10,956 matches
-
la fiert timp de zece minute, apoi punem bulionul, dacă nu avem roșii și fideaua. Dăm două trei clocote, după care punem borșul fiert cu puțină sare și leuștean. La sfârșit adăugăm tarhon, cimbru și puțin leuștean, tocate mărunt. BORȘ RUSESC 2 l de apă, 1 l de borș, 500 g carne cu os, 100 g slănină, 1 morcov mic, o țelină mică, pătrunjel, o ceapă, 1⁄4 varză mică, o sfeclă mică, 3 cartofi, 10 păstăi de fasole, 1 ardei
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
Cu ce-va vreme în urmă, în acea școală a învățat și Henri Coandă al nostru. Și al vostru, ca să fiu corect. - Și ce s-a întâmplat cu liceul? - A fost desființat printr-o reformă a învățământului... de in- spirație rusească. La fel s-a întâmplat și cu Seminarul teologic la care eram și eu elev în acel timp. Dar și cu alte școli, care nu erau la îndemâna eliberatorilor ocupanți. - Deci aici e acum un spital militar... - E bun și acesta
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
puțin la început, mândrie în această izolare trufașă, cu timpul însă mândria s-a transformat într-un fel de complex de inferioritate, ca să nu zic autodispreț. După vreo două secole de colonizare turcească și aproape jumătate de secol de cizmă rusească, era și de mirare să nu se întâmple astfel. Pastenague deci, aflat la oarecare distanță, reușește uneori să fie mai obiectiv decât intelectualii români din interiorul țării și mai lipsit de prejudecăți decât cei din afară. Defectul său însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
5-6 ianuarie 2002 Leonid Dimov Ieri s-au împlinit 76 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari poeți români. Nu cred că a observat multă lume. E frig, e mizerie... Mizeria vine de la răsărit. Dimov are un nume rusesc. Din vina mea! Eu l-am convins, după multe insistențe, să nu-și schimbe numele. Așa cum aș fi încercat să-l conving și pe Eminowitz. După ce se cunoaște un mare poet, acum, la spartul târgului, când poezia trage să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
străinătate, bineînțeles, „un lobby românesc la fel de puternic ca și cel maghiar”. Eu cred că dl Mircea Geoană a săvârșit un lapsus linguae. O fi vrut să spună o mafie tot atât de puternică precum a fost mafia italiană și este deja mafia rusească. P.S. După ce a scris articolul „Șocul de la 11 septembrie 2001”, Paul Goma n-ar mai fi avut nevoie să-i scrie o scrisoare de refuz președintelui Iliescu. Dacă mi-ar fi cerut sfatul, eu i-aș fi recomandat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o rupe pe americănește, pentru că a spălat vasele într-un restaurant din New York când era student, iar Bush nici americana n-o știe cum trebuie, românul Iliescu se mișcă dezinvolt între engleză și franceză, către sfârșit luând-o și pe rusește. Ce să-i faci, când ești președintele unei prăpădite de țărișoare care, după ce-a fost la cheremul Rusiei, acum se oferă slujnică la americani, n-ai încotro: trebuie să fii nu doar deștept, ci și spiritual și poliglot. Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
dar mai rar căci la noi se mănâncă vara. Mai mult dupa ce ne clăteam ochii prin magazin la fel de fel de lucruri frumoase, însă cel mai mult ne plăceau rusoaicele blonde, tinere și frumoase și foarte amabile. Noi vorbind stricat rusește ne credeau Gruzini (ruși), deoarece pe parcurs am aflat că șeși credeau că românii sunt țigani, știind că au fost deportațși la Bug, și vorbeau țiganii n-ar mai ajunge domnul Ion că s-a dus la Bug să se
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
din personal, care stătea la una din porți, și-l întreb: Parlez-vous francais? No, I don’t, face englezul meu. Sprechen Sie Deutsch? No, I, don’t. Mă rog, îl mai iau eu cum mă mai pricep, pe italienește, pe rusește, în spaniolă, dar încăpățânatul meu nu știa decât No, I don’t. Atunci, îmi scotocesc prin creieri și-mi aduc aminte ce mă învățase Dorin, studentul. Și-i zic: What laguages do you speak? La care tipul, fericit că m
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
planurile. Generalul Kutuzov, însă, nu dădea semne că ar vedea importanța acestui lucru. O ținea una și bună: granița pe Siret, Dunărea și despăgubiri bănești pentru țara Românească din partea turcilor. Și întreaga delegație făcuse din asta o veritabilă axiomă a diplomației rusești, cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic rusesc! Slugile care serveau înțepeniseră cu tăvile în mână. Nimeni nu îndrăznea să mai spună ceva. De fapt, nimănui nu-i venea încă să creadă că scena la care tocmai asistaserăm fusese totuși una cât se poate de reală. Prea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Constantinopolul și apoi să-l aștept liniștit pe acel distrugător de lume care se crede un al doilea Alexandru cel Mare. Nici nu știe, fudulul, în ce se bagă. Și apoi, prietene, tare am chef să-i aplic o lecție rusească. Ș ― Desigur, desigur! Totuși, dragul meu prieten, poate că ar fi bine să iei în calcul și o variantă cu totul nedorită. Trecerea Dunării cu vădita intenție de a cuceri Constantinopolul l-ar putea determina pe Napoleon să încheie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
