36,992 matches
-
n a l i z a d i s c u r s u l u i presupune în mod deosebit identificarea și explicarea acestor fenomene și procese, din care să se deducă imaginea sensului cuvintelor antrenate în enunțuri. V. actualizare, dialectică, dialogism, reglare, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PROGRAM. Cuvînt polisemantic cu frecvență apreciabilă în perioada contemporană, program are în semnificația de bază ideea de ordine (stabilită) după care se desfășoară o activitate. În a n a l i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau trăsătură semantică (în analiza structurală). Această noțiune a fost propusă inițial pentru a substitui înțelegerea rezultativă a sensului produs (imanent semnului și sistemului abstract și static al limbii), printr-o modalizare programată care să permită evidențierea capitalizării sensului și actualizării lui în discurs. În etapa actuală, nici semantica și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în discurs, în funcție de cotext și de context. Uneori, se folosește sintagma program de frază pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei reprezentări narative posibile. De aceea, deși se poate raporta la tipologia actanților, realizată de V. J. Propp și A. J. Greimas, praxematica urmărește să evidențieze dimensiunea temporală a narativității și să instituie expansiunea frazei în povestire ca însuși principiul actualizării narative. În ultima perioadă a activității sale, Noam Chomsky a propus denumirea program minimalist pentru modelul principiilor și parametrilor gramaticali cunoscuți în mod tradițional cu numele de recțiune și de conexiune. Prin programul minimalist se produc modificări tehnice în sistemul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face din practică fundamentul programelor de sens și al reprezentărilor cu care se asociază. Prin noțiunea "punct de vedere" de la nivelul nominației, se ține cont de variațiile observate în construirea modelului prototipic, în funcție de circumstanțe și de percepțiile individuale. De asemenea, actualizarea permite explicarea relațiilor speciale întreținute, pe planul limbii, prin trăsăturile care constituie prototipul ce se manifestă, pe planul discursului, sub forma recurențelor care produc stereotipiile discursive. Deși semantica prototipului nu a devenit pe deplin operativă, ea reprezintă o concepție a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se realizează în prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește aici cu valoare metaforică, deoarece plăcerea de a vorbi (chiar fără a spune nimic) este reală. V. actualizare, interacțiune verbală, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PUNCT DE VEDERE. Noțiunea "punct de vedere", stabilită de Ferdinand de Saussure, are aplicație interdisciplinară și a fost delimitată de G. Genette în cadrul semioticii povestirii. Potrivit lui Genette, cu ajutorul acestei noțiuni se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marca unei operații de pregătire pentru ceea ce este de spus, un moment de programare enunțiativă. Astfel, ratarea poate fi privită ca avînd două niveluri ce trebuie avute în atenție. Primul este cel al dificultății de a spune prin mecanismele de actualizare a semnificanților (foneme, lexeme, frază și text), iar celălalt dintr-o discordanță dintre reprezentare și anticiparea unei evalurări divergente din partea interlocutorului. La nivel interlocutiv, ratarea poate constitui un mod de reglare, iar manifestările ei țin locul unei vocale terminale, permițînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substituie universului referențial. Cu toate acestea, folosirea semnelor în vorbire trimite în mod clar la referenți extralingvistici, încît se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință, reprezentare, semn. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2002. IO REFERINȚĂ. Implicarea referinței în a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la rîndul ei, poate fi generală, singulară sau particulară. Cînd este generală, deși se manifestă tot în forma sensului prin instanțializarea în discurs, referința este raportabilă la semnificație, adică la cunoașterea atribuită de limbă unui semn lingvistic. Astfel, dacă, prin actualizarea semnului lingvistic minge se realizează enunțurile Mingea este un obiect rotund folosit la unele jocuri, Mingea de rugbi este alungită și Jucătorul a introdus mingea în poartă, în primul caz este vizată clasa la care se aplică semnul, în cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gest indicativ sau printr-o determinare (parțială) prin completări atașate cuvîntului deictic se realizează o referință deictică. Există și o referință demonstrativă, atunci cînd termenii referențiali nu sînt specifici și nu au autonomie referențială (fiindcă au slabă saturație semantică). V. actualizare, anaforă, cataforă, coreferință, deducție, denominație, discurs, inducție, nume, semn, semnificație. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002, VARO - LINARES 2004; ESCANDELL VIDAL 2004. IO REFORMULARE (argumentativă). Caracterul segmentelor enunțiative care participă prin reformulare la construirea argumentelor orientate către anumite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
