12,028 matches
-
mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile noastre. Seratele noastre muzicale, la care erau admise și soțiile junimiștilor ce se cunoșteau și erau în vizită, aveau același caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de doi plăvani bine scoși din iarnă, duși de funie de un țăran cu opinci, suman și căciulă, parcă-ți tot vine a râde și a zburda. Ei, așa veneam eu odată într-o zi din luna iulie împreună cu trei tovarăși de la monastirea Agapia la Târgul Neamțului unde aveam de gând să ne urcăm la cetate. Pe atunci nu erau șosele, nici poduri pe ape, dar puțin ne păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rânduri de morminte și patria noastră, deși știrbită ca cetatea, a rămas totuși în picioare; iar astăzi aceste ruine privesc de sus un popor liber și independent și văd deosebirea ce este între trecut și prezent. Și așa noi câteșipatru tovarăși stam cu inima smerită și nu puteam crede ochilor noștri; vedeam, pipăiam, răscoleam pietrele căzute în vrafuri la pământ și ne ziceam: oare nu-i un vis? Închipuirea noastră se speria când ne gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din meleagurile noastre, iar în partea opusă luna în crai nou se ivise ca o secure pe ceri, amintitoare securei care odinioară a săcerat multe capete de creștini pe pământul de sub picioarele noastre. A venit vremea să plecăm, zisei eu tovarășilor mei. Da, să plecăm, că ne prinde noaptea aici, răspunseră cu toții. Chiar pot zice că ne și prinsese, căci ne-am tot învârtit în jurul cetăței și n-am mai putut nimeri cararea pe unde venisem. Am apucat așa la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și așa în toate părțile, oriîncotro ne îndreptam, dam de râpi grozave care ne închideau calea. În sfârșit, s-a făcut noapte neagră, de nu se mai vedea nimic. Ei, așa-i c-am pățit-o? ne zise unul dintre tovarăși. De ce am pățit-o? răspunsei eu. Suntem în iulie, când avem nopți calde și scurte. Vom dormi aici unde și străbunii noștri au dormit poate de multe ori mai rău decât noi, și, de va veni la noapte Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spre Chamonix. Am fost nevoiți să construim în grabă o targă și așa am dus-o noi barbații în puterea brațelor pănă la otelul de la Chamonix, unde a trebuit imediat să se puie în pat. Nu știu cum vor fi dormit ceilalți tovarăși ai mei în acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
singur te socoți nevrednic de dragostea ei. Nu cunoștea el proverbul românesc care zice că mai ușor e a păzi un câr de iepuri decât o femeie. În sfârșit, vrând nevrând, am trebuit să ne mângâiem de pierderea acestor doi tovarăși, și să plecăm îndărăpt la Martigni prin trecătoarea Col de Balme. Col de Balme este un gât de munte de mai bine de 2200 metri înălțime unde am ajuns călări fără multă osteneală și am găsit un mic otel. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dacă vântul nu m-ar tăia la oasă. Tu, care în urmă vei veni poate, Să nu mănânci ca mine ouă coapte. Ci o garafă de vin să bei dușcă, Dacă la vale vrei să mergi pușcă! A scris și tovarășul meu câteva versuri de care nu-mi aduc aminte, desigur mai corecte decât ale mele, apoi am închis condica și am înapoiat-o cu aceeași politeță otelierului. După ce, în adevăr, am băut o garafă de vin dușcă, am încălecat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și soare, de atâtea dealuri suite și văi scoborâte, d-apoi iubitul meu tovarăș mă întrecea cu mult; parcă era Negusul în persoană, descălecat proaspăt din Abisinia. Am vroit un moment să mă dau pe față, ca să mă spăl de această nedreaptă clasificare etnică, dar Negruzzi m-a oprit. Lasă-i, dragă, în credința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astfel că pentru a ne sui pe Rigi, Iacob Negruzzi și eu am închiriat, în scop de economie, un singur catâr cu înțelegere între noi ca fiecare să-l