi, directe și indirecte. Pariziana introduce în farmecul politeții mondene teatralizarea sentimentelor și a comportamentelor. Întreaga să existența este, de fapt, teatrală. Aceste teze ar putea fi considerate drept premise pentru o analiză a Parizienei din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
respectată, cu cat "reprezintă" mai bine" [Beauvoir, 1998, ÎI, p.286,280]. Dintre toate aspectele, mai important pentru Pariziana este de a se reprezenta pe șine însăși. Sinele sau proeminent prinde să se impună în toate domeniile vieții sociale, familiale, intime. Câmpul semantic al Parizienei se constituie în baza diferitelor "rețele" pe care le trasează practicile sale sociale și individuale (ocupații, locuri, limbaj verbal și non-verbal). Pariziana se profilează în imaginarul literar al vremii că o ființă eminamente socială, ea este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
afirmarea să că ființă socială și individuală, delimitam trei universuri ale Parizienei în care ea se manifestă: 1. universul macrosocial, în care comportamentul social este implicat în situații mondene; 2. universul microsocial, în care conduitele individuale sunt implicate în situații intime; 3. universul mixt, în care universul macrosocial se înterpătrunde cu universul microsocial, comportamentul fiind implicat în situații private. Pariziana simbolizează depășirea cadrului comun al condiției feminine. Modelul tradițional este pentru ea inhibitiv și neinteresant, plictisind-o de moarte și împingând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]