9,685 matches
-
și este colegul nostru, să publice cărți "pentru coafeze", demne de literatura de pe vremuri a d-nei Ileana Vulpescu. Să nu mă înțelegi greșit, nu am nimic cu coafezele, cunosc unele cu mult bun gust la lectură, dar e o formulă consacrată!... Cât privește dimensiunile cărților, cred că ele își găsesc singure formatul. În ce mă privește, citită sau scrisă, nu mă interesează dacă o carte este foarte groasă sau foarte subțire, ci să fie bună! Eu am scris mai ales cărți
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
N. Papadat, cu care va avea cinci copii. Își urmează soțul prin mai multe localități - Turnu Măgurele, Buzău, Focșani, Constanța - și în 1933, după pensionarea acestuia, se stabilește la București, împreună cu întreaga familie. Debutează incidental, în 1912, cu un necrolog consacrat actorului Petre Liciu, publicat sub pseudonimul Loys în ziarul „La Politique”, iar din 1913, încurajată de G. Ibrăileanu, începe să colaboreze cu pagini de proză lirică la revista „Viața românească”. În anii primului război mondial lucrează voluntar în gara Focșani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
adânci. Din primăvara aceluiași an scrie (după ce, un an mai devreme, fusese prezentă în „Lectura pentru toți”) în revista „Sburătorul” a lui E. Lovinescu, sub a cărui influență va trece la o formulă epică diferită și la elaborarea ciclului romanesc consacrat familiei Hallipa. În 1936 primește Marele Premiu al Societății Scriitorilor Români, în 1937, Premiul „Regele Carol”, înființat de Ministerul Instrucțiunii Publice și Artelor, iar în 1946 Premiul Național pentru proză. Ultimul roman, Străina, pregătit pentru tipar, părea că s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul de societate. Ca o floare de seră, ea se regăsește finalmente, după un scurt și dramatic incident conjugal, în compania liniștitoare a „bătrânului” ei socru Luca Delescu, intelectual prin vocație și cercetător consacrat, singura oază de umanitate într-o lume imundă, mercantilă, degradată din condiția moralității, fie ea și elementară. Frecvența figurilor feminine în literatura semnată de P.-B. nu este deloc întâmplătoare, corespunzând credinței că sufletul femeii, fiind mai complicat, e mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
natural. Interpretată pe termen lung, producția actuală pare a fi foarte mare, față de 100 ani în urmă, să zice, dar, aportul său la ridicarea calității vieții a fost sensibil mai mic decât această creștere, pentru că diferența reprezintă cheltuieli și producții consacrate reproducerii unor condiții naturale înainte oferite gratuit de natură. Se poate spune că tripla eficiență face parte din principiile adoptate de organismele internaționale care definesc noua treaptă a teoriei economice și anume SI-SC (Societatea Informațională-Societatea Cunoașterii). Noua economie nu
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
de presă și "corespondenții proprii". Aceștia din urmă nu erau persoane trimise special în diferite locații cu scopul de a furniza informații despre zonele respective sau despre evenimente ce se petreceau în acele locuri, ci erau preoți misionari sau persoane consacrate ori laice, plecați în misiuni de evanghelizare sau caritabile, în diferite locații (din America Latină, Africa, Asia). Uneori, erau preoți sau studenți plecați în Occident pentru studii (în Germania, Italia, Franța, Spania etc.) care trimiteau informații despre locurile unde se aflau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a avut loc la Zaragoza în 1908 și la care a fost prezent și Cardinalul Merry del Val, Secretar de Stat al Papei Pius X. Presa catolică oficială era minoritară, deoarece calitatea ei lăsa de dorit, iar cititorii cumpărau ziarele consacrate, tradiționale, care erau tot catolice, dar care nu-și manifestau explicit confesiunea. A avut loc o dezbatere despre jurnalismul catolic, asemănătoare celei din Italia și a fost tradusă opera lui Chiaudiano El periodismo católico. Criterios y normas 195. Preoții au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice au cunoscut o oarecare "cenzură religioasă", fiind coordonate de ierarhi ai Bisericii. S-au constituit departamente specializate, care aveau menirea de a încuraja apariția publicațiilor catolice în toate țările în care existau astfel de comunități religioase. Preoții și persoanele consacrate trimise în misiune de evanghelizare în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii (Africa, Asia, America Latină, Rusia etc.) au devenit un fel de "corespondenți" ai Bisericii, oferind informații din acele locuri, deseori scriind numeroase articole în