călărească câte o jumătate de oară și apoi să-l treacă tovarășului său. Urcarea pe Rigi nu e tocmai grea, drumul e bine tăiat în munte, fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de escaladat decât Ceahlăul nostru. Pe atunci eram tânăr, sprinten, sănătos, deprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mult pe jos decât calare și a văzut ce am văzut, acel om are dreptul să-și astâmpere apetitul, care de obicei crește în proporție cu osteneala și cu plăcerile avute. M-am așezat, deci, pe la aprinsul lumânărilor dimpreună cu tovarășul meu la marea table d'hote210 întinsă în sala de mâncare, în jurul căreia apucaseră a se pune vreo sută de persoane. Nu era lucru obicinuit să vezi în creierii munților la o înălțime de aproape 2 000 metri peste nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șaluri, care s-au retras iute în fața vremei posomorâte și a privirilor noastre indiscrete. M-am retras și eu și m-am culcat a doua oară, de astă dată cu altă viziune în ochi. La redeșteptare, m-am scoborât împreună cu tovarășul meu înapoi la Lucerna, am mai vizitat împreună faimosul leu rănit amintitor devotamentului cu care garda șvițeriană a lui Ludwig al XVI-lea a căzut jertfă credinței sale, am mai dat o ultimă ochire frumosului lac verde și frumoșilor munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din tainele eterne în acele momente de dulce legănare a sufletului, de aiurire a minței, de a doza vedere asupra unei a doua lumi, acelei dindărăptul lumei reale. Visam, treaz fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prezent În România Încă În paleolitic, iar În neolitic era vânat. Poate În cursul acelor vânători omul i-a remarcat inteligența - fixând-o În mitul inorogului - și calitățile și l’a domesticit, astfel Încât, odată cu fierul, omul a mai căpătat un tovarăș de muncă, călătorie și război. Dar cai sălbatici au mai rămas, prin zonele răsăritene ale teritoriului etnic românesc, până aproape de zilele noastre; Îi menționează și Dimitrie Cantemir. Omul locului a știut atunci să-și prețuiască noul prieten și chiar să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
statului pur și simplu nu avea niciun sens. Deoarece nu exista nicio societate civilă, funcția legii era de a promova interesele statului prin reprezentarea proletariatului în lupta de clasă purtată împotriva capitaliștilor și slugilor plecate ale acestora, dar și împotriva tovarășilor rătăcitori loviți de tang-yi pao-dan. Ideea de lege care să protejeze drepturile individuale era asociată cu schimbul contractual necesitat de contradicțiile unice și alienarea din capitalism, și era prin definiție neaplicabilă într-un stat cu o singură clasă și prin
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de Proiectări Metalurgice (Ipromet). La Brașov, la Uzina de Autocamioane Steagul Roșu unde am fost repartizat inițial, cu toate activitățile mele suplimentare, obștești, multiple muzicale, grafice, scriitoricești și organizatorice, am fost mereu mințit și amânat până când s-a milostivit un tovarăș de la Partid, tovarășul Mirică, să-mi spună că eu nu voi primi niciodată locuință și degeaba sper și mă las mințit, deoarece și părinții mei și părinții soției mele, au locuință în Brașov. Relațiile mele cu părinții și cu socrii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Ipromet). La Brașov, la Uzina de Autocamioane Steagul Roșu unde am fost repartizat inițial, cu toate activitățile mele suplimentare, obștești, multiple muzicale, grafice, scriitoricești și organizatorice, am fost mereu mințit și amânat până când s-a milostivit un tovarăș de la Partid, tovarășul Mirică, să-mi spună că eu nu voi primi niciodată locuință și degeaba sper și mă las mințit, deoarece și părinții mei și părinții soției mele, au locuință în Brașov. Relațiile mele cu părinții și cu socrii, crunt deteriorate după
