11,710 matches
-
durerea, nici măcar strigătul poetului ce ar pătrunde ca o expirare adâncă peste trupul pământului - el mă acceptă câteodată să-i mai îndulcesc șoaptele sublimului, să-i încălzesc soarele cu o stâncă de păsări ce mai visează spre trecutul alb al singurătății, nici înțeles nu mai pot avea de atâta urlet, cerul mă aude și îmi mută vântul în altă direcție, cea a absurdului și în tăcerile existenței mele un singur gând are atâta frumusețe în alegerea celui iubit. În iarnă mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să ne mai vedem niciodată pentru că strigătul meu te-a uitat, pentru că așteptarea mea este înghețată în destinul ucis, pentru că genele tale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
meu flămând de univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și lasă-mi în zile culoarea de noapte. CENUȘA LACRIMII DE DOR Iubesc distanța ce mă preface-n vânt Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și aer ei de mai aveam Din viața de profeți Eu îi rugam să o ajute Și-n timp să mă despart de ea Dar moartea rea pe neștiute A dus-o-n nori de stea. NEAMUL VIEȚILOR AMARE În singurătățile ce vin Voi adormi în plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să prețuiesc, Din cer aștept să mai învie Să-i spun cât de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață. Este dorința omului. Este ca o chemare din inimă..., este o chemare dumnezeiască și numai Dumnezeu le dă forța să plece pe această cale. Gândiți-vă că ei renunță la familie. Lasă toate rudele și prietenii și pleacă în singurătate. Toată viața lor va fi doar post și rugăciune. Renunță la distracții, la haine frumoase și la podoabe. Au doar rasa aceea neagră și hainele acelea de pe ei, cam ca preoții pe care i-ați văzut, dar mai sărăcăcioase... ... Dar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ar culca cu o altă femeie, sentimentul imediat și copleșitor care m-ar cuprinde ar fi acela de gelozie. Dar în cazul de față gelozia s-a aflat foarte în josul listei. S-a târât șonticăind în spatele sentimentelor de Pierdere, de Singurătate, de Disperare și de Umilință. Nu mă prea gândisem la James împreună cu Denise. Mă gândisem mai mult la faptul că nu mai era cu mine. Mă gândisem mai curând la pierderea mea decât la câștigul ei. Dar, peste noapte, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rușine vă spun că nici măcar nu l-am sunat pe James. Știu! Știu! Îmi pare rău. Știu că ar fi trebuit să-l sun. Știam că-mi evitam responsabilitățile. Dar mă simțeam așa de golită și de singură. Experimentam tristețea, singurătatea și toate celelalte emoții din specia „Pierderi“, subspecia „Respingere“. Cu toate astea, nu aveam nici o scuză că lăsam să treacă timpul și iarba să-mi crească sub picioare. Iarba în cauză fiind, desigur, aceea care e întotdeauna mai verde. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scris romanul și, fiind El la Începutul carierei, poate nu a acordat prea mare importanță detaliilor ori unor aspecte psihanalitice. Trebuie totuși subliniat faptul că, cel puțin În ultimii cinci mii de ani și cu precădere În ultimul veac de singurătate și-a Îmbogățit cu mult, aș spune pînă la extrem, tehnica. Este părerea unui nou-venit și ieșit din critica literară. Să revin la temă: cred că se subînțelege că sclavii (angajații) nu au voie nici măcar să se gîndească la lene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nălța drapelul din curtea școlii. Mă gîndesc la chipurile lor lipite pe gazeta de perete, În coloana cu pionieri morți, fruntași la Învățătură, sau la scările late pe care urcam Învăluiți În fum de țigară și-un profund aer de singurătate laterală pentru a ajunge În sala de clasă unde se ținea cenaclul și se desfăceau În două ore solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Gatsby, Infernul tandreței, Ajutorul de călău, Cevengur, Geamilia, Maestrul și Margareta, Fiesta, Vorbește, memorie. Iarna vrajbei noastre, Lumină de octombrie, Barnaba, omul munților, Războiul sfîrșitului lumii, Conversație la Catedrala, Povestea Erendirei și a nesăbuitei sale bunici, Parfumul, Un veac de singurătate, Concert baroc, Harpa și umbra, Cei trei mușchetari, Golem, Justiție, trilogia