10,807 matches
-
Descriptio Moldaviae" (1716) poate fi considerată ca o primă lucrare de statistică. Ea a fost scrisă la cererea Academiei din Berlin și conține toate cunoștințele acumulate în domeniu până la acea dată. Statistica este considerată, pe de o parte, o parte matematică a științei ce se referea la colectarea, interpretarea sau explicarea și prezentarea datelor și pe de altă parte o ramură a matematicii ce se ocupă cu colectarea și interpretarea datelor. Datorită rădăcinilor ei empirice și a accentului pe aplicații, statistica
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
compoziției și structurii chimice. Alte domenii includ agrochimie, astrochimie (and cosmochimie), chimia atmosferică, inginerie chimică, Biologie chimică, Chemo-informatica, electrochimie, chimia mediului, Femtochimia, Chimia aromelor, Chimia fluxului, geochimie, Chimia ecologică, Histochimia, Istoria chimiei, chimia hidrogenării, Imunochimia, Chimia marină, Știința materialelor, Chimie matematică, Mecanochimia, Chimie medicinala, Biologie moleculară, Mecanică moleculară, Nanotehnologie, Chimia produselor naturale, Oenologie, Chimie organometalică, petrochimie, farmacologie, fotochimie, Chimie organică fizică, Fitochimie, Chimia polimerilor, radiochimie, Chimia solidelor, sonochimie, Chimie supramoleculară, termochimie, si multe altele. Industria chimică a început să se dezvolte
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
„”, în engleză în original: ""The Art of Computer Programming"", este una dintre cele mai faimoase cărți din domeniul informaticii, scrisă de Donald E. Knuth, carte ce se ocupă de toate genurile de algoritmi cu demonstrații matematice riguroase. Din această carte monumentală prin dimensiuni și conținut au apărut trei volume, toate trei fiind traduse în limba română, iar Knuth a anunțat că vor mai urma alte patru. Prima ediție în limba română a fost editată sub titlul
Arta programării calculatoarelor () [Corola-website/Science/296573_a_297902]
-
() a fost un om de știință scoțian, activ în domeniul fizicii matematice. Cea mai notabilă realizare a sa a fost formularea teoriei clasice a radiațiilor electromagnetice, care reunește, pentru prima dată, electricitatea, magnetismul și lumina ca manifestări ale aceluiași fenomen. Ecuațiile lui Maxwell pentru electromagnetism au fost numite „a doua mare unire
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Interesele lui Maxwell variau mult dincolo de programa școlară și el nu acorda o atenție deosebită notelor de la examinare. El a scris prima sa lucrare științifică la vârsta de 14 ani. În ea, el descria un mijloc mecanic pentru desenarea curbelor matematice cu o bucată de sfoară, precum și proprietățile elipselor, , și ale curbelor similare cu mai mult de două . Opera sa, "Oval Curves," a fost prezentată la de către , un profesor de filozofie naturală la Universitatea din Edinburgh, dar Maxwell a fost considerat
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Dumnezeu, care mă va fi ajutat să scap de mine însumi, parțial în știință, dar mai complet în societate, dar perfect numai dacă mă dăruiesc lui Dumnezeu ..." În noiembrie 1851, Maxwell a studiat cu , al cărui succes în cultivarea geniului matematic i-a adus porecla de „făcătorul de ”. În 1854, Maxwell a absolvit Trinity cu o diplomă în matematică. El a luat a doua cea mai mare notă la examenul final, după și a câștigat el titlul de șef de promoție
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
declarată egalul lui Routh în mai exigenta și mai dura examinare pentru . Imediat după și-a obținut diploma, Maxwell și-a citit lucrarea "Despre transformarea suprafețelor prin îndoire" la Societatea Filosofică din Cambridge. Aceasta era una dintre puținele lucrări pur matematice scrise de el, care a demonstrat statura în creștere a lui Maxwell ca matematician. Maxwell a hotărât să rămână la Trinity după absolvire și a cerut o bursă, proces care se aștepta să dureze vreo doi ani. Încurajat de succesul
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
dacă teoria este pur locală, și analiza vectorială a devenit mai frecventă. S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și legătura lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic" în comparație cu liniile de forță pe care le-a descris Faraday. Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis de particule active, Maxwell și-a putut promova munca în domeniul luminii. La acel moment, Maxwell
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens matematic, o propoziție matematică este o succesiune de afirmații care ori se poate demonstra, ea fiind atunci "demonstrabilă", ori nu trebuie a fi demonstrată, fiind atunci "axiomatică". În logica booleană propoziția (aserțiunea) este un enunț declarativ căruia i se atribuie una
