KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...381 382 383 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală, Marcel Ghibernea. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Macovei". De întors, mă întorsesem, la încheierea misiunii, cum era și normal, dar de ce era întoarcerea mea atât de interesantă pentru ministru? Când am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la celebrul teatru "La Fenice". Teatru cu tradiție, de pe vremea lui Goldoni, avea niște fotolii tip "strană", înguste și cu laterale înalte de lemn, model incomod pentru monumentalul cântăreț și ministru. Așa că la 5 minute după începerea spectacolului, Spiess îmi șoptește cu o mină "preocupată": "Vasilică, hai să plecăm ca mi-a amorțit fundul!". Al doilea moment a fost într-o după-amiază plină de soare, când mă aflam alături de Spiess în cocheta șalupă a primarului Veneției, oferită pentru o plimbare pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
oferită pentru o plimbare pe Canal Grande. Lume peste lume, soare, gondole... Și, prins de atmosferă, Excelența Sa, Signore Ministro, a început să cânte o canțonetă pentru el însuși. Macaronarul de la timonă a ciulit urechea și la un moment dat îmi șoptește: Ce voce are domnul, cântă chiar mai frumos decât unii gondolieri de-ai noștri!". Spiess, stând monumental în mijlocul șalupei precum "Colosul din Rhodos", a fost atent la cele spuse și, cu un zâmbet, îmi declară: "Vasilică, a fost cel mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Externe și autoritățile municipale. Pentru călătoria de aproape 600 de kilometri (dus-întors) mi s-a pus la dispoziție o bătrână Dacie, eu urmând să prestez și funcția de șofer. Am plecat la drum cu soția, gândindu-mă mereu la sfaturile șoptite de unul din "profesioniștii ambasadei": "Aveți grijă n-o goniți, n-o bruscați, că-i bătrână și năbădăioasă, să nu cumva să vă lase pe drum! Și mai fiți atent și la frâne, că-s cam uzate plăcuțele!" Cu asemenea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418

invizibil cu lumea spiritelor. Ogășanu, care Îl juca pe Ghicitor, un rol mic, dar care În spectacol avea importanță, era cel care apărea primul În acest spațiu de legătură Între două lumi. Profeția lui: „Ferește-te de Idele lui Marte“, șoptită În ralanti lui Cezar de pe această punte metafizică, avea un sens hieratic, secret. Până aici nimic prea supărător, dar nu și pentru cronicarii teatrali, deja jenați că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
cu aceste morminte, treptat am constatat că „orașul morții“ devenea chiar prietenos. Prin incantație, ritmuri și mișcări În spațiu, sunete trimise la distanță, am descoperit că acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
leoaică și o prezență foarte puternică, dar care avea nasul cârn și vorbea aproape În șoaptă. Deși nu căutam neapărat un nas clasic, Îmi era greu să-mi Închipui că Medeea are nasul cârn. Și când am Întrebat-o de ce șoptește, mi-a răspuns că ea nu obișnuiește să țipe. Ellen totuși a insistat: lucrează cu ea, Încearcă o săptămână! GB : Consideri că Priscilla s-a format ca actriță lucrând cu tine sau că avea deja o personalitate actoricească definită ? Priscilla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
Cu această ocazie, mi s-a cerut să fac parte din procesiunea de deschidere. Așteptând semnalul de intrare În uriașa sală de dans În care e transformată opera pentru o noapte, Holender s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, evident emoționat: „Nu e minunat că am ajuns noi, românii, să deschidem balul Vienei?!“. Am fost plăcut surprins să văd că În culmea succesului, având orașul imperial cu toate intrigile lui În buzunar, Holender se gândea la plaiurile mioritice! Shakespeare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
fie liniștiți, mă Întorc cu mâinile goale, sabia mi-a fost confiscată când m-am suit În avion. În loc de concluzie Tocmai când am Început să prind gust pentru scris și, astfel Încurajat, aș vrea să continui, o voce interioară Îmi șoptește că e totuși timpul să mă opresc. Dar de ce să mă opresc și să nu spun „totul“? În primul rând pentru că nu se poate obiectiv, memoria rămâne limitată. Apoi, aș fi În situația să fac confesiuni din ce În ce mai personale, ceea ce am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407

apel la părinți, nu spuneți absolut niciodată unui copil „grăbește-te“. Etapa finală a vagului meu curs navigabil se petrecea când ajungeam la insula patului meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești

Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

Alexandru o lungă și tragică poveste... În perioada de timid dezgheț a vitregitei noastre istorii naționale anii '60 fratele Alexandru a scris o piesă istorică "Io Ștefan Voievod", inclusă în repertoriul Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. Un "binevoitor" a șoptit o "notă informativă", precum că piesa ar fi naționalistă etc., etc. Și "Io Ștefan" a căzut înainte de a se aprinde luminile rampei. Disidența spirituală, refuzul compromisului, al colaborării (era spicher la radio a demisionat), șomajul, lipsa speranței într-un alt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mai are margini nici rușâne! Și-aveau putere de la diavol, să ia pacea de pe pământ și să pună în loc, moartea, și foametea, și molima! Și-or pornit război mare ca să stăpânească toate semințiile și toate noroadele pământului!... Nu rămânem neprohodiți, șoptește mucalit Toader, dând cu cotul. ...Tu, Dumnezău al meu! Cu lacrimi de sânge mă rog ție! Pedepsește-i! Blăsteamă-i! Nimicește-i! Trăznește-i! Spulberă-i! Varsă asupra lor urgia mâniei tale! Aruncă-i în întunericul cel fără fund unde-i plânsul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Blăsteamă-i! Nimicește-i! Trăznește-i! Spulberă-i! Varsă asupra lor urgia mâniei tale! Aruncă-i în întunericul cel fără fund unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Să știe că cine scoate sabia, de sabie va pieri! Îi sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al meu! Fă dreptate pe Pământ, până nu-i prea târziu! Oameni buni! Vă prorocesc "Plinirea Vremii"! Privegheați și vă rugați, că nu știți când trâmbițele Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cot cu tovarășii de luptă cu care au căzut, împreună... Ce de flori o să răsară în poiana aceea, spune, mai încet după o tăcere. Și... și cu ei? arătă Tăutu spre leșurile turcilor. Pe rug! Pe rug! Am isprăvit lumânările, șoptește oșteanul cu lumânările, la urechea lui Tăutu. Lasă! intervine Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
spirit, ce răzbate din ochii săi jucăuși, adumbriți de niște sprâncene stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan îi șoptește ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată, stema heraldică a Bizanțului de odinioară. Haricleea, te rog... vreau liniște, șoptește Maria (în grecește). Doamna Maria stă la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți, o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Am crescut în această ură pe care am hrănit-o an de an. Eram de-o șchioapă și prima mea amintire este fuga din Constantinopolul în flăcări. Și crezi că vor fi pedepsiți, undeva, cândva, pentru tot ce-au săvârșit? șoptește Maria. Cred!! își afirmă cu tărie Alexandru nestrămutata credință. Apusul și Răsăritul și-au dat mâna într-o "Ligă antiotomană" cu care îi vom zdrobi! Vinzi castraveți grădinarului? La "Congresul de la Mantova" s-a hotărât o mare "Cruciadă antiotomană" pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
iluzie... Dar ar fi fost necinstit să tac. Nu suportam să mint: Am făcut-o pentru Moldova!" Aista-i adevărul! Mulțumirile nu le merit. Da! Da! Și eu trebuie să vă mulțumesc că luptăm împreună. Nu, nu m-ai înțeles, șoptește el cu tristețe privind lung la Maria pe ai cărei obraji se preling lacrimi mute. Trebuia să ți-o spun... Și, de ți-am greșit, te rog să mă ierți. Altfel... altfel n-am putut face. Dacă turcii... Maria zvâcnește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]