11,393 matches
-
1997. Alegerea liberalului Howard în 1996 a condus la reforme semnificative în structura și rolul forțelor ADF, noua strategie guvernamentală punând mai puțin accent pe apărarea în fața atacurilor directe și mai mult pe lucrul în cooperare cu statele regionale și aliații săi tradiționali pentru gestionarea eventualelor amenințări de securitate a intereselor australiene globale. În conformitate cu această nouă orientare, structura ADF s-a schimbat în încercarea de a crește proporția unităților combatanțe și a celor de sprijin, îmbunătățind astfel eficiența de luptă a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
rar uniformă cu exceptia cand era prezent la o activitate militară și apoi (cu excepții rare) purta doar panglicile iugoslave din motive concrete. Toate premiile sale au fost expuse numai la funeraliile sale în 1980. Reputația lui Țîțo că unul dintre aliații celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu poziția sa diplomatică că fondator al Mișcării de Nealiniere, era principalul motiv pentru care i-au fost recunoscute meritele.
Premiile și decorațiile lui Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/320677_a_322006]
-
surprinderea lui, acesta este omorât de Kaede, pe care Iida încercase să o violeze. Trupul lui Shigeru este dus la Terayama, pentru a fi îngropat, împreună cu capul dușmanului său, Iida. Arai cucerește Inuyama și dorește ca Takeo să îi devină aliat, deoarece, ca fiu al lui Shigeru, a devenit moștenitorul clanului Otori. Deși asta i-ar permite să rămână alături de iubita lui, Kaede, Takeo decide să respecte târgul făcut cu Tribul și pleacă alături de membrii acestuia 2004 Deutscher Jugendliteraturpreis
Să nu trezești podeaua-privighetoare () [Corola-website/Science/320712_a_322041]
-
1923. Primele trupe ale revoluționarilor turci au intrat în oraș pe 6 octombrie 1923. Trupele aliate și-au împărțit orașul și au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea orașului de către otomani în 1453. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Războiului de Independentă al Turciei
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
de 1.000.000 - 1.200.000 de locuitori. Dintre aceștia, 560.434 erau musulmani, 384689 greci fanarioți ,118.000 armeni și 44. 795 evrei Armistițiul de la Mudros, care a pus capăt participării Imperiului Otoman la luptele Primului Război Mondial, menționa dreptul Aliaților să ocupe forturile Bosfor și Dardanele. Pe 30 octombrie 1918, Somerset Arthur Gough-Calthorpe, semnatarul britanic al tratatului, a afirmat că Antanta nu intenționa să dizolve guvernul otoman sau să-l plaseze sub regimul ocupației militare prin ocuparea capitalei imperiului. Această
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
pretindea că Mustafa Kemal era un revoluționar macedonean cu o origine incertă, Bekir Sami era un cerchez, iar alți revoluționari nu erau decât albanezi sau cerchezi vorbitori de limbă turcă. În plus, după cum menționa Rumbold, sultanul considera că rezistența împotriva Aliaților a kemaliștilor ajutați de bolșevici va face ca Turcia să aibă soarta Republicii Democrate Azere, care fusese transformată în RSS Azerbaidjană. În anii care au urmat, Enver Pașa a vizitat Moscova și mai apoi Asia Centrală, unde a căutat să obțină
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
de bolșevici va face ca Turcia să aibă soarta Republicii Democrate Azere, care fusese transformată în RSS Azerbaidjană. În anii care au urmat, Enver Pașa a vizitat Moscova și mai apoi Asia Centrală, unde a căutat să obțină recucerirea puterii (în detrimentul Aliaților) folosindu-se de sprijinul bolșevicilor prin Uniunea Societăților Revoluționare Islamice. Mișcarea Națională Turcă nu a cedat tentației bolșevice, în schimb a făcut pace cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
a vizitat Moscova și mai apoi Asia Centrală, unde a căutat să obțină recucerirea puterii (în detrimentul Aliaților) folosindu-se de sprijinul bolșevicilor prin Uniunea Societăților Revoluționare Islamice. Mișcarea Națională Turcă nu a cedat tentației bolșevice, în schimb a făcut pace cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit Califatul. Mișcare Khilafat nu l-a salvat pe califul otoman, dar a devenit în schimb o mișcare naționalistă care a îmbunătățit relațiile hindo-musulmane. Aliații nu
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit Califatul. Mișcare Khilafat nu l-a salvat pe califul otoman, dar a devenit în schimb o mișcare naționalistă care a îmbunătățit relațiile hindo-musulmane. Aliații nu au așteptat semnarea unui tratat de pace pentru a ridica pretenții asupra teritoriului otoman. La doar 13 zile după semnarea Armistițiului de la Mudros, o brigadă franceză a intrat în Istanbul (12 noiembrie 1918). A doua zi au intrat în
