11,853 matches
-
exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință atunci cînd identifica un elev cu un bou. Ce elev, ce om ar fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar ce-ar fi făcut omul dacă era în locul boului? Indiferent de ce fel de om ar fi fost în locul boului, cu siguranță că ar fi ridicat stiloul de jos. După acest act l-ar fi deschis să se uite la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sîngele curgea abundent, ajungînd la 1,5 m distanță. Lumea este revoltată. Eu fierb și am tentația să-l strîng de gît pe fiul demnitarului cel bogat. Acesta vorbește la telefon și se plimbă nervos. Nu se uită pe unde calcă și sîngele de pe tălpile pantofilor săi marchează amprente sinistre. Între timp, tînărul învățător părăsește lumea aceasta nenorocită. Ultimele sale imagini cuprindeau turnurile Mitropoliei. Sorin este și el amărît. Mîine trebuie să plece cu prietena la mare și BMW-ul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din brațe și a obligat-o să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și n-a plîns. Cînd însă a încercat s-o facă să și mănînce din acesta, fetița a refuzat categoric. A fost bătută crunt, călcată în picioare, i s-a căscat forțat gura, a fost lăsată in frig afară ca să doarmă, dar totul s-a dovedit inutil. Nu a plîns, își ștergea năsucul plin de sînge, se cotorsiona de durere cînd i se răsucea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de poftă de a face ceva. Privea prin geamul deschis curtea și observa atentă cum primăvara parcă sunase deșteptarea. La început observațiile sale aveau un caracter pragmatic, așa cum îi stă bine unei fete cu picioarele pe pămînt. Dacă găinile sînt călcate, scăpăm la oușoare, gîndea fata. În gospodăriile țărănești găinile făceau ouă doar cînd iarna își lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să ridice rugă lui Iisus. De la ferestre se aruncă petale de trandafir de către gospodine. Ninge gros cu flori peste noi și se așterne covor gingaș pe care nu mă îndur să calc. Șiruri lungi purced baldachinul sub care preotul poartă Sfînta Cruce. Copii, pînă în cinci ani, cu aripioare îngerești, presară petale din coșulețe. Străbatem străduțe care au fost stropite cu sînge, cu iubire, cu sete de a trăi, cu evlavie, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dintre copiii mei a făcut aproape 40 de grade, de la o amigdalită nedepistată la timp. Era aproape unsprezece noaptea și din ziare aflu că singura farmacie de serviciu se găsea în Les Planteurs, cartier pur arab și unde n-a călcat picior de european. Mă pornesc la drum cu curaj, zicîndu-mi: Fie ce-o fi, trebuie să cumpăr medicamentele necesare". Îngîndurat, îngrijorat, pășeam hotărît spre rău famatul cartier, cu speranța că voi scăpa eu cumva. Deodată simt o mînuță care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă mă răscolește părerea de rău. Chiar dacă așteptam noaptea Marii Bucurii. Cu femeile... este o chestie Tînărul Alfaro Mojena era foarte tulburat de o întîm plare petrecută cu ceva timp în urmă. Mergea spre casă fără să vadă pe unde calcă. Cu capul aplecat și cu privirea fixată pe bombeurile pantofilor, Alfaro vorbea singur pe stradă. Ce chestie, dom'le! O fată ca ea, curată ca spuma mării și frumoasă... Doamne, nici nu visam s-o ating, și cînd colo... Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
moșneagul. N-ați văzut-o pe Ioana și de asta vă aud spunînd: "Ei și? Ca ce chestie îmi mîncați timpul cu prostii?!" Or fi prostii, cum spuneți, dar la Ioana nu v-ați gîndit? Fata asta dacă trece și calcă pe iarbă, din urmă aceasta se usucă. Credeți că señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna este așa de prost? Credeți că el nu vede, nu aude? Credeți că nu face suficient efort să-și țină nevasta în sînul familiei? Ioana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pulberea istoriei - întocmirile voievodale care stau cuibărite pe creastă de deal sau în umbra văii. Dangătul