9,695 matches
-
fiii ei din a doua căsătorie, față de primul născut al lui Bolesław, Władysław II Exil. După moartea lui Bolesław în 1138 , Władysław al II-lea a devenit noul duce de Polonia, și l-a repus pe Włostowic la rangul de voievod, pentru că el nu l-a vrut pe Wszebor, ca susținător al fraților lui, să-și păstreze acest rang. Cu toate acestea, Bolesław, care a avut șapte fii, prin testamentul său a încercat să reformeze în mod semnificativ monarhia poloneză, într-
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
dinastia Piast , și nu neapărat moștenitorul primului său născut. Władysław II s-a opus dorinței tatălui său și, încurajat de soția sa Agnes de Babenberg, a încercat să asigure că puterea sa ca rege nu avea să fie slabită. Ca voievod ales de Boleslaw, o ruptură a avut loc atunci când Włostowic a argumentat împotriva acestui lucru. Włostowic s-a temut de un război civil, însă prin opoziția sa a pierdut repede încrederea lui Bolesław, și mai ales a soției sale, care
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
mici. Mai mult, Włostowic, orbit, a fost dus la Rus', care l-a sprijinit pe Władysław, și i-a convins să rupă alianța lor. Ca rezultat, Władysław a fost învins la scurt timp. Włostowic și-a recâștigat poziția sa ca voievod, dar handicapul și vârsta l-au împiedicat să devină un politician activ. A murit pe 16 aprilie 1153. În secolele următoare, Dunin (sau Petru Wlast), a devenit o persoană aproape legendară, mai ales în calitate de scriitor contemporan-călugăr care a amintit sprijinul
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
decide să înlocuiască biserica veche a mănăstirii cu o biserică nouă construită din piatră. Această evoluție a faptelor este confirmată în primul rând de Paul de Alep, care afirma că biserica mănăstirii Plătărești „"fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod"”, deci existase o biserică mai veche. Mănăstirea este menționată și în hrisovul lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 (anterior anului 1646), prin care adăuga un număr de încă 10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
la acel moment (2001), licențiată în drept și doctor în teologie. În anul 2004 mănăstirea este transformată în mănăstire de călugări, cu patru viețuitori. La 1 octombrie 2009, noul Episcop al Sloboziei și Călărașilor, Vincențiu Ploieșteanu, hotărăște ca Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia să fie transformată în Paraclis Episcopal, transformându-se totodată din mănăstire de maici în mănăstire de călugări. Ca urmare maicile de la mănăstirea din Slobozia au fost mutate la mănăstirea Plătărești, care redevine mănăstire de maici. În prezent activitatea
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
interioare de sfârșit de secol XVII, începutul secolului XVIII din teritoriul românesc aflat între Carpații Meridionali și Dunăre. Functionand initial ca mănăstire de calugari, a fost reinstaurată prin decizia Sinodului Metropolitan în 2008, când s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe, sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Mihaela Păiuș. Construită la trecerea dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, biserica Mănăstirii Baia de Aramă reflectă trăsăturile stilistice ale
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Basarab (1632-1654), înscriindu-se într-un curent artistic în care arhitectura Țării Românești evoluează spre noile direcții și viziuni ale epocii brâncovenești. Influențele acestei zone de întâlnire istorică și creativă se extind și în perioada ce se succedă domniei marelui voievod, când monumentele din Oltenia începutului de secol XVIII păstrează în mare parte caracteristicile stilistice ale secolului anterior, integrându-se astfel organic epocii constructive premergătoare, preluând totodată elemente inovatoare din deschiderea și varietatea decorativă amprentată de stilul brâncovenesc. Noul ansamblu monahal
