9,865 matches
-
sus are treisprezece lucrări, cel din mijloc fiind cel mai mare și reprezintă "Încoronarea Fecioarei de către Sfânta treime" și celelalte sunt dispuse câte șase de fiecare parte și înfățișează apostoli; rândul de mijloc are șapte icoane: "Nașterea și închinarea păstorilor, Botezul, Schimbarea la față, Cina cea de taină, Învierea, Urcarea la cer" și "Pogorârea Sfântului Duh"; rândul de jos dispus între cele trei uși liturgice are patru tablouri: "Sfântul Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul în brațe, Isus binecuvântând" și "Sfânta Paraschiva
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
are reprezentate "Nașterea Fecioarei, Prezentarea lui Isus la templu, Sfânta treime, Nașterea lui Isus" și "Adormirea Maicii Domnului". Al doilea rând cuprinde "Înălțarea la cer, Pogorârea Sfântului Duh, Învierea, Cina cea de taină, Schimbarea la față, Intrarea în Ierusalim" și "Botezul". Între ușile liturgice apare "Sfântul Ioan Botezătorul, Maria cu Pruncul, Isus binecuvântând" și "Sfântul Dumitru". Un lucru care diferențiază iconostasul de la Arpătac de toate celelalte pictate de Mișu Popp este că icoanele iconostasului sunt pictate pe pânză pe șasiu și
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Germania și Austro-Ungaria, evreilor le era interzis accesul la o funcție oficială. Ca și alți intelectuali evrei (Gustav Mahler, când a fost numit directorul operei din Viena, Heinrich Heine, etc.), Tiktin s-a creștinat, optând pentru ortodoxismul românesc. A primit botezul într-o mică bisericuță ortodoxă-română din Berlin și prenumele "Hariton". Spera că certificatul de botez îi va deschide calea spre o carieră academică. În 1904 Tiktin a fost numit lector de lingvistică la prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin unde, după
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
intelectuali evrei (Gustav Mahler, când a fost numit directorul operei din Viena, Heinrich Heine, etc.), Tiktin s-a creștinat, optând pentru ortodoxismul românesc. A primit botezul într-o mică bisericuță ortodoxă-română din Berlin și prenumele "Hariton". Spera că certificatul de botez îi va deschide calea spre o carieră academică. În 1904 Tiktin a fost numit lector de lingvistică la prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin unde, după doi ani a înființat Seminarul Lingvistic Român, sponsorizat de România ca prima instituție academică de
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
1912, Deleni,(Hotin), Basarabia - m. 27 septembrie 2011, București) a fost un important părinte duhovnicesc în Biserica Ortodoxă Română, membru al mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București și deținut politic în timpul regimului politic comunist din România. , Alexandru de la botez, s-a născut la 16 noiembrie 1912 la Deleni, lângă Hotin (Basarabia de Nord, azi Ucraina). Tatăl său Mihail era preot. Și-a făcut studiile medii la vestitul liceu "Aron Pumnul" din Cernăuți. Tot în Cernăuți a urmat Facultatea de
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
direct „concertul nocturn” din cadrul acestui stabiliment, odată pe săptămână. În această perioadă începe să cânte piese scrise de Ion Vasilescu sau Elly Roman, dar și de Ciprian Porumbescu sau Tiberiu Brediceanu. În anul 1937, alături de interpretul de muzică ușoară Titi Botez apare în producția cinematografică "„Doamna de la etajul II”", unde a lansat două șlagăre scrise de compozitorul Max Halm, " Doua inimioare și patru pereți" și "Te iubesc". În 1940 tot Petrică Moțoi a avut prima încercare de a forma un ansamblu
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
monumentelor istorice 2010, . Din documentele existente se știe că în Jina a mai fost o biserică din lemn, pe locul numit „Valea Secii”. Azi pe acest loc există o troiță, unde se fac procesiuni religioase la 6 ianuarie - la sărbătoarea „Botezul Domnului”. Actuala biserică, cu hramul „Buna Vestire”, a fost zidită în anul 1795. Cheltuielile au fost suportate de credincioși, alături de care a contribuit și regimentul l de graniță, cu sediul la Orlat, cu suma de 1040 florini. Jina era comună
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
cele trei având ca punct de pornire un concept comun și fiind într-o strânsă interdependență. Este ca și cum ai fi în același timp muzician, pictor și poet, un fel de Leonardo Da Vinci.”" Din 2001 se stabilește in Germania. Cristian Botez definea în anul 1991 în ziarul Momentul muzica lui Octave astfel: ""un sound teribil și un rock de avangardă, situat la interferența stilurilor hard, new wave, progressive, heavy și symphonic-rock. Cu un sunet compact de largă acoperire, în același timp
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
