9,822 matches
-
dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge spre Moldova din tainicul noian; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră În umbră cerescul ocean. Din cînd În cînd desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este valorizat acum prin capacitatea lui de a produce strălucire. Luna luminează ca un far tainic tabloul măreț, fantastic. Soarele este, Într-o oră a zilei, „rotund și palid”, apoi, cînd ninsoarea Încetează, „doritul soare” apare și „strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare”. Plopii pierduți În clăbuci albi de fum se topesc În zare, În timp ce fulgii „zbor, plutesc În aer ca un roi de fluturi albi” etc. Feericul acesta cînd grandios, cînd miniatural tinde să capteze o undă cosmică. În poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă și altă reacție a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
diferă, Însă, prea mult. Nici Alecsandri nu cunoaște, de pildă, valoarea metaforei În poezie. Puținele metafore („a nopții regină”, „fiori de gheață”, „al nopții negru sin”, „cuibul graiului”, „Îngerul iubirei”, „genii de spaimă”, „plaiul dulcei tinereți”, „sinul nopței”, „plaiul nemurirei”, „ocean de ninsoare”..., „raiul nălucirii” etc.) sînt din seria metaforelor numite de tropologi În praesentia sau din categoria metaforelor tocite, stereotipe*. Imposibil de determinat o predilecție pentru un spațiu semantic. Imaginile sînt florale, astrale, ornitologice, explicite mai totdeauna, vaporoase, convenționale. Epitetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un centru cu o populație de 40.000 locuitori, este una din cele mai cunoscute stațiuni de lux din lume, cu multe cazinouri, terenuri sportive, reședințe secundare. Țărmul statelor Delaware, Maryland, Virginia Excepționale amenajări turistice se întâlnesc mai ales în Ocean City, Bethany Beach. I.2.3. Coasta Pacifică de sud-vest Țărmul Pacific se caracterizează printr-o discontinuitate a amenajărilor turistice, acestea fiind concentrate în principal în statul California, unde se întâlnește o mare concentrare a plajelor private, a stațiunilor cu
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
care datează din anul 1776, odată cu sosirea spaniolilor în zonă. La sosirea spaniolilor zona din jurul golfului San Francisco era populată de indienii din triburile Ohlone (la sud) și Miwok (la nord). În cadrul parcului recreațional Golden Gate sunt renumite și plajele Ocean Beach (mai ales pentru surfing) și Baker Beach. Un alt spațiu protejat este Parcul Național Istoric Maritim San Francisco care include multe elemente de atracție turistică: o flotă maritimă, un muzeu maritim, o bibliotecă și spații de cercetare. Include și
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
americani, care sunt majoritari, în cadrul fluxului turistic intră numeroși mexicani, dominicani, venezueleni, spanioli, francezi și asiatici. San Juan, capitala Puerto Rico, dispune de numeroase hoteluri, muzee, clădiri istorice, restaurante, plaje. Între cele mai importante puncte de atracție se numără Orașul vechi, Ocean Park, Isla Verde și Condado. Vechiul San Juan (cea mai veche așezare din Puerto Rico), localizat într-o insulă situată la 56km distanță de orașul actual, cu care este conectat prin intermediul a trei poduri. Zona face parte din Situl Istoric San
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
lista Patrimoniului mondial UNESCO. Parcul include o imensă calotă glaciară situată în zona andină (Calota glaciară a Patagoniei Sudice ), din care se alimentează 47 de ghețari mari. Dintre aceștia, 13 ghețari sunt adevărate râuri de gheață ce se preling spre ocean. În afara ghețarilor (care reprezintă cca.30% din suprafața parcului), în Parcul Los Glaciares se găsesc cele mai mari lacuri din Argentina: Argentino (1466km2) situat în jumătatea sudică a parcului și Viedma (1100km2), situat în partea nordică. Zona centrală a parcului
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
cardinale); magazii în care erau păstrate, în mari vase de lut, ulei, grâu, pește uscat, fasole, măsline; mori pentru cereale, prese pentru ulei și vin; sistem ingenios de gestionare a apei. IV.1.2. CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE DE PE ȚĂRMUL OCEANULUI ATLANTIC a. COASTA ATLANTICĂ PORTUGHEZĂ Poziționarea sa în sudul Portugaliei, într-o zonă cu climat mediteranean, creează condiții asemănătoare cu cele de pe țărmurile Mediteranei, cumulând o serie de particularități ce o transformă în cea mai căutată destinație turistică litorală din
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
a omului nou cu natura sanctificată și cu un cosmos însuflețit. Prin asumarea și interiorizarea inițiatică a acestor învățături se va ajunge la fascinantele forme de ,,conștiință superioară" proorocite de vechile culturi. ,,Șamanii din arhipelagul polinezian își schimbă forma cu ajutorul oceanelor, războinicii din Amazon se transformă în anaconda, iar călugării tibetani pot traversa oricând munții"74. Aceste fabuloase performanțe spirituale se combină cu insolite invocări ale spiritelor, cu materializări ale viselor proprii și cu stranii ceremonii ale focului. Aceste secrete inițiatice
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