necesitatea aparteneței celor două enunțuri la un context asimilator. În această accepție, orice reformulare, introduce un decalaj între argument și concluzie, ceea ce va conferi ansamblului orientarea argumentativă. Prin aplicarea semanticii toposului, s-a lansat ipoteza că reformularea constă în dubla actualizare a unui topos sau a unui cîmp topic în discurs. Principiul generator al acestei teorii este acela că, pentru a se putea ajunge la concluzia că X și Y actualizează același cîmp topic în discurs, este necesară generalizarea enunțurilor prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică a obiectului în interiorul programului narativ al altui subiect. Acest program poate fi numai în stadiul de actualizare sau poate fi în stadiul de realizare completă, în cel de-al doilea caz, subiectul devenit obiect fiind transformat din agent în pacient. Din perspectiva teoriei lui G. Guillaume, reificare este un corelativ pentru esențializare a sensului, acești doi termeni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inerent cuvintelor înseși. Aceasta se produce printr-o reificare (transformare în obiect) asimilată la ceea ce nu este decît instrument, iar producerea este integrată în produs. În același timp însă, trebuie explicată prezența sensului în cuvînt, dar, fiind un dat anterior actualizării lui, sensul este înțeles ca un semnificat imanent, al cărui statut este superior manifestării conjuncturale și variabile în vorbire. Aceasta ar reprezenta esențializarea. Reificarea și esențializarea devin astfel două aspecte ale aceleiași probleme epistemologice. De exemplu, pentru traducere, un specialist
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
traducere, un specialist în inteligența artificială încearcă să construiască o mașină de tradus, dar va fi surprins de reificarea sensului, în vreme ce un hermeneut, angajat în traducerea poetică, va avea dificultăți în evitarea formelor de esențializare. De aceea, analiza proceselor de actualizare discursivă din perspectivă praxematică oferă o soluție posibilă (deși nu întotdeauna cu aplicabilitate practică efectivă) depășirii unor astfel de situații, fiindcă oferă o teorie a producerii sensului și o concepere dinamică a acestuia. V. dialogism, personificare, practică, producere a sensului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
directă la obiecte, dar care poate accede la datele experienței pornind de la comportamentele observabile. Aceasta se datorează faptului că omul, prin datele experienței, construiește un model interiorizat despre lumea înconjurătoare, care presupune reprezentarea. Ca entități cognitive permanente, reprezentările pot avea actualizări ce le pot produce corecturi și au funcția de structurare și de stocare a informațiilor ce nu sînt accesibile direct, de ghidare și de planificare a acțiunii. Problema reprezentării este esențială și pentru lingvistică, deoarece de manifestarea ei este legată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
r s u l u i social diferite tipuri de corpusuri, precum cele construite în jurul evenimentelor (de exemplu, un furt), cele realizate uzînd de un gen (ca reportajul), iar altele apelînd la reprezentări (precum discuția despre cultură în media). V. actualizare, cogniție, dialogism, formație discursivă, interdiscurs. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
succesive și selecțiile produse astfel pot servi ca bază pentru tipologia discursului. Ponind de la rezultatele din cercetările de tip generativ, s-a construit treptat semantica narativă, menită să depășească nivelul producerii semnificațiilor discursive și să realizeze selecția valorilor disponibile și actualizarea lor prin joncțiunea cu subiecții sintaxei narative de suprafață. Astfel, nivelul fundamental, reprezentat de structurile elementare ale semnificației, se prezintă ca un dispozitiv axiologic ce poate servi ca bază de generare a unui evantai tipologic de discursuri posibile, în vreme ce nivelul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de regulile combinatorii, unde se decide parțial tipul de discurs ce urmează a fi produs. În interiorul celei mai recente ramuri a semioticii, s-a inițiat semantica pragmatică orientată spre determinarea semnificatului discursiv și interpretării textuale care apar în uz prin actualizarea elementelor limbii. Principiile de funcționare ale unei astfel de semantici sînt însă aproape în