11,264 matches
-
face din el capitala imperiului. În noiembrie 324, a stabilit în mod oficial hotarele noului său oraș, mutându-le cu circa 4 km în afară și mărind cam de 4 ori suprafața sa. Noul oraș a devenit un centru al creștinismului, reședința unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. „Noua Romă” a moștenit instituțiile politice ale vechii Rome, dar și tradiții culturale ale Răsăritului grec. Construirea și popularea noului oraș s-au desfășurat foarte rapid. Noile ziduri au
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
au fost în concordanță cu legile și practicile romane în acea epocă. Între 325 și 337, Constantin a continuat să sprijine Biserica și să folosească resursele statului pentru construirea de biserici. Micul regat Iberia (astăzi Georgia) din Caucaz a adoptat creștinismul în timpul domniei lui Constantin. În Armenia, regele Tiridate III a fost convertit la creștinism, iar regatul său a devenit oficial creștin la începutul secolului al IV-lea. La scurt timp după Paștele din 337 (3 aprilie), Constantin a început să
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
și 337, Constantin a continuat să sprijine Biserica și să folosească resursele statului pentru construirea de biserici. Micul regat Iberia (astăzi Georgia) din Caucaz a adoptat creștinismul în timpul domniei lui Constantin. În Armenia, regele Tiridate III a fost convertit la creștinism, iar regatul său a devenit oficial creștin la începutul secolului al IV-lea. La scurt timp după Paștele din 337 (3 aprilie), Constantin a început să se simtă rău; a fost botezat de către episcopul arianist Eusebiu de Nicomedia, iar după
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
este considerat în Biserica Ortodoxă ca fiind „egal al Apostolilor”, "isapostolos" (Ισαπόστολος Κωνσταντίνος), iar Biserica Ortodoxă Română îl numește „"Sfânt Împărat, întocmai cu Apostolii"”. Rodney Stark, sociolog al religiei, are însă o complet altă evaluare a impactului lui Constantin asupra creștinismului:
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
sensul modern); citită în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din perspectiva credinței. Nu trebuie trecut cu vederea că figură lui Abraam este prezentă (și nu oricum) în toate cele trei tradiții religioase monoteiste: iudaism, creștinism și islam. Până la jumatatea sec. al XIX-lea se pleca de la sincronizarea datelor biografice ale lui Abraham cu cele ale lui Hammurabi, rege în Babilon prin 2000 î.e.c., care era identificat cu ’Amraphel, rege în Sin’ar, împotriva căruia
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
25,7-11). Amintirea lui a rămas și a fost vie în toate veacurile următoare în mijlocul poporului ales, care de la el a moștenit și numele și - mai ales - promisiunea mesianica. Figură lui Abraham este prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul ce credință
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul ce credință autentică cât și pildă de caritate prin excelență; islamismul vede în figură lui Ibrahim (Abraham) „campionul monoteismului”. Tradiția iudaica reia datele VT: Abraham este primul și modelul patriarhilor, slujitorul lui YHWH, prietenul său
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Leon Cestov și A.G. Herbert au contribuit la a face din figură lui Abraham una din temele preferate ale gândirii creștine contemporane. Cea de-a treia mare tradiție religioasă monoteista, îi conferă lui Abraham un loc deosebit de important: musulmanii pun creștinismul sub numele lui ’Isă (Isus); iudaismul sub numele lui Mūsa (Moise), iar pentru ei îl rezervă pe millat Ibrahīm (patriarhul Abraham). Lui Abraham îi sunt dedicate 25 de sure (suwre) (peste 250 de versete, în care Abraham este numit de
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
societăți comuniste ideale este: "„De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”". , sintagmă preluată (aproape literal) din Noul Testament. ul ideal, sau teoretic, are astfel o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică. Această idee le-a fost dată de Isus. De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat toată averea colectivului
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică. Această idee le-a fost dată de Isus. De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat toată averea colectivului. Filozofia Sfântului Ioan Gură de Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Gură de Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
momentul plecării, gazda și-a dat seama de ce substanță au luat sfătuindu-i să nu părăsească casa din cauza efectelor adverse. Câteva luni mai târziu, cu ocazia unui interviu cu un reporter de la Evening Standard numit Maureen Cleave, Lennon a remarcat: ”Creștinismul va cădea. Va scădea și va dispărea. Suntem mai populari decât Iisus-nu știu care va fi mai presus:rock and roll sau creștinitatea? Acest comentariu a trecut neobservat în Anglia, dar a creat o mare ofensă în Statele Unite. Rezultatul a
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) stăpâneau centrul țării, capitala lor, Aski, fiind numită în cronici Civitas iassiorum (azi Iași). Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari. Un rol important l-a avut și creștinismul localnicilor. Printre primele vestigii creștine autohtone din Moldova (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
târziu Danemarca-Norvegia a revendicat teritoriul și, după mai multe secole de nici un contact dintre vikingii din Groenlanda și scandinavii, s-a răspândit teama că păgânii s-au întors, așa că s-a organizat în 1721 o expediție misionară pentru a restaura creștinismul în insulă. Cu toate acestea, din moment că nu a fost găsit nici un viking în Groenlanda, Danemarca-Norvegia a început să boteze nativii inuiți groenlandezi și a fondat colonii de comercializare de-a lungul coastei, ca parte a aspirațiilor sale de
Groenlanda () [Corola-website/Science/297954_a_299283]
-