eficiența agriculturii și pentru confecționarea plapumelor. În unele comunități amish, este permisă folosirea semințelor de plante modificate genetic. În unele comunități, cei neînsurați se bărbieresc, în timp ce aceia căsătoriți își lasă barba lungă, iar în altele, această schimbare se produce la botez. În general, mustățile sunt interzise pentru că amintesc de obiceiurile militarilor europeni, care i-au supus la persecuție politică și religioasă în secolele XVI și XVII. Populația amish se botează odată ajunsă la vârsta maturității și este considerată o alegere a
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
front. În această perioadă imprima melodii la casa de discuri Odeon, iar mai târziu, și la Electrecord. Cântă la micile grădini de vară din București, unde îi are ca colegi pe Maria Tănase, Rodica Bujor, Ioana Radu, Maria Lătărețu, Titi Botez, Ion Luican, Dorel Livianu, Constantin Lungeanu, Viorica Vrioni, Nicu Stoenescu, Alexandru Bojenescu sau Petre Alexandru. Lansează numeroase șlagăre și romanțe, printre care "De la mine la Ploiești", "Și pentru ochii tăi cei negrii" de Margareta Xenopol sau "Adio, pentru totdeauna" de
Petre Gusti () [Corola-website/Science/324920_a_326249]
-
cu care au fost pictate aceste scene inițial. Colonetele au la bază în locul frunzelor sculptate capete de pisici, deasupra portalului, pe partea de vest a turnului, regăsindu-se un bazorelief ce-l înfățișează pe Sfântul Ioan și Isus în scena botezului, Ioan având pe el o haină mițoasă. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, portalul a fost mascat cu un portic de protejare a sculpturilor, fapt ce duce și la diminuarea calității expunerii lor. Cele două nave laterale ale bisericii au
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
al regelui George al III-lea și al reginei [Charlotte de Mecklenburg-Strelitz]]. Mama ei a fost Prințesa Augusta de Hesse-Cassel. Mica prințesă a fost botezată la același palat, la 16 august 1822. Trei dintre nașii ei au fost prezenți la botez: Prințesa Caroline Polyxene de Nassau-Usingen (bunica maternă), Prințesa Louisa de Nassau-Usingen (mătușa maternă), Prințesa Louisa (mătușă maternă). Restul nașilor nu au fost prezenți însă e posibil să fi fost reprezentați: Ducele de York (unchiul patern), toate cele 5 mătuși paterne
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
de 10 ani pe nume David (Ștefan Iancu), a cărui principală pasiune erau armele, el având acasă o colecție de replici ale celor mai celebre pistoale și puști automate. Într-una din zile, pe când soții Prodan participau ca nași la botezul copilului lui Manase (Mihai Bobonete) și al soției sale (Laura Cosoi), poliția pătrunde în forță în biserică și-l arestează pe Radu. Jennifer află atunci că soțul ei se ocupa cu spălarea de bani pentru un temut mafiot local, Assafa
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
în apropiere de Lucca ca singurul fiu al lui Carol Louis, Prinț de Lucca (mai târziu Duce de Lucca și Duce de Parma) și a soției acestuia, Prințesa Maria Teresa de Savoia, fiica regelui Victor Emanuel I al Sardiniei. La botez a primit numele de Ferdinando Carlo Vittorio Giuseppe Maria Baldassarre. Până la ascensiunea sa ca Duce de Parma în 1849 a fost numit Ferdinando Carlo sau Ferdinando. În familie i se spunea Danduccio. Din 13 martie 1824, el a purtat titlul
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
țapul ispășitor (a doua capră), confesează peste ea păcatele poporului Israel. Această capră apoi este izgonită în afara orașului și este lăsată în sălbăticie. Aceasta simbolizează scoaterea (purtarea) păcatelor poporului Israel. În Creștinism și Mesianism credincioșii fac o imersie totală numită botez ("tevilah"), la fel cum li se cere prozeliților ca să fie acceptați în Iudaism, o imersie în apă curgătoare sau în botezuar ("mikveh"), prefigurată de majoratul duhohnicesc care constă în actul de răspundere pe care îl are pentru faptele sale față de
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
cele din urmă reușind să evadeze cu concursul ofițerilor ruși de la bord și să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a pășit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina. Guvernul român a fost de acord cu cererea rușilor de retrocedare a tunurilor și instalațiilor ce fuseseră montate în 1916. După încheierea primului război mondial, SMR "Regele Carol I" a reluat rutele de pasageri Constanța-Varna-Istanbul-Salonic
SMR Regele Carol I () [Corola-website/Science/324135_a_325464]
-
regele George al VI-lea (unchiul patern), regina Mary (bunica paternă), Prințesa Helena Victoria (verișoara sa), Lady Margaret Hawkins (mătușa maternă), Lordul William Montagu Douglas Scott (unchiul matern) și vicontele Gort. Din cauza războiului, ziarele nu au identificat locația exactă a botezului, și s-a scris că a avut loc "într-o capelă privată din țară". În 1947, Prințul William a fost paj la nunta verișoarei sale, Prințesa Elisabeta cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh. Celălalt paj a fost Prințul Michael de