lui Manuel Scorza, Herzog, Raport către El Greco, Don Quijote, Bibliografia generală, Pluta de piatră, Alte glasuri, alte Încăperi, Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mei o cunosc, și transcriu legile și toate actele necesare unei bune guvernări În această nobilă limbă. Închid televizorul. Îmi evaluez apartamentul. Mă gîndesc că știrea din Sydney pare un plagiat vesel al unui paragraf pierdut dintr-un veac de singurătate și prostie. Faptul că nu este nu-l face deloc mai puțin real. Mai puțin fictiv. O chem pe Mașa ca să o anunț ce vreau să mănînc la cină de acum Înainte, ca președinte al apartamentului 22. Ce obligații noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părînd inexplicabilă aici, ca oriunde altundeva, și intră În turbionul ultimelor minute ale poveștii. Regăsirea prostituatei, bătaia aplicată de Henriques scriitorului, tot la cerere, și moartea celui din urmă după Încă o hemoragie. Reuniți În locuința lui Cintra, cele două singurătăți irevocabile, Pascal și Arielle, se Învîrtesc În jurul cadavrului pînă ce prostituata Întreabă dacă are voie să caute ceva bani În casa celui Întins pe pat. Caută prin bibliotecă, aruncînd cărțile cu grație felină, una cîte una, În semicercuri albe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al morții, și, pînă la urmă, chiar al lui vanity fair, despre absența explicațiilor, motivațiilor, justificărilor Într-o lume abandonată a abandonului, despre lipsa oricărui rost al Înseși meditației complexe care se dovedește a fi filmul. O meditație asupra morții, singurătății, ratării și plictiselii ratării, totul desfășurîndu-se mai mult În tăcere, fără multe cuvinte, fără cutremur, fără țipăt, fără spectacol, În spirala vătuită a unei imense blazări. Neputînd fi comunicată În esență, povestea Villei Mauresque, pulverizîndu-și fără zgomot propriile Înțelesuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
regizorului (nepotul babei) În ce privește degradarea, decrepitudinea, miopia umană și mizeria pe care-o produce pe cale de consecință și n-o vede. Și asta cu toate că spectacolul Începuse bine, cu Betty Hunsdorfer (Woodward, reamintesc) probînd peruci În fața camerei, probîndu-și fără să vrea singurătatea Într-o imagine de mare efect și autentică tristețe. Din păcate, filmul nu s-a oprit aici. Și nici tu nu te poți opri să te gîndești (doar sîntem În luna martie, luna gîndirii, a femeii), că dacă tot trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce ne-a lăsat Ceaușescu, cine poate face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră și inima străpungită de singurătate. L-a iubit mult pe Ceaușescu, cetim: „marele patriot constructor neobosit de școli, uzine, case, metrouri, canale, hidrocentrale”, zău, așa scrie, iară eu, ca cronicar, neavând voie să trebuințez Îngiurătura ori să scoț șpanga, doară oftez. C-a rădicat capu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Filmul lui Lean e de o stupizenie toridă, plin de grimase, nisip și arabi capricioși, falsificați la masa de montaj. Și 1962-ul lui Lawrence nu-i o scuză, iată ce se Înregistra În acest an: Copilăria lui Ivan (Tarkovski), Singurătatea alergătorului de cursă lungă (Tony Richardson), Ce s-a Întîmplat cu Baby Jane (Robert Aldrich), Procesul lui Welles, aproape imediat o altă capodoperă, Îngerul exterminator (Buñuel), iar la 6 iulie murea Faulkner (o lună mai tîrziu și Marilyn). În scurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intră În cadă și Începe să cînte, gol, cu fața la perete, o muzică năucitoare. Întorcînd spatele nu numai spectatorilor, ci lumii Întregi, ajungînd În cîteva secunde și rămînÎnd În urletul de dincolo de octave al saxofonului, urletul nesfîrșit al destrămării și-al singurătății Într-o lume nu foarte bine fixată-n balamale. Peste cîteva luni intervine hazardul, și muzicianul, descoperit de o trupă americană de jazz aflată-n turneu, este cooptat pentru un concert. Oprit la un stop, taximetristul privește prin parbriz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Brătianu, din care decupez cîteva constatări. „Pseudotremurătură cerebeloasă de atitudine; abolirea reflexelor cutanate abdominale inferioare (adică