se poate arăta altfel fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi și, pur și simplu, obiectivul unei căutări spirituale. Legendele privitoare la Graal par a fi posterioare nașterii creștinismului. Celții cunoșteau deja existența unui obiect sacru numit "Graal" pe care și-l reprezentau ca fiind vasul hrănitor, prin excelență, ce distribuia binefacerile sale tuturor ființelor umane. Pentru a nu fi profanată, cunoașterea sacră a druizilor nu era transmisă decât
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
de Boron și Wolfram von Eschenbach. Evul Mediu este epoca în care contemplarea și acțiunea, grația și natura, Iubirea divină și iubirea omenească, sunt încă legate. Și, la cei mai severi asceți retrași din lume, marea speranță, de a extinde creștinismul, este încă vie. Această speranță și această voință se manifestă clar în povestirile franceze despre Graal, cât și în «Parzival», versiunea germană a lui von Eschenbach. Deși modurile lor de exprimare erau diferite, poeții germani și cei francezi acționau la
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
de des ne-am îmbătat, nu-i așa, cu acest refren al artei pentru artă? </spân></p> De la extremă în care arta nu poate exista decât ca mijloc de a proslăvi și/ sau ilustra formă (la Platon), pe Dumnezeu (în creștinism), avântul proletar (în comunism) ajungem la extremă în care arta trebuie judecată exclusiv după propriile criterii care nu pot fi decât de natură estetică! Izolați într-un turn de fildeș, artiștii scăpa oricărei forme de responsabilizare socială! Artă nu e
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
faptul că toate postulează existența unor "spirite bune și rele", întrucât la majoritatea dintre ele găsim și "credința în vrăjitoare"; unele dintre aceste religii vorbesc de altfel explicit în textele lor sacre despre vrăjitoare, cum este cazul, de exemplu, cu creștinismul și iudaismul (În Biblie, în "Ieșire" mai exact (Exod 22:18), dumnezeul evreilor și creștinilor cere acestora să ucidă vrăjitoarele: "Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască".). Dar mai mult, există de asemenea numeroase exemple în care credincioșii creștini
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Apocalipsa 13: 18) unde se vorbește despre "numărul fiarei", 666)). Cât despre trăsăturile magice ale religiei, acest aspect a fost deja detaliat în secțiunea "Filozofia și religia", unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și "gândirea magică" manifestată în creștinism prin rugăciune (în special ceea ce în ortodoxie se numesc "rugăciune de cerere" și în catolicism "de grație" sau "intercesiune".). Și pentru antici echivalența superstiție-religie era valabilă: Cicero, de ex., definea superstiția ca fiind "o vană teamă de zei" (De divinatione
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
religii (Lucrețiu, Bunul Simț, x). Opinia lui va fi preluată mai târziu și de baronul d'Holbach. Și Tacit, în scrierile sale, definește adesea ca superstiții toate cultele asiatice care se răspândeau pe atunci în inima imperiului, printre care și creștinismul (Tacit, Istorii, iv, LIV, 4). Creștinii au preluat și ei această viziune despre religia celuilalt, astfel că Lactanțiu spune: "Religia este cultul adevăratului Dumnezeu, superstiția fiind aceea a unui fals dumnezeu". Alți creștini au fost chiar mai preciși, astfel că
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
excesul de religie, superstițiosul aducând un cult divin celui căruia nu trebuie să-i aducă sau aducând un cult cui trebuie, dar de maniera în care nu trebuie". Tot sfântul Toma ne spune că există și un ghicit acceptabil pentru creștinism, care se diferențiază de ghicitul superstițios, prin faptul că acesta nu apelează la demoni și că prin actul ghicirii nu se încalcă libertatea lui Dumnezeu de a rândui viitorul după bunul plac. El vede astfel, se pare, ""demnă de elogii
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
prezicerea viitorului, profeția, ghicitul și astrologia. "Superstiția magică" este credința în deochi, amulete, talismane, vrăjitoare și lycantropie (credința în existența oamenilor ce se pot transforma în lupi). Și în această categorie găsim deci credința în vrăjitoare, prezentă în iudaism și creștinism și deja comentată anterior.. În acest sens, merită adăugat, poate, faptul că această credință în existența vrăjitoarelor a antrenat sacrificarea inutilă a mii și mii de victime omenești, în așa-numitele "vânători de vrăjitoare". Mark Twain spunea: "Mult timp au
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, "Yahadut", caracterele distinctive a iudaicului "eáqnov"), cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu. Istoria iudaismului este împărțită în
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
de credință: "Shma Israel" („Ascultă, Israele”, Deuteronom 6, 4-9). De asemenea, în timpul rugăciunii, bărbații trebuie să poarte așa numitele "filacterii" ("tefilin"). Cultul mozaic este axat pe îndeplinirea celor 613 porunci enumerate în Tora (primele cinci cărți ale lui Moise), spre deosebire de creștinism, care își bazează doctrinele în special pe învățăturile lui Isus. La sinagogă, conducătorul ritualului este rabinul, care are funcția unui îndrumător religios. El este cel care coordonează studiul Torei. Se vorbește în iudaism și de o serie de restricții alimentare
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
pot aduce obiecții studiului lui Durkheim, acesta rămâne o lucrare clasică a cărei relevanță pentru sociologie este valabilă și azi. Max Weber - a studiat religiile din China, India și Orientul Apropiat, comparând sistemele religioase. Weber conchidea că anumite aspecte ale Creștinismului (etica protestantă) au influențat puternic afirmarea capitalismului, consideră că mentalitatea colectivă constituie unul dintre factorii care determină schimbarea societății. Pentru el birocrația e un mod de organizare socială. Michael Foucault și Jürgen Habermas - exponenți de seamă ai sociologiei moderne, printre
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
ul (Arabă:إسلام ) este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad și bazată pe textul religios cunoscut
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]