97,091 matches
-
cabina căpitanului cu scopul de a ține un jurnal („manuscrisul” din titlu) pe care îl pune apoi într-o sticlă și îl aruncă în mare. Vasul-fantomă își continuă drumul către sud, iar naratorul observă că membrii echipajului par să dea semne de speranță în perspectiva distrugerii lor, pe măsură ce nava se îndreaptă spre Antarctica. Corabia intră într-un canal prin gheață unde este prinsă într-un vast vârtej și începe să se scufunde în mare. „Manuscris găsit într-o sticlă” este una
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
femeii se agravează rapid și ea moare câteva zile mai târziu, iar trupul ei este înfășurat în giulgiu pentru înmormântare. Pe când naratorul priveghea peste noapte, el observă o revenire scurtă a culorii în obrajii Rowenei. Ea prezintă în mod repetat semne de revitalizare, înainte de a recădea în moarte aparentă. Pe măsură ce încearcă să o resusciteze, revitalizările ei devin treptat mai puternice, dar recăderile mai abrupte. În apropierea zorilor, în timp ce naratorul stă epuizat emoțional ca urmare a luptelor petrecute în timpul nopții, trupul înfășurat
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
sistemul blând”. Un tovarăș cu care acesta călătorește îl știe pe domnuk Maillard, inițiatorul sistemului, și-l prezintă acestuia înainte de a-l părăsi pe narator. Naratorul este șocat să afle că „sistemul blând” a fost abandonat recent. El pune sub semnul întrebării acest lucru, deoarece auzise de succesul și de popularitatea sistemului. Maillard îi spune „să nu credeți nimic din ce vi se spune și să nu credeți decât pe jumătate ceea ce vedeți”. Naratorul face un tur prin spital și este
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
are 26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale și trei vocale lungi.
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
era o formă de scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere „hieratică”, iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
Taylor. S-a stabilit că algoritmii reprezintă un pericol potențial dacă ajung pe mâini greșite, așa încât au fost puse la index. Algoritmii au fost descoperiți în cele din urmă de investigatorul de poliție Olmy ap Sennon, care a recunoscut ulterior semne ale utilizării lor în mintea jartului capturat.
Eternitate (roman) () [Corola-website/Science/325846_a_327175]
-
ca suport al textelor scrise. Primele dovezi de scriere sunt tăblițele din jurul orașului Uruk din anul 3200 î.Hr.; acestea sunt mici bucăți de argilă, aproximativ dreptunghiulare, care au gravate pe ele imagini simplificate de animale, plante, unelte - numite „pictograme” - precum și semne abstracte mult mai numeroase care au fost interpretate ca numere. Folosirea pictogramelor a fost prima încercare sistematică de a fixa vorbirea, dar era o utilizare destul de limitată, cu pictogramele se puteau reprezenta obiecte concrete dar nu se putea reda articularea
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
reda articularea propoziției. Pentru că acest cod era știut doar de cel care cunoștea semnificația desenelor, tăblițele de la Uruk nu au putut fi complet descifrate. În 300 de ani, Mesopotamia a făcut (deși parțial) pasul următor (nereușit încă de alte civilizații): "semnul" în loc să indice un obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
făcut (deși parțial) pasul următor (nereușit încă de alte civilizații): "semnul" în loc să indice un obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite complet de scrierea fonetică. Semnele numite silabice, ce aveau valoare gramaticală și foloseau la exprimarea acelor părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost înlocuite complet de scrierea fonetică. Semnele numite silabice, ce aveau valoare gramaticală și foloseau la exprimarea acelor părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
părți de vorbire care, prin natura lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul final din evoluția scrierii (creerea unui alfabet), neelaborându-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul final din evoluția scrierii (creerea unui alfabet), neelaborându-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde derivă denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde derivă denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la dreapta. Această schimbare a avut loc doar la scrierea pe tăblițe, cea din gravurile în metal sau
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde derivă denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la dreapta. Această schimbare a avut loc doar la scrierea pe tăblițe, cea din gravurile în metal sau piatră și-a menținut structura primitivă deoarece acestea erau materiale prețioase care erau
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
dovezi că într-o epocă mai târzie s-a încercat trecerea de la scrisul pe argilă la scrisul pe papirusuri. Tot timpul cât a fost folosită cuneiforma s-au înregistrat doar pe argilă texte administrative, religioase și economice. Stilizarea cuneiformei era semnul unei societăți împărțite între cei care pot citi și cei care nu știu a citi, sarcina de a redacta și citi textele fiind încredințată unui grup restrâns de experți - scribii. Un scrib trebuia să învețe ani și ani la rând
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
împărțite între cei care pot citi și cei care nu știu a citi, sarcina de a redacta și citi textele fiind încredințată unui grup restrâns de experți - scribii. Un scrib trebuia să învețe ani și ani la rând sutele de semne cuneiforme, de multe ori polivalente. A citi și a scrie era o profesie adevărată, foarte obositoare, dar care ducea la obținerea unui statut privilegiat de putere în cadrul societății. Scribii nu doreau ca să se răspândească cultura și să-și piardă privilegiile
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Chiar dacă au existat un număr mic de semne alfabetice suficiente pentru a scrie orice, nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet propriu-zis. Cele mai vechi documente care au fost găsite sunt datate în perioada 3100 î.Hr., la
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Chiar dacă au existat un număr mic de semne alfabetice suficiente pentru a scrie orice, nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet propriu-zis. Cele mai vechi documente care au fost găsite sunt datate în perioada 3100 î.Hr., la puțin timp după apariția scrierii în Mesopotamia. Deși unii cercetători
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
scrierea de la mesopotamieni, ideea este improbabilă datorită originalității sistemului egiptean. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
succesive, a ajuns să inventeze cel mai simplu sistem - cel alfabetic. Nu se cunoaște exact cine sunt autorii acestei invenții și nici locul. Sunt cercetători care consideră că primele forme de litere au derivat din scrierea egipteană. Limba egipteană avea semne alfabetice dar egiptenii nu au realizat niciodată importanța lor, altfel ar fi abandonat de mult sistemul hieroglific folosit de-a lungul întregii civilizații faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]