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens matematic, o propoziție matematică este o succesiune de afirmații care ori se poate demonstra, ea fiind atunci "demonstrabilă", ori nu trebuie a fi demonstrată, fiind atunci "axiomatică". În logica booleană propoziția (aserțiunea) este un enunț declarativ căruia i se atribuie una din cele două
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
exemplu, propoziția "Negru Vodă a fost primul domnitor al Țării Românești." este o propoziție în sens logic. Deși nu se cunoaște exact valoarea de adevăr a acestei propoziții, ea este cu siguranță ori adevărată, ori falsă. Există și alte logici matematice, care pe lângă "adevărat" și "fals" permit: Alte logici, complementare, au ca obiect enunțurile nedeclarative ca de exemplu întrebările (logica interogativă), instrucțiunile (logica imperativă), etc. În general enunțurile care exprimă emoții și sentimente (ca instrucțiuni, comenzi, dorințe, rugăminți) nu sunt propoziții
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
Expresie provenită din limba latină, care desemnează nu doar un mimim local, de moment, ci unul absolut, neexistând o altă valoare într-o anumită serie dată care să fie la sau sub nivelul acelui "minimum minimorum". Din punct de vedere matematic, dar nu numai matematic, minimul cel mai scăzut posibil, minimum minimorum, este total opus unui maxim absolut, neconjunctural, care este denumit, conform limbii latine, "maximum maximorum". Cele două noțiuni extreme, minimum minimorum și maximum maximorum au fost folosite inițial în
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
latină, care desemnează nu doar un mimim local, de moment, ci unul absolut, neexistând o altă valoare într-o anumită serie dată care să fie la sau sub nivelul acelui "minimum minimorum". Din punct de vedere matematic, dar nu numai matematic, minimul cel mai scăzut posibil, minimum minimorum, este total opus unui maxim absolut, neconjunctural, care este denumit, conform limbii latine, "maximum maximorum". Cele două noțiuni extreme, minimum minimorum și maximum maximorum au fost folosite inițial în matematică, mai exact în
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
cel mai scăzut posibil, minimum minimorum, este total opus unui maxim absolut, neconjunctural, care este denumit, conform limbii latine, "maximum maximorum". Cele două noțiuni extreme, minimum minimorum și maximum maximorum au fost folosite inițial în matematică, mai exact în analiza matematică, la studiul punctelor extreme ale graficelor funcțiilor. Mai apoi, aceste două noțiuni au căpătat și alte conotații, fiind curent folosite pentru a desemna, la modul general, exact ceea ce semnifică în latină, valori extreme, fie foarte scăzute, respectiv foarte ridicate. Pentru
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
și rațiunea cele finite multitudinea lucrurilor existente. Mișcarea nu este un atribut ci un mod veșnic a existenței naturii. Mișcarea este caracteristică lucrurilor concrete în timp ce substanța nu cunoaște mișcarea, dezvoltarea sa nu are nicio atitudine față de timp. În baza metodei matematice cunoștințele pot fi acumulate prin 4 procedee: Analizând omul ca parte componentă a naturii, el spune că sufletul și corpul sunt reciproc independente datorită independenței ontologice a 2 atribute ale substanței. Gândirea omului depinde de starea corpului doar la treapta
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
495 î.Hr.) din moment ce el este cel care, în mod tradițional, a fost recunoscut pentru prima demonstrație a sa. Există unele dovezi cum că matematicienii babilonieni ar fi înțeles formula, dar foarte puține indică o aplicație într-un cadru de lucru matematic. Matematicienii din Mesopotamia, India și China au descoperit teorema independent și, în unele cazuri, au oferit demonstrații în cazuri speciale. Această teoremă a primit numeroase demonstrații - probabil cele mai multe dintre toate teoremele din matematică. Acestea sunt foarte diversificate, incluzând dovezi atât
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
diferite moduri, inclusiv prin referire la spațiile multidimensionale, spațiile neeuclidiene, triunghiuri care nu sunt dreptunghice sau chiar figuri care nu sunt triunghiuri, ci spațiale. Teorema lui Pitagora este considerată un punct de interes în afara matematicii, constituind un simbol al incomprehensibilității matematice, al misterului, sau al puterii intelectuale; abundă referințele populare din literatură, muzică, teatru, sau artă. Deși teorema i se atribuie astăzi filozofului și matematicianului grec antic Pitagora, care a trăit în secolul al VI-lea î.Hr., se știe că a