totalitate inspirate din cercetările semantice anterioare, cu alte orientări, avînd în plus aspectele ce rezultă din interpretarea implicaturilor. V. actualizare, lexem, percepție, sem, semn, semnificație, sens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textuale care apar în uz prin actualizarea elementelor limbii. Principiile de funcționare ale unei astfel de semantici sînt însă aproape în totalitate inspirate din cercetările semantice anterioare, cu alte orientări, avînd în plus aspectele ce rezultă din interpretarea implicaturilor. V. actualizare, lexem, percepție, sem, semn, semnificație, sens. DUBOIS 1973; LYONS 1984; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO SEMIOLOGIE. Termenul "semiologie" a fost introdus de Ferdinand de Saussure pentru a denumi studiul general al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
două au fost identificate încă din Antichitate: cea de subiect, care indică obiectul despre care se vorbește, și cea de predicat, care arată ce se spune despre subiect. Subiectul este definit în majoritatea gramaticilor românești prin luarea în considerare a actualizării funcției ca parte principală de propoziție (formal) și prin referire la semantismul său. Atunci cînd se privilegiază conținutul semantic în definirea subiectului, se apreciază că acesta este elementul despre care se comunică ceva prin intermediul predicatului, arătînd cine face sau cine
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest tip de definiție corespund unui actant (pacient) animat; or, planul lingvistic nu se suprapune celui ontic, fiind necesară, în cazul intenției de surprindere a particularităților de ansamblu ale manifestării unei realități sintactice, circumscrierea aspectelor ignorate uneori, dar posibile în actualizarea discursivă. Așadar, subiectului poate fi și un actant (pacient) inanimat, realizat printr-un substantiv care desemnează un obiect, dar poate fi și un substantiv deverbal. În gramaticile de orientare structuralistă se subliniază trăsăturile formale ale subiectului concretizate în restricțiile de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de enunțare poartă amprenta subiectivității vorbitorului, care se afirmă, explicit sau implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvisticii în terminologie, metoda specifică acestei orientării fiind cea lingvistică. Obiectivul terminologiei externe este explicarea și descrierea termenilor de specialitate în sine sau în relația cu limba comună, prin raportare la contextul lingvistic și extralingvistic, perspectiva lingvistică fiind legată de actualizarea termenilor în discurs. V. termen. BEJOINT - THOIRON 2000; DSL 2001; BIDU-VRĂNCEANU, 2007. VI TEXT. În definirea textului, concept-pivot în științele limbii și în cercetarea literaturii începînd cu ultimele decenii ale secolului trecut (M. A. K. Halliday, H. Plett, T. A
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în actele de vorbire presupune o succesiune liniară de forme, atît în producere, cît și în receptare. Unii cercetători consideră însă că, de fapt, numai programarea vorbirii în trei etape (de spus, spunere și spus) presupune raportarea la categoria timpului. Actualizarea limbii în discurs constă în înscrierea într-o realitate personală, spațială și temporală a activității frastice, dincolo de activitatea textuală, iar această actualizare produce o imagine a timpului, înscriind temporal și aspectual această activitate pe imaginea timpului care construiește discursul, ceea ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de fapt, numai programarea vorbirii în trei etape (de spus, spunere și spus) presupune raportarea la categoria timpului. Actualizarea limbii în discurs constă în înscrierea într-o realitate personală, spațială și temporală a activității frastice, dincolo de activitatea textuală, iar această actualizare produce o imagine a timpului, înscriind temporal și aspectual această activitate pe imaginea timpului care construiește discursul, ceea ce permite operația de realizare a relației cu referința. Timpul este reprezentat de elemente ce țin de diferite clase gramaticale: substantiv (săptămînă), adjective
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exteriorizează verbul și îl explică și timpul care îl interiorizează și îl implică, distincție care corespunde diferenței dintre timpul verbal și aspect. Timpul explicat vizează dimensiunea propriu-zis temporală a verbului, capacitatea care permite localizarea unui eveniment în timp. În cazul actualizării verbului, timpul implicat este reprezentat în fluența diferitelor maniere de manifestare a timpurilor verbale. Problema timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul istoriei și timpul povestirii, raport care relevă trei tipuri de fenomene
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]