revistele catolice de la Roma, sau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tuturor creștinilor, progresul misiunilor din Africa, America de Sud și Extremul Orient, pentru pacea în lume etc. Revista propunea viziunea catolică asupra tuturor aspectelor vieții, informând cititorii despre poziția Bisericii față de diverse probleme de actualitate. Publicația și-a continuat cursul în stilul consacrat, însă așa cum am mai spus a întâmpinat constant probleme legate de plata abonamentelor. De aceea, donațiile pentru sprijinirea revistei și a "Societății Presa Bună" au constituit o sursă importantă de susținere a activității acestora. În Lumina creștinului au apărut și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era la început Thinks / Gândește...) a eșuat: ce a fost adevărat nu mai este. Narațiunea obiectivă la timpul trecut denotă un sfârșit absolut. În fară de aceste trei voci narative, mai sunt în carte lucrări în care studenții parodiază autori consacrați și mai sunt de asemenea mesaje de email. Încet și sigur, discursul central al narațiunii obiective e subminat de priviri din afara lui. E drept că romanul e scris la persoana a treia, dar e o persoana a treia dedublată de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp simpatia elevilor. O altă dimensiune a relațiilor de comunicare este persuasiunea. Aceasta este un proces de influențare a atitudinii partenerului, înțeleasă drept calitate a mesajului, intenție sau latură eminamente afectivă a comunicării. Persuasiunea presupune un înalt rafinament psihologic. Studiile consacrate persuasiunii s-au oprit asupra caracteristicilor componentelor procesului de comunicare (emițător, mesaj și receptor). S-a arătat că modul în care este perceput emițătorul, caracteristicile și motivațiile pe care i le atribuie receptorul contează în eficiența persuasiunii. dintre acestea, cea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
nutrește față de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegație și uitare de sine“ (M. Merchand apud S. Marcus, 1999, p. 117). III.5.4. Formarea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse I. Dafinoiu (1999) în subcapitolul consacrat modificării comportamentului prin sistemul de recompense și pedepse utilizează termenul de „recompensă“. În ce ne privește vom prefera termenul de „recompensă“ care ni se pare mai potrivit a fi utilizat în mediul pedagogic, atât din punct de vedere al profesorului
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei singure cărți, Recreația mare (1965), în care a reunit multe din povestirile sale anterioare. Revizuirile succesive țin de însăși maniera în care este înțeles actul scrisului, ca modalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Adio, iubitule, adio! Te binecuvântez pentru toată nenorocirea mea. Până în mormânt voi fi a ta, Esther. Lucien, bolnav de anevrism, moare. Și-a lăsat ca testament banii pentru abatele Herrera, pentru baronul Nucingen, pentru autorități în scopul construirii unui azil consacrat femeilor de stradă care vor să părăsească drumul viciului, pentru eliberarea persoanelor închise din cauza datoriilor, pentru ridicarea unui monument pe mormântul Estherei. Herrera este distrus din cauza morții lui Lucien de Rubempré de parvenirea căruia își legase ambițiile de reușită socială
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
analitic, calitatea adecvării deschide perspectiva unei tot atât de pertinente opere de cronicar literar. O parte din recolta diligentei de a „citi” cărțile la zi se regăsește în Reflexe condiționate (1983), unde interesul pentru critică se accentuează, jumătate din carte fiindu-i consacrată. Însă autorul scrie cu egală aplicație și despre proza, si despre poezie, calitatea fidelității față de obiect ieșind acum cu și mai multă hotărâre în evidență. O elegantă descriptivitate caracterizează manieră de a recenza a lui G., conferindu-i meritul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează tragedia, căci nu pare să-i acorde o mare importanță din cauza inferiorității personajelor pe care le pune în scenă și a originii sale slab cunoscute. "Diversele transformări ale tragediei și cei care le-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărat asupra pieselor comice. Cu toții s-au preocupat exclusiv de studiul tragediei. Cât despre Boileau, nu el, contrar a ceea ce se crede, a elaborat teoria clasicismului. El elaborează legi, desigur, în Arta poetică, al cărei cânt III este în întregime consacrat teatrului. Acolo dă principala regulă a dramaturgiei clasice: Qu'en un lieu, qu'en un jour, un seul fait accompli Tienne jusqu'à la fin le théâtre rempli 9 Dar el nu teoretizează decât mai târziu. Când apare Arta poetică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât dacă s-ar termina prin căderea monarhului. Racine nu este, pentru el, decât un "om de prost gust, (decât) un pictor manierist." În al său Tablou al Parisului (Tableau de Paris, scris între 1781 și 1788), la capitolul LXXXIII, consacrat "Tragediilor moderne", sătul de subiectele mitologice, mereu identice, el dorește un teatru modern, un teatru național care ar vorbi spectatorului despre situația sa actuală. "Cum, suntem în mijlocul Europei, scenă vastă și importantă a evenimentelor celor mai variate și mai uimitoare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