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
este întemeietoarea și stareța Mănăstirii Vladimirești (1940-1955 și 1990-2005) și autoarea a mai multor scrieri. A fost, ca și alți călugări și maici, prigonită de sistemul comunist și închisă în închisorile de la Jilava și Miercurea Ciuc. Măicuța Veronica, pe numele de botez Vasilica (Lica) Gurău s-a născut pe 26 august 1922 în comuna Tudor Vladimirescu din județul Galați. Pe 14 septembrie 1929, la vârsta de 7 ani, mama ei, Tudora, moare și Lica rămâne în grija fratelui mamei sale. Unchiul și
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
Mirea își va îndruma fiul să studieze vioara cu celebrul profesor Vasile Filip, avându-l coleg pe Ion Voicu, cel care avea să devină un violonist celebru. La vârsta de 13 ani cânta alături de tatăl său în diferite ocazii (nunți, botezuri, serbări etc.) și la restaurantul din cartierul Colentina. A continuat să studieze vioara în particular, aprofundându-și studiile de armonie, contrapunct și orchestrație. În 1950, la un an după înființarea Orchestrei de muzică populară Radio, intră colaborator prin concurs, iar
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
S-a născut în casa care astăzi este Școala Generală din Parța, tatăl său fiind învățător și mai târziu directorul școlii. a fost botezat la Biserica Ortodoxă Română din aceeași localitate în ziua de 9 Decembrie 1928 primind numele de botez Stelian Remus Nicolae. Părinții: Gheorghe și Iuliana. Căsătorit cu Gabriela Olariu. A urmat cursuri de vioară la Timișoara la clasele profesorilor Iosef Braudeis, Ion Munteanu și Adelaida Iancovici, apoi a fost student al Conservatorului de Stat din Timișoara, unde a
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Silvia Humița. În 1950 vine la București pentru a studia la Conservatorul "Ciprian Porumbescu” pedagogie și dirijat coral cu alte mari nume ale învățământului muzical românesc: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Șerfezi. După absolvire, în 1952 este angajat ca dirijor și înființează Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
care se observă fecunda conlucrare a celor două influențe, oriental-postbizantină și occidental barocă, ce-i caracterizează primele decenii de creație. În 1776 a pictat, probabil, pentru biserica de lemn din Mănăstireni mai multe icoane: Adormirea Maicii Domnului, Soborul Sfinților Arhangheli, Botezul Domnului și Schimbarea la Față, lucrate de data aceasta nu în “atelierul” său din Cluj cum bănuim că a realizat zeci de alte asemenea opere, ci în sat, creații la care specialiștii au putut observa aceleași penetrante infuențe în strucuturarea tablourilor, cu
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
sat, creații la care specialiștii au putut observa aceleași penetrante infuențe în strucuturarea tablourilor, cu reținerea unor elemente baroce de peisaj și o concentrare spre redarea anatomică din ce în ce mai evidentă a corpului uman, fără renunțarea totală la stilizările postbizantine. Cu toate că icoana Botezul Domnului, una dintre cele mai reușite, purta o amplă și atât de concludentă inscripție de donator, referitoare și la celelalte, pictorul nu și-a consemnat numele: Aceste sfinte 4 icoane s-au făcut în zilele acestor oameni scriși, din cheltuiala
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
lumea ta), Octavian Goga (Cântecele mele; Crăiasa apelor), Eugen Frunză, Zaharia Stancu, Vasile Alecsandri, Panait Cerna (Cântecul voinicului), Mircea Dinescu (Grâu păzit de maci), Victor Eftimiu, George Țărnea, Șt. O. Iosif, Ana Blandiana, Macedonski (Noapte de mai), Ion Minulescu, Demostene Botez, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, George Bacovia (Adio, pică frunza), Ion Lotreanu (Domnișoară, domnișoară; Eu sunt ca viața - lacrimă și cânt), Corneliu Vadim Tudor (Mulțumesc, iubită mamă; Într-un sat de pescari; Vorbește-mi de dragoste; Fidelitate), Adrian Păunescu (Iertările; Floare
Marian Nistor () [Corola-website/Science/326896_a_328225]
-
anului 1054, fiind primul copil al ducelui Robert Guiscard de Apulia și Calabria cu prima sa soție, Alberada de Buonalbergo. Printre numeroșii săi veri stabiliți în sudul Italiei se numără și Roger al II-lea, primul rege al Siciliei. În urma botezului a fost numit Marcu, însă în copilărie a primit de la tatăl său porecla „Bohemond” (după numele unui gigant legendar), aceasta devenind mai târziu numele său principal. Puține informații există despre copilăria și primii ani de viață ai lui Boemund, probabil
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]