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
u Tulciu nevastă maia, scaji complimente din cauza mea”. Lipovenii își construiau casele în principal din stuf cules de ei din deltă și adus nemijlocit cu lotca proprie, tot din stuf erau acoperișurile și gardurile, dar când totul era gata, veneau „tovarășii” de la Tulcea, socoteau cât stuf a intrat în construcție și îi obliga pe proprietari să plătească impozit. Asta cu toate că în fiecare an, stuful nerecoltat se ardea (incendii controlate) pentru ca în anul următor să nu se amestece stuful nou cu cel
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Acesta s-a ridicat și a spus: „Eram noaptea într-o gară în Moldova, unde trebuia să schimbăm trenul și ca să nu adormim în sala de așteptare, am jucat cărți pe chibrituri, nu pe bani”. „Afară, afară!”, au strigat revoluționarii. „Tovarăși, eu sunt muncitor, tractorist de meserie și am fost trimis la Facultate de Partid pentru că am fost cel care a înființat în Moldova primele organizații comuniste pentru tineret UTM”. „Afară, afară!”. Un alt student propus pentru exmatriculare a fost acuzat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
asupra cuiva un singur dolar, era în mod cert condamnat la închisoare). Întreaga acțiune trebuia făcută însă în cel mai mare secret, căci era destul ca un răuvoitor să telefoneze la Miliție (chiar anonim) și să spună că „vedeți că tovarășul X are de gând să nu se mai întoarcă din străinătate”, imediat se anula ieșirea și se trecea la „cercetări”. Am avut cunoscuți și colegi de serviciu care au fost dați jos din avion pe aeroport înaintea plecării, în urma denunțurilor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
odată dușmanii îndeplinirii planului, dușmanii producției, dușmanii muncitorilor care aveau de hrănit acasă neveste și copii. Prin anul 1966 - 1968, la o acțiune de control a calității la o intreprindere metalurgică din Sibiu, am avut mari neînțelegeri cu directorul ei, tovarășul Boacă. I s-a dus vestea că a spus în perioada aceea într-o ședință de lucru cu factorii de decizie din întreprindere: „să mințiți și să furați dar să iasă planul!” Cu toții au mințit și au furat, dar planul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
decizie din întreprindere: „să mințiți și să furați dar să iasă planul!” Cu toții au mințit și au furat, dar planul nu a ieșit. Ca urmare, în scurt timp după aceea, directorul Boacă a dispărut, a fost înlocuit cu un alt „tovarăș”. Nu numai STAS-urile ci toate celelalte norme, instrucțiuni și legi, erau supuse aceleiași proceduri de anulare a eficienței. Chiar și în zilele noastre se pot da exemple concludente și caracteristice (tradiția se menține). Rezervațiile naturale din România care cuprind
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
duhul în torturi. Perspectiva unei asemenea morți încete îi făcea să-și salute camarazii cu formula "Fie ca glonțul să nimerească din plin!" Dacă un kleft era atît de grav rănit încît nu mai putea fi salvat, îi ruga pe tovarășii lui iar rugămintea lui era întotodeauna onorată ca și cum ar fi fost ceva sacrosanct să-i taie capul și să-l ia cu ei, astfel ca dușmanul să nu-l poată înfige într-un par și să-l poarte apoi prin
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fie mult admirată și să ocupe un loc aparte în viitoare lupte naționale. Aceste cîntece, care preamăreau ideea libertății și a identității dintre om și natură, relatau mai ales acțiunile unor indivizi care, singuri sau alături de un grup restrîns de tovarăși credincioși, luptau cu înverșunare și vitejie împotriva marilor nedreptăți. Opoziția față de domnia tiraniei și glorificarea vieții eroilor făcea, evident, aluzie la rezistența împotriva dominației otomane. Deși aceste surse de cunoaștere a trecutului aveau să rămînă importante în viața satului, alte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]