10,832 matches
-
fost încorporat Imperiulu Rus. Buceag a fost redenumit Basarabia. În 1814, la Odessa, a fost înființată societatea secretă Eteria (Societatea Amicală, în greacă: Philike hetairia). După primirea sprijinului rusesc, organizația s-a extins și a înființat comitete în Grecia, în Principate, în Rusia, precum și în Turcia. Pentru a atrage în acțiunea sa și alte populații balcanice, membrii Eteriei au intrat în legătură cu bulgarii, sârbii și românii. În Principate, au încercat să atragă sprijinul domnilor fanarioți, dar și a boierilor locali ca banul
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
primirea sprijinului rusesc, organizația s-a extins și a înființat comitete în Grecia, în Principate, în Rusia, precum și în Turcia. Pentru a atrage în acțiunea sa și alte populații balcanice, membrii Eteriei au intrat în legătură cu bulgarii, sârbii și românii. În Principate, au încercat să atragă sprijinul domnilor fanarioți, dar și a boierilor locali ca banul Grigore Brâncoveanu. În 1820, fiul domnului Constantin Ipsilanti, Alexandru Ipsilanti a fost ales că epitrop general suprem al Eteriei, educat în spriritul aristocrației ruse și devenit
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
domniilor Ioan Caragea și Alexandru Șuțu. Pentru obținerea Caftanului Domnesc, Caragea a cheltuit 4 milioane de galbeni, iar Șuțu datora 5 milioane la venirea să în București. Pentru că sumele uriașe trebuia să fie recuperate, povara fiscalității a căzut pe populația principatelor. Mișcările de proteste și revolte locale, precum și acțiunile haiducilor au crescut la număr( precum haiducul cel vestit, Iancu Jianu). Tudor Vladimirescu s-a născut în satul de moșneni Vladimiri, în județul Gorj, în 1780. A fost surprins de boierul Ioniță
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
era predominată de dorința de schimbare și de modernizare. Primele domnii pământene au inițiat proiecte reformiste: Constituția Cărvunarilor a lui Ionică Tăutu din 1822, proiectele de reforma promovate de Eufrosin Poteca în1827. Criza orientală de la sfârșitul secolului XVII a afectat Principatele Române. După revenirea la domniile pământene, Imperiul Rus s-a implicat vizibil în problemele interne ale Munteniei și Moldovei. În 1826, Imperiul Rus a încheiat o convenție cu Imperiul Otoman la Akkerman/Cetatea Albă. un act adițional la vechiul tratat
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
problemele interne ale Munteniei și Moldovei. În 1826, Imperiul Rus a încheiat o convenție cu Imperiul Otoman la Akkerman/Cetatea Albă. un act adițional la vechiul tratat de pace din 1812, pentru a îngrădi posibilitatea sultanului de a interveni în Principate. Convenția de la Akkerman a conferit Principatelor Române dreptul de a dispune de reglementări de ordine interioară proprii. Având că pretext nerespectarea prevederilor de la Akkerman și profitând de pe urma declinului Imperiului Otoman, considerat "Omul bolnav al Europei", în 1828, Imperiul Rus i-
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
În 1826, Imperiul Rus a încheiat o convenție cu Imperiul Otoman la Akkerman/Cetatea Albă. un act adițional la vechiul tratat de pace din 1812, pentru a îngrădi posibilitatea sultanului de a interveni în Principate. Convenția de la Akkerman a conferit Principatelor Române dreptul de a dispune de reglementări de ordine interioară proprii. Având că pretext nerespectarea prevederilor de la Akkerman și profitând de pe urma declinului Imperiului Otoman, considerat "Omul bolnav al Europei", în 1828, Imperiul Rus i-a declarat război. Războiul a fost
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
profitând de pe urma declinului Imperiului Otoman, considerat "Omul bolnav al Europei", în 1828, Imperiul Rus i-a declarat război. Războiul a fost încheiat prin încheierea unui alt tratat de pace, Tratatul de la Adrianopol , la 14 septembrie 1829, ce prevedea decizii privind Principatele Române: acordarea autonomiei administrative și financiare, desființarea raialelor de la Brăila, Giurgiu, Turnu Măgurele și a monopolului otoman asupra comerțului, acordarea libertății navale pe Dunăre și Marea Neagră, alegerea domnilor pe viață, precum și întocmirea unor regulamente de organizare și funcționare a celor
