10,694 matches
-
un bou. De precizat și faptul că el fusese episcop și cardinal de Albano și de Porto. Mottoul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine). Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis). Motto foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de' Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
are o suprafață de și o populație de 27 de locuitori, de unde rezultă o densitate de un locuitor la . Mâine se află în biomul pădurilor temperate de foioase și de amestec. Zona din apropierea coastei Atlanticului este acoperită de păduri de stejar din pădurile de coastă ale nord-estului SUA. Restul statului, inclusiv Pădurile de Nord, sunt acoperite de pădurile New Englandului și Acadiei. Mâine are aproape de linie de coastă. West Quoddy Head este cea mai estică bucată de pământ din cele 48
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
GMT). Revenim în Londra pentru o scurtă vizită la altă bătrână doamnă, Westminster Abbey, monumentală construcție gotică care a servit drept loc de încoronare și necropolă monarhilor încă din timpul lui Eduard, supranumit Confesorul. Aici se poate vedea tronul de stejar și celebra piatră Stone of Scon care au servit la încoronarea regelui Eduard al II-lea (secolul al XIV-lea). Construită inițial drept mănăstire de Henric al III-lea (între anii 1245-1269), a fost transformată apoi în catedrală de Elisabeta
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
unit prin galerii deschise, terasă, capelă, coloane cu capiteluri aurite, basoreliefuri. Impresionează prin grandoare Sala Tronului, Sala de recepție cu sofisticate stucaturi, plafoane pictate, candelabre uriașe de cristal, pavamente colorate, Cabinetul de lucru, împodobit cu panouri pictate din lemn de stejar. Parcul, organizat în stil versailles-ez, are fântâni arteziene, grote, pâraie, podețe, pavilioane de o rară frumusețe, statui, alei cu arbori seculari, unde și-au adus contribuția mari sculptori, aparținând școlii naționale (F.Șcedrin, F.I.Șubin, I.P.Mar-tos). În celebrul domeniul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
printre nori și aducea ploaia, proteja căsătoriile, Tyr sau Tiwaz, zeul războiului. Alte zeități amintite de Tacitus erau Frigg (Freija) soția lui Odin, protectoarea mamelor, Nerthus, zeița pământului, Ullr invocat în dueluri. Se închinau aștrilor, munților, pădurilor, arborii sacri fiind stejarul, frasinul, ulmul. Mitologia scandinavă mai cuprindea uriași, pitici subpământeni care extrăgeau metalele, elfi, ființe misterioase ce influențau vegetația, undine, zâne ale apelor etc. Interesantă este concepția cosmogonică a triburilor germane deosebită de a altor seminții. Odin și ceilalți zei au
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul are formă dreptunghiulară, având absidele laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o catapeteasmă nouă, din lemn de stejar. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. Altarul are o absidă de formă semicirculară și este acoperit de o boltă în sfert de sferă. Această încăpere este luminată prin trei
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de formă semicirculară și este acoperit de o boltă în sfert de sferă. Această încăpere este luminată prin trei ferestre mari. Mobilierul din biserică este nou, fiind confecționat în 1975 de către familia meșterilor Croitoru. El este realizat din lemn de stejar cu ornamentația inspirată din sculptura turlei. Biserica are o catapeteasmă din lemn aurit, cu sculpturi artistice, care a fost confecționată în 1613. Aici se află o icoană a Maicii Domnului, ferecată în argint și considerată a fi făcătoare de minuni
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Mureșenilor de astăzi (pe atunci stradă Vămii), era compusă dintr-un un veritabil bastion de forma circulară și un turn, fiind realizat un complex lung de aproape 100 m. Apărută în secolul XVI, poartă era întărită cu stâlpi grei de stejar, ce se băgau cu capetele lor în două găuri făcute în zid. Turnul porții - cea mai veche parte a fortificației, datând din secolul XIV - era crenelat, pe partea dinspre oraș având un cadran solar. Pe frontispiciu, Poartă Vămii prezenta un
Poarta Vămii din Brașov () [Corola-website/Science/303962_a_305291]
-
1562 în sigiliul orașului cînd era ținută de o mînă înconjurat de două semiluni. Din anul 1792 apar chiar trei trifoii pe trei vîrfuri de munte. 1818 orașul primește o noua stemă, un trifoi înconjurat de o ramură verde de stejar care a rămas 100 de ani. În anul 1939 ramura de stejar a fost eliminată. În același timp s-a introdus un steag alb cu două dungi verzi, în partea verde de sus introdusă stema. Mai târziu, steagul a fost
Fürth () [Corola-website/Science/304375_a_305704]
-