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Pașa și a anumitor personalități politice și militare. El a dorit să transmită un mesaj clar, conform căreia ocupația militară era efectivă și că nesupunerea la ordinele acesteia va fi aspru pedepsită. Poziția amiralului nu era împărtășită și de ceilalți aliați. Guvernul francez a atras atenția asupra faptului că se făcea o deosebire clară între responsabilii turco-musulmani și cei bulgari, austrieci și germani, care nu fuseseră nici arestați nici molestați. Guvernul turc și sultanul au înțeles însă bine mesajul britanic. Aliații
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
aliați. Guvernul francez a atras atenția asupra faptului că se făcea o deosebire clară între responsabilii turco-musulmani și cei bulgari, austrieci și germani, care nu fuseseră nici arestați nici molestați. Guvernul turc și sultanul au înțeles însă bine mesajul britanic. Aliații au fost informați în februarie 1919 că Imperiul Otoman și-a subordonat tot aparatul de stat forțelor de ocupație. Toate sursele de conflict (inclusiv Problema armeană) urma să fie investigate de o comisie din care urmau să facă parte și
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
sacrificați de sultan pentru salvarea imperiul. Calthorpe și-a dat seama imediat de primejdia care amenința autoritatea de ocupație. El avea să scrie la Londra că procesele tindeau să devină o farsă injurioasă la adresa prestigiului britanic și a guvernului turc. Aliații considerau pe de altă parte că aceste procese erau o parodie, pentru evitarea căreia procele trebuiau mutate la o curte din Malta, unde să primească statutul de „procese internaționale”. Curtea la care au fost judecate „procesele internaționale” a refuzat să
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
să protejeze califatul Imperiului Otoman. Deși Mișcarea Khilafat era o mișcare religioasă musulmană, lupta ei se integra tot mai profund în Mișcarea de Independență a Indiei. Ambele mișcări (Misak-ı Milli și Khilafat) împărtășeau la nivel ideologic numeroase noțiuni, asupra cărora Aliații au încercat să se concentreze în timpul Conferinței de la Londra. După ce Imperiul Otoman pierduse războiul și făcuse pace cu Antanta, dezideratele mișcării Misak-ı Milli, la nivel local, și Khilafat, la nivel global, au intrat la rândul lor în atenția planurilor Aliaților
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Aliații au încercat să se concentreze în timpul Conferinței de la Londra. După ce Imperiul Otoman pierduse războiul și făcuse pace cu Antanta, dezideratele mișcării Misak-ı Milli, la nivel local, și Khilafat, la nivel global, au intrat la rândul lor în atenția planurilor Aliaților. Planurile pentru împărțirea Imperiului Otoman trebuiau să fie definitivate. La Conferința de la Londra de pe 4 martie 1920, Antanta a decis să pună în practică înțelegerile secrete semnate în timpul războiului. După negocieri, s-a ajuns la un act care avea să
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
și Tratatul de la Sèvres era singura posibilitate prin care se putea asigura securitatea creștinilor. Punerea în aplicare a Tratatului de la Sèvres era imposibilă însă fără înăbușirea mișcării conduse de Mustafa Kemal. Din punct de vedere militar, britanicii considerau că dacă Aliații nu pot controla Anatolia în acele momente, pot măcar să controleze Istanbulul. Ca urmare, planul ar fi fost ca toate organizațiile ostile să fie distruse treptat, începând din Istanbul și continuând până în adâncul teritoriului anatolian. Ministerul de externe britanic a fost
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
elevi au fost uciși de focul deschis de militarii britanici și indieni. Numărul total al celor morți în aceste operațiuni nu este cunoscut cu certitudine. Parlamentul otoman s-a reunit pe 18 martie și a trimis o notă de protest aliaților față de arestarea a cinci dintre deputați. Acesta a fost momentul în care sistemul politic otoman a încetat să mai existe. Sub presiunea britanicilor, parlamentul a încetat să mai funcționeze, lăsându-l pe sultan drept singur conducător al imperiului. Fără sprijinul
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
înfrântă fără mobilizarea unei forțe numeroase și bine pregătite. Pe 25 iunie, forțele Armatei de Salvare (Kuva-i Inzibatiye) au fost demobilizate, fiind considerate inutile. Termenii tratatului de pace au fost prezentați sultanului la mijlocul lui iunie. Tratatul avea prevederi extrem de aspre. Aliații nu credeau că, în condițiile în care exercitau o presiune mare asupra mișcării naționaliste, sultanul să se poată opune în mod serios. Franța: Italia: SUA: martie 1919 - octombrie 22, 1923- Mark Lambert Bristol