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
domnului, cea legislativă-Adunării Obștești, iar cea judecătorească-tribunalelor județene, insantelor de apel și Înaltului Divan Domnesc. S-au pus bazele unui regim parlamentar incipient, documentul fiind o constituție timpurie. Prin Regulamentele Organice, s-a înfăptuit un prim pas important spre unirea principatelor. În 1834, au fost aleși primii doi domni "hospodari"- Alexandru D. Ghica în Muntenia și Mihail Sturdza în Moldova. După cum scria Nicolae Bălcescu, Revoluția românească de la 1848 a fost un fenomen neregulat, efemer, fară trecut și viitor, fără altă cauză
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
domni: Barbu Știrbei în Țara Românească și Grigore Ghica în Moldova. Sfârșitul Războiului Crimeii din 1853-1856 ce implicase Imperiul Rus, învins de Imperiul Otoman, sprijinit de Imperiul Francez, Imperiul Britanic și regatul Sardiniei, a oferit un context internațional favorabil unirii principatelor. În Conferința de pace de la Paris din 18/30 martie 1856, în urmă deciziilor, Principatele Române rămâneau sub suzeranitate otomană, dar beneficiau de protecția colectivă a marilor puteri. S-a stabilit organizarea unor alegeri prin intermediul unor adunări consultative ad-hoc , pentru
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
1853-1856 ce implicase Imperiul Rus, învins de Imperiul Otoman, sprijinit de Imperiul Francez, Imperiul Britanic și regatul Sardiniei, a oferit un context internațional favorabil unirii principatelor. În Conferința de pace de la Paris din 18/30 martie 1856, în urmă deciziilor, Principatele Române rămâneau sub suzeranitate otomană, dar beneficiau de protecția colectivă a marilor puteri. S-a stabilit organizarea unor alegeri prin intermediul unor adunări consultative ad-hoc , pentru fiecare principat ce se putea pronunță pentru organizarea viitoare. Pentru a-și coordona acțiunile, a
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Conferința de pace de la Paris din 18/30 martie 1856, în urmă deciziilor, Principatele Române rămâneau sub suzeranitate otomană, dar beneficiau de protecția colectivă a marilor puteri. S-a stabilit organizarea unor alegeri prin intermediul unor adunări consultative ad-hoc , pentru fiecare principat ce se putea pronunță pentru organizarea viitoare. Pentru a-și coordona acțiunile, a fost creat un Comitet Central al Unirii. Domnii numiți prin intermediul Convenției de la Balta Liman și-au încheiat mandatul. Poartă a desemnat doi caimacani-locțiitori de domn, având sarcina
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
au participat prin delegații. Ambele adunări au votat rezoluții privind unirea, denumirea viitorului stat-România, ideea instaurării monarhiei străine. Propunerile au fost înaintate la Paris, și după discuții prelungite, la 7/19 august 1858 a fost semnată Convenția de la Paris, oferind principatelor o organizare definitivă. Noul stat primea denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Țări Românești, având doi domni pământeni, două guverne, două capitale și două adunări legislative. Au fost numite comisii provizorii-caimacamii pentru supravegherea alegerii noilor adunări legislative ce aveau
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
privind unirea, denumirea viitorului stat-România, ideea instaurării monarhiei străine. Propunerile au fost înaintate la Paris, și după discuții prelungite, la 7/19 august 1858 a fost semnată Convenția de la Paris, oferind principatelor o organizare definitivă. Noul stat primea denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Țări Românești, având doi domni pământeni, două guverne, două capitale și două adunări legislative. Au fost numite comisii provizorii-caimacamii pentru supravegherea alegerii noilor adunări legislative ce aveau să aleagă noii domni. În Moldova, la 5/17
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
fost silit să abdice . După ce a semnat decretul pe spatele unui complotist, s-a îmbrăcat în haine civile și a părăsit palatul. S-a format o locotenență domnească chemată să conducă statul român până la aducerea unui principe străin pe tronul Principatelor.
