11,293 matches
-
spusele mele, dar Zalkind, care a fost de o curtoazie perfectă față de mine, de această dată s-a arătat foarte iritat de intervenția unui socialist de marcă - Destré - și l-a invitat, brutal, să tacă. Lenin părea slăbit, dar se străduia să facă față. Am luat cuvântul de două ori, cerând să ni se dea un răspuns imediat. Am revenit asupra securității, pe care corpul diplomatic era îndrituit s-o ceară în mod imperativ. „Sunt președintele Comisarilor Poporului - a spus Lenin
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
reținută. Era bine? Era rău? Pun semne de Întrebare. Fapt este că visam “tabla Înmulțirii" și matematica n-a mai constituit o problemă pentru noi. Școala, chiar cu această severitate mai mare decât În satul natal, Îmi plăcea și mă străduiam să-i fac față. Cu limba franceză, fiind peltic, mi-a fost ceva mai greu, dar nu imposibil. La mătușa Anghelina era În gazdă și consăteanul, cu doi ani Înaintea mea, Negrea Vasile. Mă ajuta adesea, dar trebuie să recunosc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Cloșca și Crișan”, “Axente Sever - tribunul lui Avram Iancu”; “Vasile Lucaci sau Leul de la Sisești” dar și “Leonardo da Vinci, ca naturalist” sau “Infailibilitatea papală și ororile papalității”. Pentru pregătirea acestor referate frecventam adesea Biblioteca ASTRA și alte biblioteci sibiene, străduindu-mă să prezint comunicări cât mai documentate, pentru a mă feri de criticile uneori destul de aspre ale elevilor și chiar ale profesorilor moderatori. În biblioteca școlii primare din Axente Sever am descoperit broșura “Niculăiță fluierașul” de Ioan Paul. Pentru a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dezordonate, ci era obligat să parcurgă cursul sau cea mai mare parte din conținutul lui, pentru a obține “cinciulețul” care devenise nota minimă de trecere (o altă aberație modernă). Am manifestat totdeauna o exigență deosebită față de pregătirea studenților. M-am străduit să le dau totul, dar să le și cer la examene. Nu le-am cerut, ceea ce nu le-am dat. Mi-am stabilit un barem al cunoștințelor absolut necesare unui viitor medic veterinar și n-am cedat presiunilor exercitate de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
volum au suferit modificări profunde am trecut la revizuirea și adăugirea bacteriozelor sub forma unui singur volum: “Etiomorfopatologia bacteriozelor” pe care sper să-l mai pot vedea. Ca dascăl am afirmat adesea că morfopatologia nu este poezie, chiar dacă m-am străduit s-o redau Într-un stil cât mai melodios. Morfopatologia este o știință a cunoașterii și evoluează concomitent cu aceasta. Ce-a spus Paul În 1989 1990 nu mai este valabil decât parțial În 2005. Trecerea părinților În lumea drepților
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În cartea care mi s-a dat au scris destui lucruri esențiale și sper să adaug și eu un rând. Dacă puterile minții și ale sufletului îmi vor fi dăruite pentru acest lucru. Dacă nu, înseamnă că nu m-am străduit destul și aștept cuminte să-mi vină rândul în următoarea Carte. Am iubit scriitorii care mi-au dat sentimentul că literatura lor e una pe viață și pe moarte... Care au fost modelele tale literare, culturale? Cât de rușine ți-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
diverse "fenomene" legate de acțiunile unor români și adeseori pe nedrept confundate cu România sau majoritatea românilor. Adevărul este că un număr extrem de mic din toți emigranții români ne fac de rușine aici în Vest... România însă nu se prea străduiește să-și creeze o imagine strălucită și nici măcar să "demonteze" acțiunile grupurilor etnice non-românești. Păcat! Ai comunicat cu diaspora culturală românească? Cum se comportă românul în afara patriei sale? Nu am comunicat cu diaspora română. Nu sunt cunoscut în cercurile literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu privire la comportamentul românilor în străinătate, dar în general eu am o impresie foarte bună, deoarece cred că fiecare om este "văzut" după propria lui măsură. Eu întâlnesc oameni și unii dintre ei sunt români și cu toți acești oameni mă străduiesc să dezvolt relații umane decente și atunci este bine. Din când în când întâlnesc și "ne-oameni". Unii dintre ei sunt români. Dacă ai fi rămas în România, care crezi că ar fi fost parcursul tău literar? Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mediatizate la ora actuală, operele reprezentative ale autorilor români rămîn egale cu ele însele. E o condiție a lor, dacă-mi permiteți, metafizică. Să ne amintim de o vorbă paradoxală a martiricului Mihail Bulgakov, după care, oricât s-ar strădui dușmanii săi, un manuscris literar nu poate fi distrus. Dar nici nu e onorabil să încercăm a cuceri cu orice preț laurii unei reputații ce nu prea ni se cuvine. Nu-mi inspiră nicio încredere silințele, nu o dată de prost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imprevizibile ce vor veni. Se ivește însă un pericol. Snobismul care ne împinge pe unii dintre noi să punem în paranteză fondul românesc, să ne jenăm de tradiție, să ascundem sub preș satul, "centru al lumii", al lumii noastre inalienabile, străduindu-se a-i marginaliza pe cei în opera cărora se răsfrânge, în frunte cu marele Blaga. Ne mândrim pe bună dreptate cu Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, ne ocupăm masiv de ei, așa cum ne șade bine, dar... nu cumva și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dominată de autoritarism și dirijism ori se poate rezolva în confruntări rezonabile, leale, dacă există o atmosferă permisivă. "Curaj"? "Slăbiciune"? Poate o dozare a lor în funcție de context, de temperamentul auctorial, ca și de. caracter. Oricât de "cuminte" te-ai fi străduit să fii în anii '50 ai debutului meu, tot nu puteai scăpa de invectivele ideologice, presupunând că n-ai cedat celor mai rudimentare clișee. Pentru că mi-am îngăduit să public o recenzie, cred că singura apărută pe atunci în țară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ilustra un spot publicitar menit să atragă publicul spre cărțile tale de poezie? Cel mai critic despre mine și despre poezia mea am scris, mai scriu, în poezia mea. Mai mult critic n-am putut, dar nu încetez să mă străduiesc. Abia ce reușesc (când se întâmplă) să-mi scriu poezia, cum să mai scriu și despre ea? Și cine să facă vreo afacere cu vânzarea cărților mele de poezie? Un spot: Nu veți găsi totul aici, dar decât nimic mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au avut în mână pârghiile decizionale, cel puțin până acum, s-au promovat prioritar pe ei. Până nu vom avea parte de o schimbare a mentalităților e greu de crezut că îl vom îngropa pe "merge și așa". M-am străduit să fiu, în ce scriu, cât mai clar și direct... Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? E o tristețe să nu fii înțeles de cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la cei care n-au depășit instrucțiunea căpătată pe băncile școlii. M-am străduit să fiu, în ce scriu, cât mai clar și direct fără a fi simplist. Refuz să citesc pe veleitari. N-am timp. Scriu totdeauna cu gândul că textul, odată publicat, va fi citit de cineva, de acel cititor interesat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-ar simți bine dacă am dispărea. E greu, probabil, să accepte că întru slujirea literaturii române este loc pentru toată lumea. Nimeni nu-i oprește să-și facă propriile reviste, edituri etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fapt pentru care îmi este "rușine" să nu completez, măcar o dată la doi ani, " Fișa 200" pentru Administrația Financiară Locală. Cred doar în promoția/ promoțiile de la supermarket-uri. Cât despre generații, habar nu am. Laurențiu Ulici a încercat, s-a străduit să impună o clasificare de gen. Lumea i-a sărit în cap. Așa că fiecare cu prisaca lui (pe la voi), cu grădina lui (pe la noi). Valoarea este a individului și nu a generației sau a promoției. Dacă un individ este bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am fost mai întâi bibliotecar, apoi muzeograf literar. Am dormit în subsoluri, pe colecții de ziare, am mâncat foarte puțin și am citit mult, până m-am ridicat, copăcel, la o relativă normalitate. Datorez foarte mult Iașului/ Iașilor. M-am străduit, mă străduiesc să îi ofer întreagă inima mea, fără