prelung de clopot răsunând de veacuri zbura din pisc în pisc sau aluneca pe afund de vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul de taină al întâlnirii cu Dumnezeu... După umblet prelung și adăstare cuviincioasă în fața icoanelor, am pornit cu pas ușor spre casă...Abia târziu, când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și somnul binefăcător...Un vis a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe atunci. Păcat că nu s-au păstrat până astăzi. - Vodă Ghica a mai „discălicatu Târgușoru ce iaste subtu Galata (Târgușorul Nicolina)...Insă locul acestui Târgușoru fiindu între hotarele...Gălății din sus și a Svete Arhangheli din gios, care locu...călcându-se de gloata strânsurii iarmaroacelor” (trei iarmaroace pe an) le-a acordat un fel de despăgubire. Frumoasei i-a dat o sută de lei pe an din venitul pârcălăbiei, iar Galatei „toată mortasipie Târgușorului.” (taxă plătită de căsăpii). - Despre acest
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cazacilor supt Codru, împerejurul sfintei mănăstiri, au prins pe călugări și i-au muncit și le-au luat toate averile și bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut toate le-au rupt și le-au călcat în glod, fără numai un ispisoc...de la Vasile (Lupu) voievod, dar și acela rupt și stricat, fără pecete, fără mătasă.” - După aceasta a venit Stefăniță Lupu voievod, mărite Spirit, care la 7 mai 1660 (7168), dăruiește mănăstirii Hlincea satul Hlincea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
am să-ți amintesc că preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă purtau în suflete sămânță de vrajbă încă din vremea lui Radu Mihnea voievod și Miron Barnovschi voievod. La 18 mai 1627 (7135) însă, egumenul mănăstirii Hlincea își calcă pe suflet și revine la sentimente mai bune și spune: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului, cu Eftimie și cu Pavel, de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi Nicolae den
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care mănăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite în care stare am văzut-o eu la anul 1854.” - Așa am fost noi întotdeauna, mărite Spirit. Ne-am lăsat sufletul deschis către oricine.Si s-au găsit destui care să calce în el cu ciubote ghintuite. Chiar călugărești fiind... - Ei, da’ vorba multă îi sărăcie curată. Cred că ai băgat de seamă că ne-am cam terminat treburile pe la Piatra Mică „ce se chiami Clate.” Acum trebuie s-o luăm încotrova
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lucrurile văzute de aici, dragule? - Trebuie să-ți mărturisesc cu mâna pe inimă că cele văzute de aici nu pot fi egalate de alte priveliști, oriunde s-ar afla. Aș mai vrea să adaug ceva. Toate aceste locuri le-am călcat cu piciorul în lungile mele hoinăreli în jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Si nu o singură dată... - Stiu că ai umblat în lung și-n lat pe aceste meleaguri și că de fiecare dată te-ai întors cu tolba plină...Așa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la Copou, să fie volnic cu cartea domnii mele a-și apăra ocina ce este împregiurul Copoului...și să risipească toate odăile, câte vor fi pe locul mănăstirii, să scoată toate vitele, ori boierești, ori negustorești, ori turcești...să nu calce, nici să strice țarina și fânațul, și să-și apere rediurile ce vor fi pre locul mănăstirii, nime nemică să nu taie. Iar cari n-ar înțelege...pre unii ca aceia să fie volnic a-i certa și a-i
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
îmbrăcați și cu educație peste medie. Era firesc. Veneau dintr-o familie de intelectuali. Nu prea am avut de-a face cu ei. Știu doar că Țucu era mai cuminte, mai așezat, dar parcă și cam bolnăvicios, în timp ce Cocu mai călca prin străchini. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu ei peste câțiva ani. Prin 1949 sau 1950. În niște condiții mai aparte. După ce am urmat un curs intensiv, timp de un an și ceva, la Iași - școala și internatul era
