10,995 matches
-
nevoite să construiască poduri mari peste fluvii late. Defensiva sovietică disperată din regiunea Smolenskului a oprit înaintarea germană timp de două luni, din 10 iulie până pe 10 septembrie 1941. Acest uriaș angajament militar, cunoscut ca bătălia de la Smolensk, a întârziat înaintarea germană până la mijlocul lunii septembrie, rupând practic ritmul războiului fulger și forțând Grupul de Armate Centru să-și folosească aproape toate rezervele strategice (10 divizii dintr-un total de 24). Și pe celelalte direcții de atac, înaintarea germană a fost
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Smolensk, a întârziat înaintarea germană până la mijlocul lunii septembrie, rupând practic ritmul războiului fulger și forțând Grupul de Armate Centru să-și folosească aproape toate rezervele strategice (10 divizii dintr-un total de 24). Și pe celelalte direcții de atac, înaintarea germană a fost încetinită. Lângă Leningrad, Grupul de Armate Centru a fost ținut pe loc de luptele de pe linia de apărare Luga timp de o lună, până să reușească să o străpungă. În sud, Grupul de Armate Sud, care avea
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
până să reușească să o străpungă. În sud, Grupul de Armate Sud, care avea în componență și trupe maghiare și române, (care erau mai slab antrenate, experimentate și echipate decât Wehrmachtul), a trebuit să facă față mai multor contraatacuri sovietice, înaintarea fiindu-i stopată la un moment dat. Wehrmachtul trebuia să facă față unei dileme: Grupul de Armate Centru era încă suficient de puternic pentru a atinge Moscova, dar înaintarea sa ar fi creat o pungă a liniilor germane, care ar
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
decât Wehrmachtul), a trebuit să facă față mai multor contraatacuri sovietice, înaintarea fiindu-i stopată la un moment dat. Wehrmachtul trebuia să facă față unei dileme: Grupul de Armate Centru era încă suficient de puternic pentru a atinge Moscova, dar înaintarea sa ar fi creat o pungă a liniilor germane, care ar fi lăsat flancurile forțelor Axei vulnerabile la atacurile Armatei Roșii. În plus, Hitler considera că Germania avea mare nevoie de alimentele și resursele minerale ale Ucrainei. Din toate aceste
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
al luptelor l-a costat pe general postul de Șef al Marelui Stat Major al Armatei, dar predicțiile lui s-au dovedit corecte. Mai multe armate sovietice au fost încercuite și anihilate într-o dublă învăluire, ceea ce a permis reluarea înaintării germane în sud. În ciuda faptului că Axa a câștigat o victorie decisivă în timpul bătăliei de la Kiev, ritmul războiului fulger a fost și mai grav afectat, rămânând mult în urma programului. După cum avea să scrie Guderian mai târziu, "Kievul a fost fără
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Mihail Katukov în apropiere de orașul Mțensk. O formațiune puternică de tancuri sovietice de model nou T-34 a fost camuflată în pădurile din jurul orașului, blindatele germane depășindu-le pozițiile fără să le descopere. În vreme ce infanteria sovietică a atacat încetinind înaintarea tancurilor germane, blindatele sovietice au atacat la rândul lor de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de soldați sovietice au fost capturați de Wehrmacht în ambele pungi, deși cercetări recente sugerează că cifele sunt ceva mai mici, cam 514.000 de prizonieri, adică 41% din totalul forțelor sovietice. Rezistența disperată a Armatei Roșii a încetinit mult înaintarea Wehrmachtului. Când, pe 10 octombrie 1941, germanii au ajuns în dreptul liniilor de apărare de la Mojaisk, au găsit aici fortificații bine pregătite, apărate de trupe odihnite. În aceeași zi, Gheorghi Jukov a fost rechemat de la Leningrad, pentru a prelua conducerea pregătirilor
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
fost rechemat de la Leningrad, pentru a prelua conducerea pregătirilor pentru apărarea Moscovei. Jukov a ordonat concentrarea tuturor forțelor disponibile pentru întărirea și apărarea liniei Mojaisk, o mișcare sprijinită de mareșalul Vasilievski. După cum se povestește, primele reacții ale lui Stalin la înaintarea germană spre Moscova au fost acelea de negare a adevărului și de căutare a unor țapi ispășitori pentru înfrângerile sovietice. De îndată ce și-a dat seama de dimensiunile amenințărilor la adresa capitalei, Stalin a ajuns la o stare de-a dreptul isterică
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