tocmai În regiunea unde-ar fi putut veni femeile altora, după Neacșu); lipsa de percepție a unui obiect prin palpare” cumplită trebuie să fie singurătatea. Însă din proaspăt apăruta publicație Evenimentul zilei aflăm că Parlamentul a aprobat majorarea bugetului Serviciului de Protecție și Pază de la Cotroceni cu 167 de milioane de lei. Era și timpul, avînd În vedere că băieții de la palat trebuie să protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ineditul. Alost (Aalst): Grande Place, Biserica Saint Martin. Vitralii enorme, sobrietatea interioară În echilibrat contrast cu finețea detaliilor sculpturilor exterioare. Între Lebbeke și Aalst, izolată alb În pădure, vila enormă a unui medic, care murise de curînd. Probabil că de singurătate. Louvain (Leuven): oraș universitar, unul dintre cele mai importante din Europa. Clădiri vechi, roșcate, studenți, iederă, aproape toți locuitorii sînt studenți care Închiriază minuscule apartamente În casele Înșirate de-a lungul canalelor. Nu există trotuare. Poți coborî direct În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o pată de culoare nedistinctă. Ca în pozele luate din satelit. O femeie singură nu înseamnă nimic. Nici un bărbat singur. Numai că pe el nimeni nu-l urmărește interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările, nimeni nu-i zgândăre singurătatea, nimeni nu-l condamnă. E primul lucru grav pe care l-am învățat, dar foarte târziu, când îmi era aproape nefolositor: un bărbat e un fel de alibi pentru o femeie. Oricum ar arăta, orice ar face, oricum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de culoare nedistinctă. Ca în pozele luate din satelit, în filme. O femeie nu înseamnă nimic. Dar nici un bărbat singur. Numai că pe el nimeni nu-l urmărește interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările, nimeni nu-i zgândăre singurătatea, nimeni nu-l condamnă. E primul lucru grav pe care l-a învățat, dar foarte târziu, când îi era aproape nefolositor: un bărbat e un fel de alibi pentru o femeie. Oricum ar arăta, orice ar face, oricum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că își abandonează ideile și lucrul, că nu se întoarce decât cu indiferență în familie, că amantele, ce existaseră, desigur, discret, și înainte, puneau stăpânire pe viața lui. Renunțând să mai aștepte ceva, pe urmă, în anii ei de mare singurătate, dar până și renunțarea aceasta era tot o așteptare, deoarece, pe măsură ce treceau anii și înainta în vârstă, simțea că se lămurește, se limpezește și era ca și cum undeva creștea o lumină mereu mai puternică de care se simțea atrasă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mândrie. S-ar fi putut înțelege că-l adora. Cu mult mai târziu, când rămăseseră numai prieteni, avea curajul să-i spună că-l iubise, dar numai în contexte ce făceau din sentimentul ei o nevinovată iubire de prieten. Din singurătatea ei, doar privirea mai avea ardoare, în rest toate se tociseră, până și mândria, izbucnind uneori în accese de răutate împotrivă celor din jur. Andrei Vlădescu nu știuse să-mi spună de ce n-a iubit-o. Din același foc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și la dus și la întors, în poarta mânăstirii, întrebând ce serviciu le-ar fi putut face maicilor rupte de frământările lumii de câteva decenii. Dar știind să facă încă o mulțime de lucruri ce păreau incredibile pentru vârsta și singurătatea ei. De la început această femeie i-a spus doamnei Marga Pop că trebuie să privească toate evenimentele cu seninătate, că multe i se vor mai întâmpla, nu cu fiul ei, profesorul, pe care îl socotise un prost că divorțase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știau amândoi că o să vină vremea să ajungă și în pat, nu se grăbeau. Important era să-ți spun că avea momente în care nu putea rămâne singur și că s-ar fi întâlnit cu orice femeie, numai să alunge singurătatea. Drumul până la mare l-a făcut, cum presupunea, în picioare, înghesuit pe culoar, în dreptul unei ferestre, între bagajele unui grup gălăgios de adolescenți care făceau planuri extravagante pentru vacanță. La ora la care a ajuns, gara Mangaliei era aproape pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]