10,318 matches
-
Cuvântul bun și Sfânt Iustina Mama mea Pe acest pământ. Iar prin biserica din sat, Cu privirea te-am căutat Să văd locul unde stăteai La Rugăciune când veneai Dar n-am găsit nici urma ta Măicuța mea, Măicuța mea Adorm cu tine-n gând Și poza ta la piept o strâng Și o sărut Măicuța mea În lumea mare câte Întâlnești Pe Mama mea n-o vezi? Să-i spui că o aștept de ani și ani, Sub razele de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ca mâine de aici plecăm Plată veșnică luăm. Lume, lume sora mea ! În Cimitir 26.06.2006 Veniți frați, veniți surori Să vedeți un câmp de flori Nu sunt florile Înflorite Ci sunt crucile-n morminte Unde părinții noștri Au adormit Și aici s-au odihnit. În lume cât au stat Multe lucruri au lucrat. Cele bune sunt puține S-au luptat cu rău-n lume Binele să Înfăptuiască Și credința s-o Întărească! Iar urmașilor au spus: Să nu uite
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
oră !”. Eu am anunțat colegii „- Băieți, venim la oră!”. Ei, la ore, cine vine ? Gherghel și încă un coleg, îl cheamă Virginel Eșanu, care este director la o stație de betoane. La un moment dat, ăla era obosit și a adormit, sforăia în sală, era obosit peste poate, se muncea din greu, iar eu luam cursul și Plăhteanu umplea tabla cu scheme, mda... [râde - n. ns., S. P.] Nu te-ntreb ! S. P.: - Fără comentarii ! Spuneți-mi câte ceva, domnule profesor, despre
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și femei. Bărbații cu toții aveau un tăciune în mâini și ierburi cărora le aspirau fumul, ierburi uscate, învelite într-o frunză uscată și ea, ca o țeavă de hârtie, aprinsă la un capăt și prin celălalt aspirau, cu care își adorm simțurile și aproape se amețesc și spun că nu simt osteneală. Țevile astea, sau cum s-or chema ei, le numesc tabacos". În alte relatări, "ierburile uscate" mai sunt menționate și cu denumirile utilizate de localnici de "cojiba" sau "cohoba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu excepția fumului acelei plante", concluzionând că "tutunul este planta cea mai prețioasă pe care vreodată a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea cu mii de imagini grațioase", Victor Hugo că tutunul "este planta care transformă gândirea în visare", iar un personaj din "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann declara "nu înțeleg că se poate trăi fără a fuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și ai nevoie de cel puțin trei pe zi ca s-o scoți la capăt. Eram falit, așa c-am Început să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa, rămîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vreuna. Or să se aștepte să ne-ntoarcem În metrou, așa că-i mai bine să rămînem pe jos. Burnița continua. CÎinii ne lătrau cînd treceam pe lîngă ei. - Ține minte povestea noastră dacă ne saltă, mi-a zis Roy. Am adormit și ne-am sculat la capăt de linie. Tipu’ ăsta ne-a acuzat că i-am luat banii. Ne-am speriat și-atunci l-am pocnit și-am fugit. Or să ne bată de-o să ne căcăm pe noi. Tre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
descria În detaliu simptomele abstinenței. Nu se văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și Matty a răspuns: „SÎnt doar un tîmpit de hoț”. A spus o poveste despre un bețiv adormit pe o bancă, pe peronul de la metrou. - Știam că are mălai În buzunar, Într-o parte, dar de cîte ori mă apropiam la mai puțin de trei metri de el, se trezea și zicea „ce vrei?” Nu era greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mi s-a pulverizat pe piele. Stăteam așa și Îmi priveam brațul. În cele din urmă am reușit să dorm puțin și m-am sculat În dimineața următoare cu o depresie Înfiorătoare de la alcool. Sevrajul, Întrerupt de codeină și hop, adormit de săptămînile de alcoolizare constantă, Îmi revenea În forță. „Am nevoie de niște codeină”, m-am gîndit. Mi-am căutat prin haine. Nimic - nici o țigară, nici un centavo. M-am dus În sufragerie și am băgat mîna În canapea, În porțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am confiscat ce rămăsese din heroină. Ike Bătrînu’ a apărut și el și i-am turnat lui Bill pe gîtlej zece centimetri de laudanum. După asta s-a oprit din delirul cu „transporturi de M pură, ca lumea” și-a adormit. - Poate-o să moară, a zis Ike Bătrînu’, și or să mi-o pună mie-n cîrcă. - Dacă moare, o tai, am zis eu. Ascultă. Are șase sute de dolari În portofel. De ce să-i lăsăm să-i fure vreun gabor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă am de bine: Îi știu pe toți, ei nu mă știu deloc. Și ce dacă semnez niște cărți anonime? Nu eu sunt acela ce pierde. Când se ivesc zorii de ziuă, E cum ne-am mai naște o dată. Aș adormi pe-o brazdă-abia cosită, Căci iarba mă îndeamnă să visez. Coroanele sunt toate efemere, Doar fără cap devin nemuritoare. Am fost cândva și staroste de hoți - Furam măcar cate-un sărut pe noapte. Din toate câte am furat în timp
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit de drum și puțin speriat, dar și bucuros că și-a găsit doi prieteni de joacă. Adormi visând la ziua de mâine, când va avea cu cine să se joace. Dimineață, când s-a trezit, brăduțul rămase mut de uimire: era acoperit din cap până-n picioare cu globuri și lanțuri aurii, de mai să nu se recunoască