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe o îmbărbătare. „Sus inima!“ înseamnă: „nu te lăsa!“, „fii tare!“, „nu fi trist“, „fii bărbat!“, „ridică te deasupra necazurilor!“. Se spune și „capul sus!“, tot o formulă încurajatoare, dar cu o nuanță în plus: „fii demn!“, „nu te lăsa călcat în picioare!“, „rezistă dinaintea tuturor relelor fără compromisuri și fără lamentații!“. Ambele imperative valorifică verticala, mișcarea ascensională, dar rămân la nivel psihologic sau moral. „Sus inima!“ și „Capul sus!“ îndeamnă la a nu te lăsa copleșit de emoții negative și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe, ateii la portretul lui Lenin. Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei cugetări. Moarte și demnitate În ultimii ani, tot mai multe organizații civice militează pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
complică. Nu ai oricând la îndemână o definiție. Și atunci cum să fii liber? Cum să te bucuri de ceva obscur, nelă murit, de ceva care, uneori, exercitat de alții, te irită? Libertatea ta - se subînțelege! Dar libertatea celuilalt te calcă pe nervi. Mai e ceva: libertatea se referă la domenii care, la prima vedere, nu par vitale. Sigur că libertatea de a călători e bună. Dar se poate și fără, mai ales dacă n-ai cu ce. Există nevoi mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune, cum se salvează un mariaj surpat, cum se poate obține orice pe bază de blândețe și farmec. Misterul feminității - care include, între altele, misterul discreției, al slujirii, al sacrificiului - ar trebui să se reverse dincolo de sfera domestică, pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vioaie, de derbedei isteți, de lepre și de șmecheri. Malversațiunile cer întotdeauna o anumită mobilitate mentală. Ipocrizia, populismul, verva electorală, de asemenea. Seară de seară văd la televizor tot felul de „băieți deș tepți“ care mint, se prefac, amestecă borcanele, calcă-n străchini și dau cu bâta-n baltă. Au, cu toții, destulă inteligență câtă e necesară pentru împlinirea unui program rapid de parvenire, dar nu destulă câtă ar trebui pentru a nu se face de râs și - dacă se poate - pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
eu cu Bucescu, învățasem la internat, printre alte năzdravanii, o acrobație pe trei scaune așezate unul deasupra celuilalt. Ultimul scaun avea picioarele sprijinite destul de firav, pe ale celui de sub el. Pe acest edificiu instabil din trei scaune ne urcăm noi, călcând de pe un scaun pe altul până ajungeam în vârf, cu grijă ca să nu ne răsturnam cu ele cu tot. Odată ajunși în vârf, pe cel de-al treilea scaun, ne ridicăm cu picioarele în sus, în poziție verticală (de „lumânare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
străbune a păstorit cu demnitate enoriașii, colegul nostru, preotul paroh, masterand în teologie, Bucescu Dragoș. La liceul din Vicovu de Sus, colegul nostru, profesorul de matematici Bujdei Gheorghe, care a predat un an și la liceul nostru a căutat să calce pe urmele unchiului său Bujdei Vasile, insuflând generațiilor următoare, interesul și pasiunea pentru obiectul sau. Obiectul îndrăgit de toți elevii, mici sau mari - educația fizică - a fost pus în valoare de Vatamaniuc Stelian, profesor la Sucevita. Pentru agricultură, au muncit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
800 de deținuți rosteau într-un glas Hristos a înviat!, realizând o împreună-trăire cu oamenii care veniseră cu lumânările aprinse din oraș în preajma închisorii. „Sutele de lumânări aprinse din stradă, împreună cu glasurile noastre, marcau învierea Domnului, cu moartea pre moarte călcând. Totul vibra, aerul, ferestrele, ușile, dar mai ales inimile noastre. Când s-a așternut tăcerea, ostașul din post a spus Adevărat a înviat!”. Așadar, la împreuna-trăire a Învierii, în afara deținuților și a locuitorilor piteșteni, a participat chiar și cel ce
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]