spre Tula relativ ușor, deoarece linia defensivă Mojaisk nu avansa spre sud suficient de mult, aici neaflându-se concentrări importante de trupe sovietice, care să asigure o opoziție semnificativă. Vremea rea și problemele cu aprovizionarea cu combustibil au încetinit mult înaintarea germanilor, la încetinirea ritmului de avansare a tancurilor contribuind drumurile proaste și podurile distruse de sovieticii în retragere. Guderian a reușit să atingă periferiile orașului Tula doar pe 26 octmbrie. Planul inițial german presupunea cucerirea rapidă a orașului Tula și
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
o mișcare de învăluire a Moscovei. Totuși, prima încercare de cucerire a Tulei a fost oprită de Armata a 50-a sovietică și de civilii înarmați, angajați într-o luptă disperată. Panzerele lui Guderian au fost obligate să-și oprească înaintarea în suburbiile Tulei pe 29 octombrie. După cum subliniază David Glantz în cartea sa "When Titans Clashed (Când s-au ciocnit titanii)", la sfârșitul lui octombrie, Wehrmachtul și Armata Roșie puteau fi comparați cu doi "boxeri amețiți de lovituri, sprijinindu-se
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
sud, lângă Tula, ostilitățile au fost reluate pe 18 noiembrie, Armata a 2-a Panzer reușind să încercuiască orașul. Forțele germane implicate erau foarte extenuate de luptele de până atunci și nu aveau încă echipamentul de iarnă necesar. Ca urmare, înaintarea inițială germană a fost de numai 5 - 10 km pe zi, șansele de succes fiind, după spusele lui Guderian, "nesigure". Atacurile germane au expus flancurile armatelor lor atacurilor Armatelor sovietice a 49-a și 59-a, aflate lângă Tula, ceea ce
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
5 - 10 km pe zi, șansele de succes fiind, după spusele lui Guderian, "nesigure". Atacurile germane au expus flancurile armatelor lor atacurilor Armatelor sovietice a 49-a și 59-a, aflate lângă Tula, ceea ce le-a încetinit și mai mult înaintarea. Tancurile lui Guderian au fost capabile însă să mai continue înaintarea, cucerind Stalinogorskul pe 22 noiembrie și reușind să încercuiască divizia de infanterie cantonată aici. Pe 26 noiembrie, tancurile germane s-au apropiat de Kașira, un oraș care controla o
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
lui Guderian, "nesigure". Atacurile germane au expus flancurile armatelor lor atacurilor Armatelor sovietice a 49-a și 59-a, aflate lângă Tula, ceea ce le-a încetinit și mai mult înaintarea. Tancurile lui Guderian au fost capabile însă să mai continue înaintarea, cucerind Stalinogorskul pe 22 noiembrie și reușind să încercuiască divizia de infanterie cantonată aici. Pe 26 noiembrie, tancurile germane s-au apropiat de Kașira, un oraș care controla o importantă șosea spre Moscova. A fost lansat ca răspuns un contraatac
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
oraș care controla o importantă șosea spre Moscova. A fost lansat ca răspuns un contraatac violent sovietic în ziua următoare. Corpurile de cavalerie ale generalului Belov, cu sprijinul mai multor brigăzi de infanterie și de grupuri de tancuri, au oprit înaintarea germană lângă Kașira. Germanii au fost respinși la începutul lui decembrie, sovieticii securizând calea de acces din sudul orașului. Tula a rezistat apărată de fortificațiile puternice și de soldații și civilii, care au luptat cu foarte mare hotărâre. În sud
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
iarnă sovietică a alungat Wehrmachtul din fața Moscovei, dar capitala era amenințată de armatele germane, liniile frontului fiind în continuare relativ aproape. Din acest motiv, apărarea Moscovei a rămas un obiectiv prioritar pentru Stalin, care fusese speriat de succesele inițiale germane. Înaintarea inițială sovietică nu a putut elimina punga de la Rjev, apărată de câteva divizii ale Grupului de Armate Centru. Imediat după contraofensiva din fața Moscovei, au fost declanșate o serie de atacuri locale sovietice, (Bătăliile de la Rjev), care aveau ca scop eliminarea
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
pregătită. Bătălia pentru Moscova a fost o înfrângere usturătoare pentru Axă, deși nu una catastrofală, și a pus capăt speranțelor Germaniei pentru o victorie rapidă și decisivă împotriva Uniunii Sovietice. Pentru prima oară din iunie 1941, forțele sovietice au oprit înaintarea germană și au respins cu succes atacurile inamicului. Această victorie l-a făcut pe Stalin mult prea încrezător în puterea Armatei Roșii, liderul sovietic luând hotărârea organizării unor noi ofensive. Pe 5 ianuarie 1942, în timpul unei întâlniri la Kremlin, Stalin