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
a putut evita o criză îndelungată, scandalos denunțată de coprezența a doi, uneori chiar a trei papi, care erau aleși în conclave în care electorii acționau în baza unor motivații opuse între ele (apartenența la un Stat sau /și un principat). În 1414-1418, Conciliul din Konstanz părea că reușește să impună doctrina autorității supreme a Conciliului ecumenic (ca reprezentanță a întregii Biserici) față de episcopul Romei. Așa s-a ajuns, regrupând fracțiunile creștinismului latin, la alegerea unui singur papă. În fața rupturilor care
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică tot mai mare, această poziție a papei lua în aceeași măsură trăsăturile (tot mai concrete) ale unui principat italian. Aceasta îi sufoca respirația universală și îi bloca aspirațiile autentic religioase. Criza autorității ecumenice a papei a atins și ea apogeul în secolul XVI, cu Reforma lui Martin Luther: protestanții au negat autoritatea episcopului Romei asupre Bisericii universale atât
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
datează din paleolitic și neolitic. Trebuie de asemenea menționate vestigiile dacice scoase la lumină în zona Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru. Bogăția descoperirilor arheologice (relicve, inscripții etc.) este dovada locuirii neîntrerupte a zonei de către daco-romani, care mai tarziu au format Principatul Țară Românească, prin unirea cnezatelor și voievodatelor (primele organizări statale) în secolele XII-XIV. Încă de la întemeire, la sfârșitul secolului al XIV-lea, sub domnia lui Basarab I, multe așezări și orașe au prins viața până în secolul XVI, cum ar fi
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
regali ai Orăștiei vor fi numiți mai mulți membri ai familiei Olah, între care îi amintim pe Ladislau, Matei, Ștefan și apoi Matei, fiul lui Ștefan. După împărțirea Ungariei ca urmare a înfrângerii de la Mohács, în epoca de început a Principatului Transilvania, așezarea de pe Mureș a trebuit să facă față încartiruirilor de trupe imperiale și apoi luptelor confesionale dintre locuitorii orașului. Circa 100 de archebuzieri sași din Orăștie au participat în anul 1595 la oastea lui Sigismund Bathory, care a venit
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
provinciilor. În plus, unitățile administrative sunt supuse încontinuu schimbărilor — mai multe comitate au fost create în anii 1990, de exemplu — în timp ce granițele istorice ale provinciilor rămân aceleași de mai multe secole. Începând din 1884, toate provinciile au și statut de principate ceremoniale, dar acest lucru nu le conferă funcții administrative sau politice în plus. Provinciile Suediei se păstrează și astăzi, în vorbirea colocvială și în diverse referințe culturale, și, de aceea, nu pot fi considerate un concept arhaic. Excepția principală o
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
și Göteborg, unde locuitorii consideră, în principiu, că aparțin acelor orașe, nu provinciilor din care fac parte acestea, fiindcă ambele orașe sunt situate în câte două provincii simultan, fiind traversate de granițele istorice ale provinciilor. Originea diviziunilor provinciale stă în principatele mici care au devenit, treptat, fidele regilor Suediei în timpul consolidării Suediei. Până la codexul național al lui Magnus al IV-lea, adoptat în 1350, fiecare principat încă se autoguverna sub propriile legi. Provinciile istorice erau considerate principate, dar provinciile recent adăugate
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
două provincii simultan, fiind traversate de granițele istorice ale provinciilor. Originea diviziunilor provinciale stă în principatele mici care au devenit, treptat, fidele regilor Suediei în timpul consolidării Suediei. Până la codexul național al lui Magnus al IV-lea, adoptat în 1350, fiecare principat încă se autoguverna sub propriile legi. Provinciile istorice erau considerate principate, dar provinciile recent adăugate regatului primeau statut fie de principat, fie de comitat, în funcție de importanța fiecăreia. După despărțirea de Uniunea de la Kalmar din 1523, Regatul Suediei a încorporat numai
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
diviziunilor provinciale stă în principatele mici care au devenit, treptat, fidele regilor Suediei în timpul consolidării Suediei. Până la codexul național al lui Magnus al IV-lea, adoptat în 1350, fiecare principat încă se autoguverna sub propriile legi. Provinciile istorice erau considerate principate, dar provinciile recent adăugate regatului primeau statut fie de principat, fie de comitat, în funcție de importanța fiecăreia. După despărțirea de Uniunea de la Kalmar din 1523, Regatul Suediei a încorporat numai câteva dintre noile sale cuceriri în sistemul de provincii. Cele mai
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
fidele regilor Suediei în timpul consolidării Suediei. Până la codexul național al lui Magnus al IV-lea, adoptat în 1350, fiecare principat încă se autoguverna sub propriile legi. Provinciile istorice erau considerate principate, dar provinciile recent adăugate regatului primeau statut fie de principat, fie de comitat, în funcție de importanța fiecăreia. După despărțirea de Uniunea de la Kalmar din 1523, Regatul Suediei a încorporat numai câteva dintre noile sale cuceriri în sistemul de provincii. Cele mai longevive achiziții s-au datorat Tratatului de la Roskilde din 1658
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
ar fi readus la viață conceptul de provincii în secolul al XIX-lea. Pe plan istoric, s-a considerat că Suedia era formată din patru „landuri” (macroregiuni): Înainte și în timpul epocii vikingilor, Götaland și Svealand erau formate din mai multe principate mici, care erau, mai mult sau mai puțin, independente; în epoca de fier și în evul mediu, Götaland nu cuprindea și Scania sau alte provincii sudice care făceau parte din Danemarca. Cel mai puternic trib din Götaland în epoca de
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
devreme din uz), aflată în Finlanda centrală și de sud, era parte integrantă a Suediei. În 1809, Finlanda a fost anexată de Rusia, s-a reunit cu câteva comitate de frontieră anexate cu mai multe decenii în urmă (formând Marele Principat al Finlandei) și a devenit țară independentă în 1917. Granițele acestor macroregiuni s-au schimbat de mai multe ori de-a lungul istoriei, adaptându-se la schimbările aduse granițelor naționale; Norrland, Svealand și Götaland sunt doar "părți" ale Suediei, ele
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]