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
această sfântă biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu, dimpreună cu dumnealui jupânului Milco Băiașul nepotu de frate lui Poznanu căpitan cu toată cheltuiala dumnealoru și fiind igumenu Vasile arhimandritu în zilele prealuminatului și bunului creștin Domnu Ion Constandinu Basarab Voievod. Începutu-s-au a să zidi această sfântă biserică la mai 22 leat 7027 (1699) și s-au săvârșitu cu toastă podoaba ei la mai 7 leat 7211 (1703). Eu cu mâna-mi păcătoasă am zugrăvit biserica, Neagoe și Parthenie
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
ce ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstirii s-au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele. În ședința Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Sfinții Voievozi din orașul Baia de Aramă, ca mănăstire de călugărițe sub jurisdicția Episcopiei Severinului și Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Isidora Rusu, urmând a funcționa în cadrul Protoieriei Baia de Aramă. Din anul 2011 a fost aleasă ca stareță a mănăstirii monahia Mihaela Păiuș
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Iordănescu), Mihai Viteazul și Ferdinand (sculptor Mihai Onofrei), Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir (de Ion Jalea), Ștefan cel Mare și Carol I (Ion Dimitriu-Bârlad și I. Iordănescu). Îndoielile privind capacitatea de rezistență a clădirii au determinat ca, în final, statuile voievozilor să fie amplasate în parcul de lângă clădire, spre strada Păcurari. În anul 1970, cele opt statui au fost mutate din grădina aflată în vecinătatea Casei de Cultură a Studenților, statuile lui Carol I și al lui Ferdinand I fiind înlocuite
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
din grădina aflată în vecinătatea Casei de Cultură a Studenților, statuile lui Carol I și al lui Ferdinand I fiind înlocuite cu Ioan Vodă cel Viteaz și Petru Rareș, formând astfel grupul statuar cunoscut sub numele de Grupul Statuar al Voievozilor din Iași. Proiectul prevedea, de asemenea, amplasarea pe fațada clădirii a unor medalioane în relief cu efigiile regelui și reginei, medalioane distruse ulterior, și cu efigiile unor personalități marcante ale spiritualității românești: Ion Neculce și Gheorghe Asachi (realizate de sculptoruk
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
Societății ASTRA, cu contribuția populației, fiind închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-1785, conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Obeliscul, ridicat în doar câteva luni, a fost inaugurat în prezența regelui Carol al II-lea al României și a lui Mihai, voievod de Alba Iulia la 14 octombrie 1937. Monumentul, cu înălțimea de 22,5 metri, este opera sculptorului Iosif Fekete, cunoscut și ca Iosif Fekete Negrulea, și a arhitectului Octavian Mihălțan. Societatea „Pietroasa” din Deva a oferit calcarul de Banpotoc din
Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan din Alba Iulia () [Corola-website/Science/330402_a_331731]
-
cetății a început în 1310, pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor. În 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
1677 și 1696. Stilul acestor noi reședințe regale a fost imediat imitat de către numeroși magnați, care nu acceptau să rămână mai prejos, ceea ce a condus la construirea a numeroase palate baroce în Polonia, cum ar fi Kruszyna (1630, construit pentru voievodul Kasper Doenhoff), Łańcut (1629-1641, reconstruit pentru Stanisław Lubomirski), [4] Wiśnicz (1616-1621, construit pentru Stanisław Lubomirski); Ujazd (Krzyżtopór construit în 1628-1644 de Krzysztof Ossoliński).