ipocrizie. Iar Casa "Pogor" și muzeele literare ieșene sunt spațiul... patrimonial în care evoluez (în felul meu, când pe tușă, când în teren, printre cartonașe galbene și roșii, ba cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai întâi bibliotecar, apoi muzeograf literar. Am dormit în subsoluri, pe colecții de ziare, am mâncat foarte puțin și am citit mult, până m-am ridicat, copăcel, la o relativă normalitate. Datorez foarte mult Iașului/ Iașilor. M-am străduit, mă străduiesc să îi ofer întreagă inima mea, fără ipocrizie. Iar Casa "Pogor" și muzeele literare ieșene sunt spațiul... patrimonial în care evoluez (în felul meu, când pe tușă, când în teren, printre cartonașe galbene și roșii, ba cu o mână în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Până la urmă, importantă în toată prietenia noastră cu Aurel (l-am îndrăgit și pentru faptul că fratele meu mai mic se numește... Aurel, la fel de delicat, discret și de caracter ca și poetul nemțean), importantă este opera pe care tu te străduiești, în posteritatea lui, să o oferi contemporanilor. Spunea Nichita Stănescu, într-un interviu, că "... da, scriitorul român se ratează, dar o face cu voluptate. Ratarea lui nu seamănă cu cea a scriitorului din Luxemburg, de exemplu...". Cum poți comenta această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când ne-a dăruit volumele sale de versuri cu dedicații generoase, a scris apoi o cronică entuziastă despre volumul Ilenei, în Amfiteatru, soră-mea nu era femeia care să cadă imediat după aceea în brațele lui Păunescu, noi ne-am străduit cât am putut de-a lungul anilor să ne menținem ființa dintr-o bucată, cu orice preț, chiar dacă lumea în care trăiam era fărâmițată în bucăți. Ileana a înțeles repede care e prețul succesului într-o lume ca și cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ieșit viața asta într-o versiune care te face pe tine să spui un lucru atât de adevărat și legitim: "numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar". E o întrebare cinstită, la care mă voi strădui să răspund la fel de cinstit, pentru că vorbind cu tine, încerc să ajung la mine însumi cel din adânc, care nu poate fi trișat, și de ce nu? la un răspuns al lui Dumnezeu, cel care a hotărât ca totul să îmi iasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cuvinte. Una este să auzi și alta este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori Îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu știu bine cum să vă explic. Oricât m-aș strădui, nu pot arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut În suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai uită. Mergeți să vedeți că nu mint. Deși foarte greu am plecat din fața icoanei (nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dar s-a colorat cu Sângele Domnului, când L-au pus rănit și plin de Sânge. A vrut să ne arate la toți că este Adevărul Adevărat, că S-a jertfit și nu este o născocire omenească. Oricât S-a străduit El, de ce mai sunt și poate vor mai fi atei să nege Adevărul? Nu Înțeleg. Dar El va rămâne deasupra totdeauna. Această piatră este groasă de vreo 30 cm. Deasupra ei sunt 7 candele atârnate. Foarte frumoase și mari. Părintele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Își spun soră și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te Înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserica de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât Îmi va fi Îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri În ea Îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului Îmbrăcat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu Îngerii În cor de Slavă și Osana Domnului Iisus - Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Mii și mii de pelerini vin din toate colțurile lumii să fie acolo, să ia parte la această procesiune. Ferice de cei care se străduiesc să ajungă acolo să ia parte la acele momente atât de frumoase și Înălțătoare. Noi, cei de aici, ne bucurăm de această mare sărbătoare și participăm cu ochii sufletului prin imaginație la cei de acolo și suntem prezenți cu duhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]