9,621 matches
-
abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
oamenilor din acest ținut al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după al doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din Epihia în stil valah (2003) imaginea unei Americi neconvenționale, „mărturisind” despre „desțărare” și despre experiențe dure sau grotești. SCRIERI: Întâmplări din viață și din sport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
Cal bătrân cu chingă roșie, București, 1974; Pământul, marea, cerul și oamenii, București, 1974; Semnul delfinului, București, 1976; Ademenirea, Cluj-Napoca, 1983; Casa cu ochii scoși, I-II, Cluj-Napoca, 1993-1994; Muntele de foc, Cluj-Napoca, 1993; Celor morți fără lumină, Cluj-Napoca, 1994; Anotimpurile unei țigănci, pref. Dinu Bălan, Lugoj, 2003; Epihia în stil valah, postfață Dinu Bălan, Lugoj, 2003. Repere bibliografice: Mihai Minculescu, „Cal bătrân cu chingă roșie”, RL, 1975, 5; Constantin Zărnescu, „Cal bătrân cu chingă roșie”, TR, 1976, 1; Valentin F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
natură. Căldura soarelui determină evaporarea apei de suprafață. Vaporii rezultați se ridică în atmosferă. Dacă în atmosfera saturată cu vapori de apă apare o scădere a temperaturii, parte din vaporii condensați iau formă de nori, ploaie, zăpadă sau grindină. În anotimpurile calde, dar cu nopți răcoroase, se depune rouă, iar dacă temperatura solului este sub 0°C, se depune brumă. Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, mările
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
de semne de pe bucăți de oase și pietre de râu, pe lângă alte notații posibile ale calendarului (Marshack, 1991). Avem de-a face deci cu o religie În fașă referitoare la cele mai evidente mișcări ale cosmosului, la fazele lunii, la anotimpuri? Ritmuri și cicluri care, de altfel, se materializau În faptele lumii umane și materiale: menstruația, graviditatea, Însoțirea erbivorelor mari, schimbarea culorii sau coarnelor vânatului, fenomene care, pentru societatea vânătorilor, erau și sunt cruciale. Oricare ar fi fost sensul lor estetic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ideograme, se regăsesc, fundamental, În două categorii: cele legate de apă (șarpele și pasărea) și cele legate de devenire și regenerare ciclică (cruci, coarne, omida, oul cosmic, peștele). Cele din a doua categorie sunt asociate cu luna, ciclul vegetal, schimbarea anotimpurilor; crucea leagă cele patru puncte ale universului și amintește de faptul că anul este o călătorie prin cele patru puncte cardinale. Sunt puțini cei care acceptă În Întregime argumentația lui Gimbutas, mai ales acolo unde aceasta pretinde că descifrează În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exemplificare și ilustrare. Putem presupune că existau rituri pentru transformarea morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general, anticamere, locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
medii intacte ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului și ale animalului, sunt inventați zeii. Aceștia au și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și celebrărilor. Destinațiile spațiilor reies din observațiile arheologice, dar și din reprezentările care acoperă pereții accesibili. Unele dintre ele ilustrează Însuflețirea vitală a naturii, rodul intervenției soarelui În lumea plantelor și a animalelor: este vorba despre așa-zisele „Săli ale Anotimpurilor”2, ce conțin splendide reprezentări ale vieții din vale și din deșert. Altele ilustrează o anumită sărbătoare, „jubileul” (sărbătoarea sed) suveranului, despre care am văzut deja că a inspirat o parte din structurile legate de piramidele cu trepte. În indicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De aici se Înțelege că nici Dumuzi nu rămâne pentru totdeauna În infern, pentru că sora sa iubitoare se oferă să Îl Înlocuiască acolo pentru șase luni pe an: oferta este acceptată de responsabilii acestui regat și se rezolvă problema alternanței anotimpurilor și a perioadelor de fertilitate. 2) Plângerile lui Dumuzixe "Dumuzi" - Mesopotamienii l-au preamărit pe acest zeu În multe texte care amintesc despre „căsătoria sacră” cu Inanna/Iștarxe "Iștar", În descântece Împotriva unor boli, În vrăjile pentru iubire, În celebrările
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase, care constau În cultul divinităților locale, În jurul cărora existau panteonuri minore. Aceste culte au rămas nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de rege și de regină și/sau de principe În timpul unei călătorii cultuale (reală și/sau simbolică), În cursul căreia se ajungea În principalele centre anatoliene. Acest respect al tradițiilor locale, bine atestat, de instrucțiunile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Carter, 1962). Știm astfel că În calendarul cultual erau prevăzute celebrări regulate ale unor sărbători mensuale și anuale, legate fie de fenomene atmosferice și momente speciale ale producției agricole (de exemplu, „sărbătoarea ploii”, „sărbătoarea recoltei”, „sărbătoarea pământului” etc.), fie de anotimpuri. Cele mai importante erau sărbătorile de primăvară și de toamnă, care erau celebrate pentru fiecare divinitate din templu În parte, pentru că se legau de fazele principalele ale ciclului agricol. Această legătură era subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subliniată simbolic de introducerea În sărbătoarea primăverii și În cea a toamnei a ceremoniei deschiderii și Închiderii a acelor pithoi, care conțineau grâul, cu care se pregătea pâinea pentru divinitățile sărbătorite. Exista probabil și o a treia sărbătoare legată de anotimpuri, celebrată iarna, cu ocazia Anului Nou (Archi, 1973). În epoca imperială, În timpul domniei lui Murșili al II-lea sau În primii ani ai lui Muwatalli, sărbătorile locale ale anotimpurilor au fost Înglobate În două mari sărbători de stat, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitățile sărbătorite. Exista probabil și o a treia sărbătoare legată de anotimpuri, celebrată iarna, cu ocazia Anului Nou (Archi, 1973). În epoca imperială, În timpul domniei lui Murșili al II-lea sau În primii ani ai lui Muwatalli, sărbătorile locale ale anotimpurilor au fost Înglobate În două mari sărbători de stat, cu o durată de câteva zile: sărbătoarea primăverii sau a plantei AN.TA¾.