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
care avea să fondeze Republica Turcia. Grecii au declanșat conflictul deoarece premierul britanic David Lloyd George promisese Atenei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii ar fi participat la luptele primei conflagrații mondiale de partea Aliaților. La sfârșitul războiului greco-turc, grecii au fost nevoiți să cedeze toate câștigurile teritoriale, să revină la frontierele antebelice și să accepte schimburile de populație cu nou înființat Republica Turcia, în conformitate cu prevederile Tratatului de pace de la Lausanne. Eșecul campaniilor militare anti-turce
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să cedeze toate câștigurile teritoriale, să revină la frontierele antebelice și să accepte schimburile de populație cu nou înființat Republica Turcia, în conformitate cu prevederile Tratatului de pace de la Lausanne. Eșecul campaniilor militare anti-turce (grecești, armenești și franceze) i-a forțat pe Aliați să abandoneze Tratatul de la Sèvres. În schimb, ei au negociat cu turcii noul Tratat de la Lausanne. Prin acest nou tratat, Aliații au recunoscut independența Republicii Turcia și suveranitatea acesteia asupra Traciei Răsăritene și Anatoliei. Contextul geopolitic al acestui conflict este
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în conformitate cu prevederile Tratatului de pace de la Lausanne. Eșecul campaniilor militare anti-turce (grecești, armenești și franceze) i-a forțat pe Aliați să abandoneze Tratatul de la Sèvres. În schimb, ei au negociat cu turcii noul Tratat de la Lausanne. Prin acest nou tratat, Aliații au recunoscut independența Republicii Turcia și suveranitatea acesteia asupra Traciei Răsăritene și Anatoliei. Contextul geopolitic al acestui conflict este legat de împărțirea Imperiului Otoman, care la rândul lui era o consecință directă a înfrângerii Imperiului Otoman în timpul luptelor Primului Război Mondial. Antanta
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Greciei cu privire la aranjamentele postbelice din Asia Mica În timpul negocierilor Conferinței de Pace de la Paris, Eleftherios Venizelos a încercat să impună realizarea Marii Idei, care ar fi trebuit să cuprindă toate comunitățile elene din Epirul de nord-est, Tracia și Asia Mică. Aliații occidentali, în special premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii s-ar fi alăturat taberei Aliaților. Astfel, grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
cuprindă toate comunitățile elene din Epirul de nord-est, Tracia și Asia Mică. Aliații occidentali, în special premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii s-ar fi alăturat taberei Aliaților. Astfel, grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), ca și părți ale Anatoliei apusene, adică teritoriul din jurul orașului Smirna. Repudierii de către italieni și anglo-francezi a Acordului de la St.-Jean-de-Maurienne semnat pe 26 aprilie
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
grecii din Pontus și turcii din teritoriile grecești ocupate au fost într-o oarecare măsură victimele calculelor politice eronate de la Paris ale premierilor Venizelos și Lloyd George. Una dintre cele mai puternice motivații pentru intrarea Greciei în război de partea Aliaților a fost dorința de realizare a „Marii Idei”, un concept politic de bază al naționaliștilor greci. Megali Idea era un plan iredentist de restaurare a unui stat elen pe ambele maluri ale Mării Egee, care ar fi trebuit să incorporeze între
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
amplificat în mod semnificativ odată cu discuțiile cu privire la tabăra în care Grecia trebuia să se înroleze în timpul conflictului mondial. Regatul Unit sperase că existau considerente strategice suficient de importante care să-l convingă pe regele Constantin să-și alăture țara cauzei Aliaților. Regele și sprijinitorii săi insistau însă pe o neutralitate strictă, cu atât mai mult cu cât rezultatele războiului erau greu de anticipat. Nu în ultimul rând, legăturile de familie ale familiei regale îl făceau pe Constantin să se decidă cu
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
făcută decât în condițiile asumării unor riscuri minime. Deși regele era decis să păstreze neutralitatea țării, primul-ministru Eleftherios Venizelos decisese încă de la începutul conflictului că interesele Greciei sunt cel mai bine apărate doar de Antanta și a început negocieri cu Aliații pentru stabilirea concesiunilor teritoriale pe care urma să le primească Atena după o eventuală victorie. Neînțelegerile dintre rege și premier și eliberarea din funcție a celui din urmă de către monarh au dus la adâncirea sciziunii dintre cei doi, sciziune care
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]