frunzulițe aurii. ― Oh, dragă conte, și eu am mai aflat câte ceva. Și, pentru că instrumentiștii tocmai își acordau instrumentele, se strădui să se facă auzit cât mai bine, rostind cuvintele foarte clar și foarte tare, într-o franceză de coloratură autentic rusească. Zău, îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră nu fac nici cât o ceapă degerată. Mă tem că v-au băgat într-un mare rahat. În acel moment, purtată de primele acorduri ale muzicii, își făcu apariția primadona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu putea rosti tare. De fapt, ei sunt cei care întrețin încăpățânarea sultanului. Fratele meu, Panaiot, mi-a transmis că iar au revenit și i-au fluturat sultanului aceeași propunere de alianță militară, ba, pe deasupra, și promisiunea retrocedării tuturor cuceririlor rusești din Crimeea și Georgia. Asta, bineînțeles, după victoria asupra rușilor. Sultanul se și vede cu imperiul sporit și cu laurii victoriei pe frunte. Mai curând și-ar trimite la moarte o întreagă armată de ieniceri decât să le dea rușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doua zi. Și încă alte multe jumătăți, ca să adoarmă iarăși mort. ― Ei bine, tinere Văcărescu, agent sau nu, vei plăti cu vârf și-ndesat! mârâi el. Lasă că te învăț eu minte să mai întorci spatele unui general! În cantorele rusești amenajate în incinta hanului, slujbașii abia se așezaseră pe locurile lor. Nacealnicul - filiform, dotat cu toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la București. În prezența delegațiilor reunite, rusă și turcă, acesta dăduse citire textului unui ultimatum din partea guvernului rus. Se ridicase apoi generalul Kutuzov, care se adresase membrilor delegației turce, informându-i că, din acel moment, armistițiul înceta. În consecință, trupele rusești erau pregătite să treacă Dunărea. „Este dovada cea mai clară”, scria Ledoulx, „că atât generalul Kutuzov, cât și guvernul rus doresc să continue acest război, chiar dacă, pentru ei, cu siguranță va fi un faliment total. Hazardată intenție, dar tipică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici rămase în aer. ― Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile de la fereastră. Treceau prin toate jocurile într-un vârtej de râsete, ghionți, fugi și țipete. De la titirez, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
le va oferi Austriei dacă aceasta îi va pune la dispoziție nici mai mult, nici mai puțin decât trei-zeci-de-mii-de-soldați. E clar că va fi un război! Ca să nu mai spun că pe împărat îl scoate din minți noul tarif vamal rusesc pentru produsele de export franceze. Va fi război! Va fi război mare! Numai un orb nu vede asta. Și, zău, cred că generalul Kutuzov suferă cam de așa ceva. Stă liniștit, în timp ce soldățeii austrieci, aliații lui Napoleon, tropăie în jos, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ci de evenimente. Asistase la întâlnirea dintre Kutuzov și Galib efendi. Atenuase, de o parte, agresivitatea, de cealaltă, eschivările. Discuțiile, în limba franceză, duraseră aproape o noapte întreagă. Și în aceeași limbă fuseseră formulate și cele două articole importante: granița rusească și soarta celor două fortărețe aflate pe malul stâng al Dunării. Mai ales soarta fortărețelor Ismail și Chilia suscitase cele mai lungi și mai aprinse dialoguri. Galib insista, în manieră orientală, cu multe întorsături de frază, punând la grea încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cele mai lungi și mai aprinse dialoguri. Galib insista, în manieră orientală, cu multe întorsături de frază, punând la grea încercare răbdarea generalului, ca ambele fortărețe să rămână în stăpânirea Imperiului Otoman și excludea Dunărea ca limită inferioară a graniței rusești. Kutuzov sărise în picioare și, pe un ton deosebit de violent, declarase că, față de această pretenție, considera nulă toată discuția și lăsase să se înțeleagă că ar putea reveni solicitând și partea din Moldova situată între Prut și Siret. Galib se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și făcuse multe, într-adevăr. Modernizase administrația publică, împărțise capitala în sectoare, înființase Poliția și Pompierii ca instituții, luase măsuri pentru pavarea unor străzi importante și pentru curățenia orașului, modernizase spitalele existente și contribuise la înălțarea altora după modelul celor rusești, trimisese tineri români la învățătură în Rusia, se îngrijise de reorganizarea Bisericii... Un singur lucru nu-i reușise: să clatine marele prestigiu de care încă se mai bucurau aici barba și ișlicul. În schimb, stârnise ceva mai mult interes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur, Bucureștiul nu se putea lua la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de culori, de ritm, de logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
proaspăt cedat. PASAJ RETRAS Hanul în care stau, îi scria acesta, are o odaie de biliard, cu samovar, un portret al țarului pe perete și mai multe tablouri patriotice reprezentând luptele glorioase ale armatei ruse împotriva turcilor. Pot servi ceai rusesc, dar și cafea turcească. Încă! Dascălii ruși din școli umblă în uniforme de gală, cu guler cusut cu fir de aur. Pe piept au medalia de serviciu și alte decorații pentru meritul... supunerii, bănuiesc. Merg țanțoși, ca niște bravi cavaleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei un fel de armată, nu-i așa? Chișinăul a devenit, peste noapte, noua capitală a acestui teritoriu. Un mic loc fără însemnătate până mai ieri, în care s-a tras, iute și cu de-a sila, o stradă mare, rusească. Toate casele vechi au fost dărâmate printr-o poruncă polițienească și înlocuite cu un palat haotic pentru un mitropolit și exarh al sinodului. Localnicii, însă, nu recunosc Chișinăul drept capitală. Pentru moldoveni, capitala continuă să fie doar frumosul Iași al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]