ȘUMSAR („mărar/șofran”?), care dura 38 de zile (Houwink Ten Cate, 1986), și sărbătoarea toamnei sau nuntarriyaș¿aș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baal" și al lui Motxe "Mot" a fost citit cu precădere În cheie exclusiv naturalistă: vara, ploaia dispare și natura pare pe punctul de a muri; totuși, apa binefăcătoare se condensează În nori deasupra munților pentru a recădea providențial În anotimpul ploios, redând viață pământului și reactivând procesele vitale. O astfel de interpretare, arbitrară În parte și discutabilă metodologic, e În mare parte reducționistă și nu ține cont nici de personalitatea variată a protagoniștilor (de exemplu, Baal nu poate fi banalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soare, Mithraxe "Mithra", lună, ape și foc, cinci tempora (G³h) pentru dimineață, prânz, după-amiază, miezul nopții și noapte, patru formule de binecuvântare (Âfrșnag³n) pentru a fi utilizate În cadrul serviciilor pentru defuncți, În zilele de la sfârșitul anului, În sărbătorile legate de anotimpuri, precum și la Începutul și sfârșitul anului. Sșh-r½zag, „treizeci de zile”, În două versiuni, una scurtă și una mai puțin scurtă („micul” și „marele” Sșh-r½zag), enumeră entitățile demne de cult (yazataxe "yazata"), care stăpânesc, fiecare dintre ele, cele treizeci de zile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar În limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole, În două redactări (Marele Bundahișn sau Bundahișn-ul Iranian, versiune prescurtată provenită dintr-o tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre legendele umanității, Înfățișarea pământului, horoscopul lumii, topografia terestră, alternarea anotimpurilor, despre calendar, natura umană, soarta sufletului și istoria universală, Împărțită, ca istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale: un ansamblu compozit de doctrine tradiționale amestecate cu elemente și cunoștințe dobândite tocmai prin contactul cu culturile străine. D¶nkard
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zilnice ale oricărui zoroastrian credincios, Înțelegându-se aici, pe lângă cele cele cinci timpuri sau g³h, de la răsăritul soarelui, amiază, apus, miezul nopții și zori, și cele care trebuie folosite În situații speciale, pentru funcțiile funebre sau În sărbătorile legate de anotimpuri. Rugăciunile zilnice fac parte dintr-o nouă regulă liturgică sau dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp. 84 sq., 138 sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp. 84 sq., 138 sq.). Această regulă a ajuns mai apoi să fie modificată și, Într-un final, probabil În perioada sasanidă, codificată. Zoroastrismul este bine organizat În ceea ce privește sărbătorile legate de anotimpuri și, În general, riturile care nu sunt zilnice, ci fixate de un calendar. Prin termenul g³h³nb³r se desemnează, cele șase sau șapte sărbători obligatorii care cad În diferite momente ale anului și cel cinci zile de sărbătoare care le Încheie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut loc o infiltrare lentă și pacifică a seminomazilor veniți din regiunile deșertice și sedentarizați progresiv în țara Canaanului. Din cauza transhumanței turmelor, seminomazii, care erau strămoșii lui Israel, veneau cu regularitate în părțile mai puțin populate ale țării Canaanului în anotimpul secetos, din aprilie în octombrie, în căutare de pășuni pentru turmele lor. Puțin câte puțin, au ocupat teritoriile mai puțin populate, în special colinele. Astfel, triburile lui Israel s-ar fi stabilit progresiv mai întâi în zona înaltă și în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
formă de ploaie sau zăpadă. Precipitațiile de iarnă sunt importante pentru refacerea rezervei de apă freatică, o parte din ploile lunilor de vară se pierde prin evaporare sau este absorbită de plante. Seceta din timpul iernii sau din timpul celorlalte anotimpuri combinată cu cererea din ce în ce mai mare de apă și exploatarea tot mai intensă a apelor freatice au coborât nivelul pânzei de apă freatică. Ecologiștii au arătat că o dată utilizată, apa nu mai poate fi înlocuită iar fântânile vor seca. În locurile
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
ani. În muzică și vestimentație (ca și În construcții), tentația de a recicla stiluri mai vechi, amestecate stângaci, ținea loc de inovație. Scrutându-și cu anxietate neajunsurile, anii ’70 nu priveau Înainte, ci Înapoi. Erei Vărsătorului* i-a urmat un anotimp al pastișei. XVtc "XV" Politica Într-o cheie nouătc "Politica Într‑o cheie nouă" „Je déclare avoir avorté.” („Declar că am făcut un avort.”) Simone de Beauvoir (și alte 342 de femei) (5 aprilie 1971) În cel mult o generație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creator. Mai credem, de asemeni, că înțelegerea corectă a unei traduceri depinde și de voința cititorului de a-și asuma rolul pe care textul i-l atribuie. MONICA FRUNZĂ PREFAȚĂ Omul modern a părăsit satul pentru oraș, atenuând deosebirea dintre anotimpuri, temperând căldura și frigul. El a luminat noaptea și a îmblânzit spațiul. Nostalgic, totuși, al traiului după ritmurile naturii, omul tânjește să-și descopere rădăcinile. Aflându-se în căutarea Graalului la care nu reușește să ajungă, cavalerul Mesei rotunde ne
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]