francez: mă îndoiesc că se va reuși acest lucru." Rousseau își amintește aici fără îndoială de declarațiile abatelui Du Bos care, în Reflecții critice asupra poeziei și picturii (Réflexions critiques sur la poésie et la peinture, în 1719), în capitolul consacrat lui Platon, obiecta că un personaj în întregime virtuos ar fi o capodoperă de plictiseală 20. Pentru el, care stigmatizează, în întreaga sa operă, ravagiile civilizației și care nu concepe fericirea decât în întoarcerea la starea de origine, introducerea teatrului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orbi din 1749. Citește Bijuteriile indiscrete (Les Bijoux indiscrets), lucrare pe care o va califica drept "roman frivol în care se dezbat idei grave", fără îndoială chiar de la apariția sa în 1748, manifestând un viu interes față de cele două capitole consacrate teatrului. Începând cu 1760, se înhamă la o sarcină colosală, care îl va ține ocupat până la sfârșitul zilelor sale, traducerea scrierilor de estetică și a dramelor sale. În 1781, chiar în anul morții, adaugă o a doua prefață la traducerile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Tatăl de familie; iar geniul trebuie să înfăptuiască multe lucruri, pentru ca să le privim ca fiind posibile." (Seara a 28-a) A dat chiar el un exemplu de "comedie serioasă" cu una din primele sale piese, Jidanii (Die Juden), în 1750. Consacrată problemei antisemitismului problemă asupra căreia Lessing va reveni în 1750 cu Nathan cel înțelept -, piesa este prima dramă socială în limba germană. 3.3. Un spectacol edificator Moralitatea spectacolului va fi cu atât mai convingătoare pentru spectator cu cât îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Naturalisme au théâtre) și Autorii noștri dramatici (Nos Auteurs dramatiques). Adună aici articole pe care le-a scris sub forma unor foiletoane săptămânale pentru revistele92în care este însărcinat cu rubrica dramatică. În Autorii noștri dramatici, el le selecționează pe acelea consacrate autorilor celebri printre contemporanii săi, Hugo, Augier, Dumas fiul, Victorien Sardou, Labiche etc. În afara faptului că ele conțin o analiză, prețioasă pentru istoric, asupra stării teatrului parizian între 1876 și 1880, aceste două culegeri constituie un fel de manifest al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ordine cvasi cronologică, despre geneza lor, despre primirea făcută de public, despre raporturile sale cu diferitele trupe cărora le aparține, despre gelozia pe care succesul său a suscitat-o la alți autori dramatici italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe Gozzi, acest lucru se datorează feeriei care îi scaldă teatrul. Lessing și Goethe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai vii și mai complete publicații ale momentului. Extrem de bine redactată, cu rubrici diverse, cu ingenioase numere tematice și texte care ilustrau toate genurile, cu o grafică excelentă, are, de asemenea, colaboratori numeroși și de valoare atât din rândul scriitorilor consacrați, cât și al tinerilor în curs de afirmare. Faptul se verifică, de pildă, în cazul poeziei. În sumar intră poeme de V. Voiculescu (A doua tinerețe, Lui Nicu Condiescu), Ion Vinea (Neurastenie), Al. A. Philippide (Părul) și versuri ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
dedicate perioadei cele mai zbuciumate - detenția și trecerea prin închisorile morții de la Aiud, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Mărgineni și Pitești, unde un număr mare de oameni nevinovați ispășeau tot felul de vini imaginare, în condiții inumane. De mare realism sunt paginile consacrate torționarilor, fiarele cu chip uman. Un amănunt de reținut pentru istoria literară este amestecul poetului Constantin Tonegaru în întâmplările legate de arestarea și detenția scriitorului, autoritățile luând drept realitate ficțiunea unui poem intitulat Pistolul lui Werther. Pe de altă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]