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
sau ascuțitunghic. Fie "c" cea mai lungă dintre cele trei laturi și (altfel nu există acest triunghi conform inegalității triunghiului). Atunci, sunt adevărate următoarele relații: Edsger Dijkstra a enunțat această propoziție despre triunghiul ascuțitunghic, obtuzunghic și dreptunghic în următorul limbaj matematic: unde "α" este unghiul opus laturii "a", "β" este unghiul opus laturii "b", "γ" este unghiul opus laturii "c", iar sgn reprezintă funcția signum. Un triplet pitagoreic (sau numere pitagoreice) conține trei numere pozitive întregi "a", "b" și "c", astfel încât
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
și începutul secolului 20 de Henri Poincaré, Felix Klein, Pierre Fatou și Gaston Julia. Totuși, fără ajutorul graficii pe calculator moderne, ei nu puteau vizualiza frumusețea numeroaselor obiecte pe care le descoepriseră. Cel care își dă seama că asemenea ciudățenii matematice nu constituie doar un exercițiu de imaginație și că se regăsesc în natură a fost Benoît Mandelbrot. Acesta observă că forma unui munte nu este o piramidă sau un con, trunchiul îmbrăcat cu scoarță al unui copac nu este un
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
de lungă este coasta Marii Britanii? Autosimilaritate statistică și dimensiune fracțională". În sfârșit, în 1975, Mandelbrot a inventat termenul "fractal" pentru a denumi un obiect al cărei dimensiune Hausdorff-Besicovitch este mai mare decât dimensiunea topologică a sa. A ilustrat această definiție matematică cu imagini construite pe calculator. O clasă de exemple simple este dată de mulțimile Cantor, triunghiul și covorul lui Sierpinski, buretele lui Menger, curba dragon, curba lui Peano și curba Koch. Alte exemple de fractali sunt fractalul lui Lyapunov și
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care: Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub titlul "Opera matematică" de către profesorul Dumitru Ionescu (Editura Academiei Române, 1970).
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
anul 1918 s-a retras din armată. A activat apoi la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde a funcționat pe postul de conferențiar la Secția de Geografie a Facultății de Științe în perioada 1920-1938. A predat cursurile: Cartografie-topografie, Geografie matematică: Pământul, astru al Universului; Pământul, locuința omului; Harta și calendarul; Citirea hărților; Cartografie: suprafața cartografică în proiecțiunile azimutale și a susținut lucrările practice: Construcții de reliefuri și întocmiri de atlase, la Secția de Geografie a Facultății de Științe. La Secția
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
militare a Societății Regale Române de Geografie (1909-1919), a înființat filiala din Basarabia a S.R.R.G., devenind membru corespondent al Academiei Române în anul 1919. A publicat cursurile „Curs de topografie. Cetirea hărților” (1909), „Curs elementar de cartografie” (1926), „Curs de geografie matematică” (1931, 1938). Activitatea didactică a fost completată de cursurile de astronomie și geografie economică, susținute în perioada 1920-1928 la Universitatea din Chișinău. Activitatea științifică a generalului Panaitescu, axată mai ales pe cartografia matematică și istoria cartografiei, s-a concretizat în
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
elementar de cartografie” (1926), „Curs de geografie matematică” (1931, 1938). Activitatea didactică a fost completată de cursurile de astronomie și geografie economică, susținute în perioada 1920-1928 la Universitatea din Chișinău. Activitatea științifică a generalului Panaitescu, axată mai ales pe cartografia matematică și istoria cartografiei, s-a concretizat în publicarea a peste 40 de lucrări științifice, dintre care menționăm monografiile „Astronomie populară", „Din istoricul cartografiei”(1916), „Documentarea cartografică a României Mari la încheierea războiului” (1920), „Cartografie elementară, pagini de actualitate” (1927), „Aspecte
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
(n. 5/18 iulie 1908, București - d. 7 martie 2000, București) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române (din 1963), care „și-a dedicat cei peste peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematice din România” Născut în București la 5 iulie 1908 (stil vechi), Nicolae Teodorescu a urmat cursurile liceului "Spiru Haret", iar ultimul an de liceu l-a urmat la seminarul pedagogic "Titu Maiorescu" unde a dat examenul de bacalaureat în 1926
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]