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în trecut, basmele își vor fi avut importanța lor, dar, în zilele noastre, copiii ar trebui să fie educați în contact cu realitatea tehnicii contemporane. Cine privește un basm doar ca pe un produs subiectiv al fanteziei, bun doar pentru adormit copiii sau să le umple timpul, nu va putea crea niciodată acea atmosferă de care copilul are nevoie ca să poată respira sufletește. Evoc aici o întâmplare care îmi pare deosebit de semnificativă. În urmă cu un an, când am predat la
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de Artă Naivă, manifestări organizate de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale București. După vizita în compartiment a „nașului” căruia i-am prezentat toți respectuoși și tăcuți biletele de călătorie, privind pe geam, topit de razele soarelui, am adormit. Nu cred că am visat ceva. M-am trezit puțin speriat, dar datorită legănatului continuu al trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12 ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a „nașului” căruia i-am prezentat toți respectuoși și tăcuți biletele de călătorie, privind pe geam, topit de razele soarelui, am adormit. Nu cred că am visat ceva. M-am trezit puțin speriat, dar datorită legănatului continuu al trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12 ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă odihni. Doream ca în tabără să fiu bine dispus și să uit de toate necazurile și supărările pe care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
spre o altă direcție unde doream să uit cât de cât ultimele zile. Trenul oprise pe peron și luat de valul de călători, m-am trezit în compartiment, pe locul meu. Trebuia să-mi fac ceva de lucru ca să nu adorm. Era periculos, m-aș fi trezit la Timișoara, trebuia să cobor la Caransebeș. Ca să-mi fugă somnul am stat mai mult pe culoar. Am admirat peisajul doar atât cât se putea distinge de la lumina lunii sau de la lumina stâlpilor de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
discuții amuzante, făcând ca prima zi să se termine într-o atmosferă de prietenie și colegialitate. Prima noapte a trecut foarte repede, iar dis-de dimineață, m-am trezit cu o poftă de lucru. Cu o seară în urmă, până să adorm îmi formasem ideea primului tablou. După servirea micului dejun, când toți cei prezenți arătam mult mai bine, oboseala de pe drum rămânând undeva în așternuturile paturilor, fiecare se pregătea în stilul său să aștearnă pe pânză o idee, urmând astfel ca
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
voia să spună respectivul scriitor, iar unul ca el găsea că era cazul să ia atitudine. Să mai notez că poezia incriminată fusese publicată de revista Luceafărul, seria Ștefan Bănulescu. Perfida intervenție demascatoare a trezit parcă un resort care stătea adormit în Ceaușescu, mai mult apatic până în acel moment. El a izbucnit roșu de furie: — Dar unde era redactorul care a publicat poezia, cum răspunde el de ceea ce publică? Trebuie dat afară imediat! În tăcerea consternată care a urmat, atenția tuturor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
doi pontifi de genul ultimilor doi. Scriu o scrisoare la patru zile Celor Zece, magistraturii din Florența 143, si le comunic niște vești amarate fără de importanță, din moment ce nu am altceva de scris, din motive, pe care dumneavoastră le înțelegeți. Apoi adorm, după ce am cinat și-am povestit puțin cu Brancaccio și Messer Giovambatista Nași, care stă adesea pe la mine. În zilele de sărbătoare mă duc la slujba, si nu fac la fel ca dumneata, care lipsești adesea. Dacă ar fi să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a lui Ion cel prost, iute intră pe scenă pudicul Naum, îmbrăcat în frac și cu un portofoliu subsuoară. Fi donc113, cu asemene literatură qui nous blesse 114, zice el indignat. Am aici pe Aegri Somnia al cărei farmec te adoarme, pe Filemon și Baucis, doi năuci înamorați, prefăcuți în trunchiuri necuvântătoare ca și membrii caracudei. Ascultă, caracudă flămândă!... Tu care te încumătezi să faci versuri! Astupă-ți gura clefăitoare c-o bucată de cozonac; destupă-ți urechile și învață mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gură în gură; a făcut ocolul Slănicului și, pot zice, a țărei întregi. De atunci, ca mai ba, vânătorii noștri să istorisească că au văzut lupi pe jumătate jupiți fugind prin pădure, și alte de asemenea parascovenii 138 bune de adormit copiii în ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională! BOALĂ CU LEAC De trei ceasuri eu și cu patru tovarăși de vânătoare băteam miriștele și popușoaiele de pe șesul Șomuzului într-o zi din luna august, pe un soare care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul grierilor, începură de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul grierilor, începură de la o vreme a nu mai avea legătură nici înțeles, așa că pare-mi-se am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suficient de bine reprezentată pentru a face față modificărilor induse În sol de către arbore. Consecința directă este libertatea arborelui de a dispune În voie de sol, reducându-l, pregătindu-și astfel un somn precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu mai e stingherită, astfel Încât va acționa toată iarna, evident În sens oxidativ, asupra solului. Exact ce are nevoie arborele, la primavară, adică un sol oxidat, capabil
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]