10,586 matches
-
dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii și-o să dau acatiste și pomeni pentru tine toată viața la altar, la biserica aia mare. În cele din urmă Mantinela a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au cântat pentru ea. Mutaseră petrecerea de Crăciun în jurul unui foc mare din părculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spună că părinții i-au murit demult și-l iertaseră, la spovedania de pe urmă, că nu mai știuse de ei. Poate, dacă-i chiar el, băiatul văcarului, să-i ceară și ceva bani pentru niște odăjdii noi. Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt astrucați părinții lui. Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când auzea doar pomenindu-se numele solomonarei. Mai făcea și trei pași la stânga, doi înainte, alți trei la dreapta și cinci înapoi, cu capul dat pe spate, cu mâinile arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
catolicè, intrebarea preotului virtual e asemènètoare cu cea a ofițerului stèrii civile, doar cu ceva mai multe înflorituri, parcè trèiesc un film american, pânè când moartea ne va despèrți, Yes! Mi-a fost greu sè duc o femeie realè la altar, pe Corina, deși își dorea din suflet asta, si iatè-mè acum în fața unui virtual altar fècând legèmânt pânè la moarte cu o femeie de a cèrei culoare de piele nici mècar nu sunt sigur, dacè e negresè?! de ce nu?! virtualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai multe înflorituri, parcè trèiesc un film american, pânè când moartea ne va despèrți, Yes! Mi-a fost greu sè duc o femeie realè la altar, pe Corina, deși își dorea din suflet asta, si iatè-mè acum în fața unui virtual altar fècând legèmânt pânè la moarte cu o femeie de a cèrei culoare de piele nici mècar nu sunt sigur, dacè e negresè?! de ce nu?! virtualii noștri copii vor fi mulatri, Dacè e bètrînè și n-a mai cerut-o nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Vieața în vecie, glorii, bucurie, Arme
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 22} Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie, Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir, Aș face al tău zâmbet un secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
De-oiu petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară, Precum în vechimea sfântă se junghiau odinioară Virginile ce stătură sculptorilor de modele, Când tăiau în marmor chipul unei zâne după ele. S-ar pricepe pe el însuși acel demon... s-ar renaște, Mistuit de focul propriu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
s-o caut până obosesc, și-mi fac din aceeași așteptare, scut. Sunt luni când tot aștept un semn divin și spun că așteptarea, moarte, n-are. În optimismul meu, mereu revin, Că mi-l păstrez în suflet ca-n altare. Sunt ani de așteptare, nu disper; spun că va veni o dată, timpul meu. Iubirea-mi va fi veșnic, un reper , spre tine. Iar pentru mine, vei fi Zeu! Viața, pași de tangou Efemeri pe pământ, trăim ca într-un balansoar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în priviri și înflorești bărbat din ultimile dorinți. Vocea ochilor mei nu mă înșeală, astăzi te ridic pe catarg ca un imn. Te-am închis în templul credinței mele; te nasc într-o primăvară cu multe catedrale și-un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-i visez chipul frumos, versurile pline de iubire.. Îi creionez în eter dragostea lui senzuală, pribeagă, asemenea unei păsări albe care străbate eternitatea... Un vis încălzit la sânul nopții Atunci când iubirea s-a sfârșit... Trezită din vis, tăcută, îngenunchez în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului. Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret, se prelinge din ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mult sau mai puțin. Cred că mi-au scăpat vreo câteva. Am avut nevoie de ele să nu mă simt singură... de fapt nu sună cum ar trebui... mă înveseleau și încă o mai fac... — Dar ăsta e un adevărat altar, spune Davey. Un mausoleu. Nu-i de mirare că nu m-ai invitat la tine de când v-ați despărțit. Mă privește în ochi. E chiar mai rău decât am crezut, susține el. Mai sunt și în restul casei? — Nu, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uitându-se la fotografia imensă de pe peretele opus. Sub ea, pe comodă, într-un suport lung de argint, sunt aprinse lumânări. Știu că atmosfera poate părea stranie. Erau lumânări și în sufragerie, dar, de fapt, aici găsește Davey un adevărat altar. Stau pe pat și îl fixez pe Patrick. Fotografia nu e destul de mare, dar pentru mine e suficient. Îmi amintește mereu de un moment fericit. Patrick este în costum de baie și lansează la apă un caiac de pe un debarcader
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia, și noi mușcăm imediat momeala și găsim pretextul perfect să mergem la cumpărături și să aducem ofrande și osanale la altarul Selfridges sau Harvey Nichols. Pentru câteva secunde, simt o profundă simpatie pentru forța supremă, de dincolo de lume, care m-ar putea ajuta să scap de obsesia cumpărăturilor. Doamne, amândouă zumzăiți ca niște albine azi! zice Davey și se întoarce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul de altul; se potrivesc... Trebuie să mă iau la trântă - ca să le pot alunga - cu imaginile care-mi răsar în minte, cu imaginile luminoase cu Daisy și Davey strălucind de fericire în fața altarului și cu toți invitații dând generos apă la șoareci. Davey e cu o idee mai scund decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
atribuțiile împingând cunoașterea până dincolo de limitele permise ale Matematicii, suntem de acord cu eliberarea sa din funcție, pe motive de vârstă, mai ales că țelul său educațional deschiderea parantezelor pentru Catifele, Tinichele și Baizdrugi a fost atins, propunem debarasarea de pe Altarul Studiului a acestor cioburi ale existenței, cu ferma convingere că șocul viitorului îi va educa mai bine decât propriul lor trecut. Semnat 97 August Ministrul Matematicii * * * Î mi aminteam toate acestea în timp ce coboram din liftul exterior de la etajul 100 al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre romanele sale controversate a fost publicat încă de când era student la medicină. Acest roman este ficțiune, cu excepția părților reale Cu cât înțelegem mai mult Universul, cu atât acesta pare mai lipsit de sens. - Steven Weinberg Cuvântul „cauză“ este un altar pentru un zeu necunoscut. - William James Nu trebuie ales ceea ce este imposibil. - Jean-Paul Sartre Prolog Vasco Borden, patruzeci și nouă de ani, trase de reverele costumului și își îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluș a holului. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mei, atunci oameni în floarea vârstei, încerc un dureros sentiment al regretului că nu m-am putut ridica la înălțimea lor... De unde acea energie și pasiune în tot ce făceau, acea totală dăruire acestei nobile profesiuni în care, asemenea slujitorilor altarului, cei lipsiți de har sunt tot de prisos? Fire voluntară, energică, harnic și devotat slujitor al școlii, profesorul MIHAI ALEXANDRU se bucura de un neștirbit prestigiu de educator, fiind preferat de autoritățile vremii pentru pasiune și perseverență, regăsite în toate
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
bată ea mătăniile. Ne iluzionam că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost inginer electro, după care viața i s-a părut inutilă și fără sens, buimacă și plină de suferință. Prezenta carte, tipărită la TIPOMOLDOVA, împlinește o speranță mai veche a autoarei și ea se constituie într-un obol adus pe altarul luptei pentru dreptul la viață al românilor de pretutindeni și totodată într-un argument că viața merită să fie trăită, chiar în condiții vitrege, dacă lasă ceva în urmă pentru neamul din care te tragi. Prefață la lucrarea Teatru scurt
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]