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru a ușura înaintarea carelor de luptă. Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Armatelor a III-a și a XV-a sovietice, amândouă superioare numeric și mai bine echipate. Lupta s-a dat la Nasielsk și a durat până pe 15 august și adus la distrugerea aproape completă a orașului. Până în cele din urmă, înaintarea sovietică a fost oprită atât pe direcția Varșovia, cât și pe direcția Modlin, până la sfârșitul zilei, când forțele poloneze au recucerit Radzymin, fapt care a ridicat foarte mult moralul polonezilor. Din acel moment, atacul Armatei a V-a a generalului
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
azi sunt necunoscute, sirienii, deși s-au aflat pe punctul de a cuceri localitatea, s-au oprit la porțile orașului, permițând israelienilor să-și pună la punct apărarea. O explicație plauzibilă ar fi aceea că sirienii calculaseră o distanță de înaintare, iar comandanții din teren nu au vrut să iasă din planul prestabilit. În sudul frontului, însă, Brigada blindata Barak, lipsită de orice apărare naturală, a avut pierderi grele. Comandantul brigăzii, locțiitorul lui și șeful de stat major au fost uciși
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
o misiune diplomatică creată la inițiativa premierului britanic David Lloyd George. Victoria rușilor la Varșovia părea un lucru cert dar, pe 13-25 august 1920, polonezii au câștigat o victorie neașteptată - „Miracolul de pe Vistula”. Acest succes a schimbat cursul războiului. În fața înaintării impetuoase poloneze, sovietele au cerut o încetarea a focului în octombrie 1920. Tratatul care avea să pună capăt în mod oficial războiului a fost semnat la Riga, pe 18 martie 1921. Pacea de la Riga a împărțit teritoriul disputat între Polonia
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
era necesar pentru ca un guvern legal ucrainean să preia controlul asupra teritoriului național. În ciuda oricăror declarații, realitatea a arătat că numeroși ucraineni îi urau în măsură egală pe polonezi și pe bolșevici și de aceea nu au primit cu bucurie înaintarea polonezilor. Armata a 3-a poloneză a căștigat cu ușurință ciocnirile cu Armata Roșie în Ucraina, dar forțele roșii s-au retras cu pierderi minime. Forțele combinate polono-ucrainene au cucerit Kievul pe 7 mai, întâlnind doar o rezistență nesemnificativă. Ofensiva
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
o rezistență nesemnificativă. Ofensiva poloneză avea să fie oprită însă pe 29 mai de contraofensiva Armatei Roșii. Forțele poloneze din regiune, pregătindu-se pentru ofensiva spre Żłobin, au reușit să reziste atacului rușilor, dar nu au fot capabile să declanșeze înaintarea plănuită. În nord, forțele poloneze s-au descurcat mult mai rău. Armata I-a poloneză a fost învinsă și a fost silită să se retragă, urmărita de Armata a XV-a rusă, care a ocupat teritoriile dintre râurile Daugava și
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
să se retragă, urmărita de Armata a XV-a rusă, care a ocupat teritoriile dintre râurile Daugava și Berezina. Polonezii au încercat să obțină un avantaj atacând flancurile expuse ale rușilor, dar forțele de învăluire nu au reușit să stopeze înaintarea sovieticilor. La sfârșitul lui mai, frontul se stabilizase pe micul râu Auta, iar forțele sovietice au început pregătirile pentru un nou asalt. Pe 24 mai 1920, forțele polono-ucrainene s-au întâlnit pentru prima oară cu faimoasa Armata I de cavalerie
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
totul se desfășura conform planului său. Serviciile de contrainformații poloneze au reușit să decripteze mesajele radio ale Armatei Roșii, iar Tuhacevski a căzut până în cele din urmă în capcana întinsă de Piłsudski și șeful Marelui Stat Major Polonez, Tadeusz Rozwadowski.. Înaintarea sovietică peste râul Vistula în nord s-a făcut într-un vacuum operațional, de vreme ce nu erau forțe importante poloneze în zonă. Pe de altă parte, la sud de Varșovia, unde se decidea soarta bătăliei, Tuhacevski a lăsat numai forțe simbolice
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Documente descoperite deabia în 2004 în Arhiva Militară Centrală Poloneză dovedesc că succesul înregistrat de criptanaliștii polonezi conduși de Jan Kowalewski, care au spart cifrul comunicațiilor radio ale Armatei Roșii, a jucat un rol de primă importanță în obținerea victoriei. Înaintarea Armatei I de cavalerie de sub comanda lui Budionnîi spre Lwów a fost oprită pentru prima oară în Bătălia de la Brody (29 iulie - 2 august) și mai apoi pe 17 august în bătălia de la Zadwórze, când militarii unei forțe mici poloneze
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]