două semiluni. Din anul 1792 apar chiar trei trifoii pe trei vîrfuri de munte. 1818 orașul primește o noua stemă, un trifoi înconjurat de o ramură verde de stejar care a rămas 100 de ani. În anul 1939 ramura de stejar a fost eliminată. În același timp s-a introdus un steag alb cu două dungi verzi, în partea verde de sus introdusă stema. Mai târziu, steagul a fost simplificat la culoriile verde (sus), alb (jos). În evul mediu și la
Fürth () [Corola-website/Science/304375_a_305704]
-
variante cu capacități îmbunătățite de adaptare la mediu. Este o modalitate foarte răspândită, grăuncioare mici și ușoare de polen, asemănătoare cu particulele de praf, se răspândesc prin intermediul curenților de aer. Acest tip de polenizare îl putem întâlni la mulți copaci (stejar, brad, frasin) dar și la plante importante pentru economie (porumb). Ierburile se înmulțesc prin polenizarea prin vânt. Plantele care se polenizează prin vânt trebuie să aibă posibilitatea de a produce cantități mari de polen spre a asigura ca între miliardele
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
cursul Dunării folosind albia unui afluent sudic care poate fi văzut încă și azi, în Serbia, la est de orașul Cladova. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat. Pentru construcția celorlalți s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme de pompe. Dio Cassius consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil de distrugerea parțială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor roxolane și iazyge. Abandonul și distrugerea totală a podului sunt însă legate de
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
Gdańsk (17,6%). O parte din pădurea Knyszyn este conservată în cadrul orașului prin două rezervații naturale—o arie totală de . Rezervația Naturală Pădurea Zwierzyniecki (în ), conținută în oraș, este un fragment de de pădure riverană dominată de un amestec de stejari și carpeni. Rezervația Naturală Antoniuk (în ) este un parc de din oraș, ce păstrează starea naturală a unui fragment de pădure caracteristică platoului Białystok, dominant fiind amestecul de alun și spruce. Cele de pădure aflate în vecinătatea iazurilor Dojlidy sunt
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
a angajat și într-un lung conflict cu saxonii pe care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau sistematic ținuturile de nord-est a regatului franc. În 772, aflat într-o expediție împotriva saxonilor, a tăiat stejarul sacru Irminsul de lângă Paderboa. În 777 a capturat bastioanele saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca de protecție de-a lungul văilor râurilor Ruhr și Lippe. Regele a realizat că nu va avea liniște la hotarele nordice
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
arhaică pentru antroponimul "Krak" și s-ar traduce ca „[orașul] Krakului” sau „al lui Krak”. Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”, un cuvânt proto-slav ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la alt cuvânt proto-slav, "krak", ce înseamnă „stejar”, odinioară arbore sfânt asociat conceptului de genealogie. Prima mențiune a unui principe Krakus (în grafia "Grakch") datează din 1190, deși orașul există încă din secolul al VII-lea, fiind locuit de tribul Wiślanie. Numele oficial complet al orașului este "Stołeczne
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
multor dojo-uri din Okinawa precum și din restul Japoniei, oficialii pușcașilor marini s-au oprit asupra stilului Isshin-ryu care întrunea toate calitățile menționate. Povestirile spun că Tatsuo Shimabuku i-a uimit pe americani bătând câteva cuie groase într-o bârnă de stejar doar cu cantul mâinii, afirmând că îi poate antrena să facă la fel în 3-4 luni. Chiar și în prezent stilul Isshin-ryu constituie baza antrenamentelor de luptă corp-la-corp ale Pușcașilor Marini și ale trupelor SEAL ale Marinei Statelor Unite, iar instructorii
Isshin-ryu () [Corola-website/Science/298011_a_299340]
-
o suprafață de 18 ha și mlaștini protejate. Cartierele Strășeniului sunt: Fundătura, Podul Volocii, Centru, Aleea Plopilor, Podișul, Satu Nou. Pădurile situate la N-E-ul orașului, ocupă 40% din terenurile fondului silvic al țării. Acestea cuprind o vastă varietate de arbori: stejari, tei, ulmi, arțari, carpeni, plopi etc.; animale: bursucul, veverița, mistrețul, căprioara, vulpea, cerbul etc.; specii de păsări: grangurul, privighetoarea, mierla, pițigoiul, ciocănitoarea, cucul și plante: viorele, brebenei, leurda, toporași, ghiocei, lăcrămioarele. Pe coline se cultivă viță de vie, pe versanți
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, făcător de minuni. Zonele de agrement sunt: lacul Ghidighici, 6 parcuri de cultură și odihnă, în apropiere sunt Codrii Moldovei, cu o floră și faună extrem de surprinzătoare și bogată, tot aici se află și legendarul stejar al lui Ștefan cel Mare cu o vârstă de peste 500 ani.
