10,776 matches
-
să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe Zaharian "neam de țigan și nici n-are obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu" (p.55). Un episod interesant aproape necunoscut este cel cu picherul Neculai Vlahuță, fratele lui Alexandru Vlahuță, care s-a călugărit cu numele Nectarie la Mănăstirea Neamț. Animozitățile nu lipsesc nici ele. O familie cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de primire la protopopul Gh. Zarian. I-am spus preotului Grigore Zăhănescu ce am pățit cu protopopul Gh. Zarian și el mi-a spus că protopopul era de la Roman și era neam de țigan și n-are nici obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un flăcău din Dorna și c-o fată. Frumos era flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a venit protopopu în cancelarie, flăcăul i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost Neculai Stoleriu absolvent din 1898 de loc din Călinești, comuna Bucecea, jududețul Botoșani. Acest Neculai Stoleriu și cu Dna lui Maricica, erau oamenii datoriei, ai școalei, ai ordinei, erau oameni de rară și mare vrednicie. Și vrând,nevrând de rușine am căutat să mă țin de ei. Și în vara lui 1910 am început a altoi în ochi. Am altoit 300 și s-au prins 3.Îmi venea să înnebunesc. Proprietarul moșiei Baea Alexandru Cantacuzino Pașcanu, [58] adusese la curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășanu că numai învățătorii cei mai buni sunt avansați la gradu I, și nu toți care se întâmplă. Și tocmai că drept așa n-a fost. Au fost avansați și care n-au meritat, și cărora nu le-a fost rușine să-mi spue mie în față: "Îi bine când ești avansat la gr. I și-l meriți, dar îi mult mai bine când ești avansat la gr. I și măcar că nu-l meriți". Și după avansare la gr. I mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Alexandru Gh. Vasiliu de la Tătăruși mare folclorist și cu fluerul în trăistuța de la șold, de Neculai Stoleriu cel îmbrăcat național din com. Baea și de bădița Ghiorghe N. Rădășanu de la Bogata, cel cu opinci. Și am pățit și o mare rușine cu el. Cum mergeam în București pe o stradă în 1931 cineva m-a prins de mână atunci și eu l-am prins pe acela cu amândouă mânele, și când colo cine era? Dl prof. S. Mehedinți. Și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
impresie subiectivă, dar eu așa le-am perceput. Ieri am întâlnit un bărbat care contrar tuturor făcea pelerinajul invers dinspre Santiago înapoi în Franța. Volubil și antrenat vorbea fără întrerupere. Mi-a cântat imnul pelerinajului Sf. Iacob pe care cu rușine mărturisesc că nu-l știu și mi-a lăsat un fel de carte de vizită. Se numește Gerard Treves și a scris o carte din experiența lui pe camino. Când mă întorc acasă o voi comanda. Tată a cinci copii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la soluții de compromis, adică iei de la vecin una, prinzându-i două piese de lenjerie cu una singură iar cu cea luată îți rezolvi problema ta. Nu-i prea etic dar cred că poți fi înțeles și iertat. Mărturisesc cu rușine că eu așa am procedat astăzi dar vreau să nu se mai repete. Pe holuri italienii sau spaniolii se remarcă imediat. Au mereu ceva de vorbit cu voce tare și gesticulând din plin. Nemții, olandezii, slavii, nu mai zic de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
biserică, nu are nevoie de ea, o simte departe de interesele reale, concrete ale oamenilor. Este și contra tuturor românilor care sunt în Spania și nu lucrează sau fură. Spune că sunt pline pușcăriile cu astfel de persoane. Mi-e rușine de ce spune despre conaționalii mei și nu încerc să-l contrazic, mai ales referitor la țigani, dar îi spun totuși că din ceea ce cunosc, majoritatea românilor de aici sunt persoane oneste și muncitoare, pricepute. Tot discutând una și alta ajungem
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aparține acum trecutului, fără să fi zgâlțâit prea tare inerția vechilor structuri, însă rămân niște autori și niște cărți din acei ani, precum și principiile aduse în discuție. Care au fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? Nu știu cum s-a întâmplat, dar "eroii" mei au fost scriitorii, încă de pe când nu citisem decât prea puțin și nu întâlnisem nici unul în carne și oase... A însemnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au sinucis, cei care au înnebunit, cei care au fost omorâți, închiși, persecutați sub dictaturi, cei care s-au revoltat, cei care au râs, cei care au tăcut, cei învinși, cei singuri, cei uitați... La început, nu mi-a fost rușine că scriu (doar că nu scriu suficient de bine!), nici nu am făcut-o pe ascuns, iar copiii din sat nu și-au bătut joc de mine din cauza asta, chiar dacă îmi mai ziceau "poiată", sau cei mai mari mă puneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu am făcut-o pe ascuns, iar copiii din sat nu și-au bătut joc de mine din cauza asta, chiar dacă îmi mai ziceau "poiată", sau cei mai mari mă puneau "să le compun și lor o poezie"... Un fel de rușine mi-a fost mai târziu, când eram întrebat ce am mai scris, și, dacă nu, de ce?... M-am obișnuit însă cu gândul că nu sunt dator să dau explicații. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost, financiar, cu putință, este destul de ciudată. Raportându-mă la "patrie", încerc să păstrez un echilibru, să nu consider întâmplarea de a mă fi născut român nici ca o pedeapsă, nici ca o recompensă, nici ca un motiv de rușine, nici de mândrie. Politica nu mă atrage, de fapt, și nu mi-aș dori decât să trăiesc într-o țară normală, fără să-mi pese cine câștigă alegerile, având garanția că politicienii își fac onest meseria și că nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