august 1930 al ziarului „Bacăul”, aflăm despre participarea acesteia la concursul Miss Univers, ca reprezentantă a României. La acest concurs, care s-a desfășurat în Statele Unite ale Americii, la Galveston, au participat alesele tuturor „țărilor europene și ale continentelor de peste ocean”. Având „un corp cu trăsături statuare, o carnație picturală și o ținută admirabilă”, Mariana Mirica a reușit să obțină aici premiul al treilea - și în prezent, acesta este cel mai bun rezultat obținut de țara noastră în urma participării la acest
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
luptă cu germanii aproape zilnic, fie pentru a nu-i lăsa pe teritoriul lor, fie că se luptă pe teritoriul celorlalți. Regiunea pe care am definit-o ca domeniu al galilor începe la Ron și este închisă de Garona, de ocean, frontiera belgiană și ajunge chiar pînă la Rin în partea dinspre secuani și dinspre helveți; ea ocupă partea dinspre nord. Belgii locuiesc la hotarul cu Galia, ajung pînă la partea inferioară a Rinului, ocupînd partea de nord și de est
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
helveți; ea ocupă partea dinspre nord. Belgii locuiesc la hotarul cu Galia, ajung pînă la partea inferioară a Rinului, ocupînd partea de nord și de est. Aquitania se intinde de la Garona pînă la Munții Pirinei și la acea parte a oceanului care se învecinează cu Spania; ea ocupă partea de vest și nord". César, La Guerre des Gaules, I, 1 (trad. L. Lerat, La Gaule romaine, Paris, A.Colin, 1977, p.158). Născut pe la 101 î.I.C., Caius Iulius Caesar a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt departe de a fi corecte. Prima înfățișează un atac împotriva unui cașalot, iar a doua un atac împotriva unei balene normale. în prima gravură, un cașalot impunător este zugrăvit în toată splendoarea forței sale, tocmai cînd țîșnește din adîncurile oceanului, purtînd în spinare scîndurile sfărîmate ale unei ambarcațiuni izbite din plin. Prova ambarcațiunii e parțial intactă, iar pictorul ne-o arată stînd în cumpănă pe spinarea monstrului; acolo, la prova, se afla - în acea clipă unică și incalculabilă - un vîslaș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deși unii naturaliști din vechime au susținut că toate animalele de pe uscat își au perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el construi; în ciuda tuturor acestor lucruri și a necontenitei lor repetări, omul și-a pierdut acel sentiment de spaimă adîncă în fața mării, pe care ea i-o inspira la început. Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care ea i-o inspira la început. Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un miracol petrecut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind și fornăind ca un armăsar zălud care și-a pierdut călărețul în luptă, oceanul fără stăpîn cotropește pămîntul. Gîndiți-vă la viclenia mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse sub cele mai frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de la începutul lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți-vă privirea spre acest pămînt verde, bun și atît de docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie analogie cu ceva din voi înșivă? Căci, așa cum înspăimîntătorul ocean înconjoară uscatul verde, la fel și în sufletul omului sălășluiește o insulă Tahiti, plină de pace și de bucurie, dar împresurată de toate grozăviile unei vieți numai pe jumătate cunoscute. Dumnezeu să vă aibă în pază! Nu vă aventurați prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se nasc de obicei în mintea vînătorilor de cașaloți la vederea acestei făpturi, faptul că poate fi văzută atît de rar contribuie desigur la interpretarea ei ca un semn rău. Deși toți spun că e cea mai mare vietate a oceanului, foarte puțini au o idee precisă despre adevărata ei natură sau măcar despre înfățișarea ei; sînt încredințați, totuși, că e singura hrană a cașalotului, căci, dacă celelalte specii de balene își găsesc merindea la suprafața apei și pot fi văzute
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa pe fundul oceanului și că, spre deosebire de celelalte specii, cașalotul e înzestrat cu dinți, ce-i îngăduie să atace și să sfîșie o astfel de sepie. Există oarecare temeiuri să se creadă că marele Kraken pomenit de episcopul Pontoppidan nu era altceva decît o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atît de apetisante, încît pînă și cel mai cumpătat străin se abține cu greu să nu întindă mîna după ele. Dar ceea ce scade cel mai mult prețul balenei ca aliment civilizat este grăsimea ei excesivă. Balena e marele bou al oceanului, prea gras ca să poată constitui o mîncare delicată și bună. Uitați-vă la cocoașa ei, care ar putea fi la fel de delicioasă ca și cocoașa bizonului îaltă mare delicatesă), dacă n-ar fi o adevărată piramidă de grăsime. Dar însuși spermanțetul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se strîng hoarde de rechini atît de numeroase, încît, dacă ar fi lăsat așa, să zicem șase ore în șir, a doua zi dimineață nu s-ar mai vedea din el decît scheletul. Totuși, în mai toate celelalte zone ale oceanului, unde rechinii nu mișună în număr atît de mare, uimitoarea lor lăcomie poate fi uneori temperată considerabil cu ajutorul așa numitelor „sape de balene“ - niște instrumente tăioase care, însă, în anumite cazuri, nu fac decît să-i gîdile pe rechini, stîrnindu-le
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uscatul încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]