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
Valoarea ei derivă și din faptul că este una dintre ultimele case cu paie rămase martor, fiind reprezentativă pentru familiile mai înstărite de iobagi de pe cuprinsul regiunii Meseșului și a Transilvaniei de nord. Casa este ridicată din bârne rotunde de stejar, încheiate la colțuri cu cheotori simple, scobite semirotund și cu capete lungi de încheiere ieșind afară din pereți. O parte din bârne sunt dăltuite cu barda, într-o tehnică mixtă de lemn parțial lăsat rotund și parțial fățuit. Izolarea se
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
unele săruri în conținut (ca de exemplu bicarbonate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca), a adus faima unor stațiuni balneare de interes terapeutic precum Băile Felix, 1 Mai și Buziaș. Dealurile de Vest au suprafețe mari acoperite de păduri de stejar caracteristice climei. Între speciile pădurii apar stejarii pufoși și stejarii brumării. Caracteristice pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistrețul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinușa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepelița, șoimul, bufnița iar între
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
bicarbonate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca), a adus faima unor stațiuni balneare de interes terapeutic precum Băile Felix, 1 Mai și Buziaș. Dealurile de Vest au suprafețe mari acoperite de păduri de stejar caracteristice climei. Între speciile pădurii apar stejarii pufoși și stejarii brumării. Caracteristice pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistrețul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinușa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepelița, șoimul, bufnița iar între pești mreana și bibanul. Partea superficială terestră
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
Felix, 1 Mai, Tinca), a adus faima unor stațiuni balneare de interes terapeutic precum Băile Felix, 1 Mai și Buziaș. Dealurile de Vest au suprafețe mari acoperite de păduri de stejar caracteristice climei. Între speciile pădurii apar stejarii pufoși și stejarii brumării. Caracteristice pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistrețul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinușa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepelița, șoimul, bufnița iar între pești mreana și bibanul. Partea superficială terestră se compune din
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
în stil rusesc; icoana Încoronarea Maicii Domnului cu inscripția slavonă indicând anul 1791, iar în dreapta tot Încoronarea Maicii Domnului cu anul 1859 de Atanase Anghel - Ploiești; cărți chirilice. Acces: Biserica mare este construită în formă de cruce, din bârne de stejar îmbinate cu scândură. Are un pridvor deschis susținut de șase stâlpi de lemn uniți sus prin arcade semicirculare, iar jos are un grilaj de lemn înalt de 1,20 m. Lumina pătrunde în altar printr-o fereastră pe peretele din
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
1935 a fost construit un drum de acces pietruit și lung de un kilometru și jumătate ce urca din centrul Orșovei până în Dealul Moșului. Drumul a fost numit Drumul Eroilor și era străjuit de șapte troițe sculptate din lemn de stejar masiv, aceste troițe erau închinate regimentelor care au luptat în zonă în Primul Război Mondial. Troițele au dispărut prin anii 1960. Mănăstirea Sfânta Ana a fost construită între anii 1936 și 1939, perioada în care Șeicaru era director al ziarului
Mănăstirea Sfânta Ana () [Corola-website/Science/312525_a_313854]
-
încă din anul 1315, deși așezarea existase după anul 896, în perioada în care poporul maghiar s-a stabilit în teritoriul de astăzi al Ungariei. Potrivit unei legende, numele localității are la bază cuvântul "cser" [ʈʃær], care pe ungurește înseamnă „stejar”. Legenda mai spune că numele i-a fost dat de Árpád, primul duce al Ungariei. În timpul ocupației otomane (1526-1686), comuna a fost părăsită, din cauza asediului Budei (partea vestică a Budapestei). La începutul secolului al XVIII-lea, pe teritoriul localității s-
Ecser, Pesta () [Corola-website/Science/312529_a_313858]