Barocul în Polonia () [Corola-website/Science/329183_a_330512]
-
fost desemnat să renoveze catedrală ortodoxă din Chișinău. După 1945, comuniștii l-au acuzat că fost prea apropiat de Casă Regală și l-au îndepărtat din viața artistică. A trait mulți ani în Bacău unde a realizat pictură bisericii sfinții Voievozi din cartierul CFR și pictură cupolei Teatrului Bacovia. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Bacău. Tot la Bacău a fost înființată Casă memoriala „Nicu Enea”, iar stradă pe care se află casă îi poartă numele. Expoziția unui pictor român
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
etc. Nicu Enea. 1897 - 1960. Retrospectivă. [Pliant]. Bacău, Muzeul de Artă; Galeriile “Alfa”, măi 1997. Nicu Enea. În: "Muzeul de Artă Constantă. "București, Chimprest Publicity, 1998, p. 37. U[ngureanu], P[etronela]. Nicu Enea a fost redescoperit la Biserică “Sfinții Voievozi”. Această a fost pictată de Nicu Enea între anii 1937-1938]. "Deșteptarea", 10, nr. 2467, 13 iul 1998, p. 6. "Notă:" "Lucrarea a fost constituită pe baza unor materiale (cataloage, pliante, fotocopii, pagini de ziar) puse la dispoziție de domnul Viorel
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
unguri. Inainte de atacul ungurilor a avut de infruntat atacuri din partea pecenegilor. Neagu Djuvara a scris despre Gelou că este un nume autentic românesc și foarte vechi, legat de numele trac Gelupara, o veche așezare în Tracia Glad a fost voievod al unei formațiuni statale medievale timpurii formată din români, slavi și pecenegi, localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena (astăzi Cenad
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelou). In urma luptelor s-a încheiat pacea de la Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii erau nevoiți să aibă un conducător (gyula) străin. Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
conturat în această perioadă de timp. Dovezile locuirii maghiarilor în regiunea fluviilor Don și Kuban sunt irelevante, după părerile altor cercetători. Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Profirogent numește locul în care locuiseră maghiarii timpurii ca fiind "Levedia", după numele „voievodului” ungur Lebedias (Leved, Levedias sau Lebedi. Împăratul afirmă de asemenea că teritoriul locuit de maghiari era udat de râul "Chidmas" ori "Chingilous". "Chidmas" este identificat de către majoritatea cercetătorilor ca fiind râul Kodima, iar "Chingilous" cu Inhul (amândouă afluenți ai Bugului
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
fondat pe la jumătatea secolului al IX-lea. Acest teritoriu se întindea în jurul cursurilor râurilor Nipru, Bugul de Sud, Nistru, Prut și Siret Împăratul Constantin al VII-lea relatează că la scurtă vreme după aceea, haganul hazarilor a trimis soli la „voievodul” Levedi, căruia i-a propus să îl recunoască drept „mare principe”. Levedi ar fi refuzat titlul, propunând în schimb recunoșterea ca mare principe a lui Álmos sau a fiului acestuia, Árpád. Haganul a fost de acord cu această propunere. Constantin
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
spion al lui Tomșa. Șoimaru este arestat, dar reușește să fugă cu ajutorul lui Bârnovă și al oamenilor săi de încredere. Întors în Moldova, Tudor Șoimaru îi cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Ștefan Tomșa le dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până dincolo de Murgeni cu toată curtea
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, care-i cere voievodului să-i ierte pe răzeșii orheieni ce se răzvrătiseră și rostește cuvinte ce sună prevestitor: "„Mulțămește-te, măria ta, cu banii noștri, cu vitele și cu rodurile pământului și cu mierea știubeielor noastre; nu-ți încărca sufletul cu sânge. Căci
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Ștefan cel Mare din Parcul Șipote-Cetate. Aceste două obiective pot fi observate din piața publică. În partea vestică a spațiului, lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, a fost amplasată Statuia lui Petru al II-lea Mușat, monument din bronz închinat voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), cel care a mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava și din vremea căruia datează primul document de atestare a orașului (1388). Statuia este realizată de către sculptorul Paul Vasilescu și a fost dezvelită
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea. Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu. Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj. A
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei biserici românești medievale din piatră: Biserica veche a Mănăstirii Râmeț, din sec. al XIII-lea; Biserica Episcopală din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și , ctitorită înainte de anul 1599. Biserica veche din Teiuș este o construcție în stil bazilical, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, prevăzută la extremitățile de apus și de răsărit cu un turn clopotniță și o absidă semicirculară fără decroș
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]