transfer în tipare umane care n-au nicio legătură cu modul meu de a fi. Pentru mine acestea sunt exerciții extrem de îmbogățitoare intelectual și care-mi oferă o mare satisfacție, ca și cum aș trăi mai multe vieți. Ți-a fost vreodată rușine că ești poet și nu altceva, om de afaceri, de exemplu? O, nu. Dimpotrivă, sunt mândru. De mai multe ori eram pus în situația asta, să fiu altceva și am fugit mâncând pământul. De altfel, am recunoscut la începutul dialogului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau sună un prieten. Poți să suni un prieten din străinătate, e valabil. Sau poți să mă suni pe mine... Să fiu mândru? Ar fi ca și cum m-aș mândri că port numărul 42 la pantofi. Sau, de ce să-mi fie rușine? Trăiesc unde a lăsat Dumnezeu. Un copil născut în România și adoptat de o familie engleză la vârsta, să zicem, de un an și jumătate, nu va vorbi niciodată românește. Va fi el englez, sau român? Ce-i deosebește pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am străduit destul și aștept cuminte să-mi vină rândul în următoarea Carte. Am iubit scriitorii care mi-au dat sentimentul că literatura lor e una pe viață și pe moarte... Care au fost modelele tale literare, culturale? Cât de rușine ți-a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? Modelele apar târziu în viața unui scriitor tânăr, dacă nu cumva are șansa de a le cunoaște în familie, în cercul relațiilor acesteia sau este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Elitis, poetul cu care corespondează de ani buni confratele nostru Daniel? Nu te-ar înspăimânta o asemenea perspectivă existențială? Antimodelele m-au modificat mai mult decât modelele... Care au fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? Cred că termenul e puțin cam pretențios. Cel puțin pentru cei care scriu poezie. Aici nu-ți poți însuși un model cultural pe care să-l urmezi. Ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e altceva. Aici nu încap prea multe discuții. Probabil ai vrut să mă întrebi ce scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când cei din jur au descoperit că scriu poezii? Mult timp am ascuns faptul că scriu. Mi se părea că cei din jur m-ar lua în râs și n-ar înțelege rostul unei astfel de îndeletniciri. La început n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici unul din cei trei copii ai mei nu au trăit vreodată în România. De asemenea mă bucur și, da, sunt mândru când România sau românii au succes și sunt expuși în mas-media mondială ca ceva pozitiv. Când ți-a fost rușine că ești român, în toți acești ani? Personal niciodată, dar mi-a fost rușine de rușinea altora. Mi-a fost rușine să fiu martor la diverse "fenomene" legate de acțiunile unor români și adeseori pe nedrept confundate cu România sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asemenea mă bucur și, da, sunt mândru când România sau românii au succes și sunt expuși în mas-media mondială ca ceva pozitiv. Când ți-a fost rușine că ești român, în toți acești ani? Personal niciodată, dar mi-a fost rușine de rușinea altora. Mi-a fost rușine să fiu martor la diverse "fenomene" legate de acțiunile unor români și adeseori pe nedrept confundate cu România sau majoritatea românilor. Adevărul este că un număr extrem de mic din toți emigranții români ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bucur și, da, sunt mândru când România sau românii au succes și sunt expuși în mas-media mondială ca ceva pozitiv. Când ți-a fost rușine că ești român, în toți acești ani? Personal niciodată, dar mi-a fost rușine de rușinea altora. Mi-a fost rușine să fiu martor la diverse "fenomene" legate de acțiunile unor români și adeseori pe nedrept confundate cu România sau majoritatea românilor. Adevărul este că un număr extrem de mic din toți emigranții români ne fac de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când România sau românii au succes și sunt expuși în mas-media mondială ca ceva pozitiv. Când ți-a fost rușine că ești român, în toți acești ani? Personal niciodată, dar mi-a fost rușine de rușinea altora. Mi-a fost rușine să fiu martor la diverse "fenomene" legate de acțiunile unor români și adeseori pe nedrept confundate cu România sau majoritatea românilor. Adevărul este că un număr extrem de mic din toți emigranții români ne fac de rușine aici în Vest... România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altora. Mi-a fost rușine să fiu martor la diverse "fenomene" legate de acțiunile unor români și adeseori pe nedrept confundate cu România sau majoritatea românilor. Adevărul este că un număr extrem de mic din toți emigranții români ne fac de rușine aici în Vest... România însă nu se prea străduiește să-și creeze o imagine strălucită și nici măcar să "demonteze" acțiunile grupurilor etnice non-românești. Păcat! Ai comunicat cu diaspora culturală românească? Cum se comportă românul în afara patriei sale? Nu am comunicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un schematism scientizant, ce ar consta într-o "metodă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un schematism scientizant, ce ar consta într-o "metodă" cu impulsuri de acaparare a întregului câmp al exegezei, într-o trufașă operație de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]