10,048 matches
-
doi ani încoace, de când am fost în vizită la o mătușă în Germania. Parchet fin. Un pat mare, cu baldachin, cum am văzut în clasa a V-a la Muzeul Peleș. Mătase adevărată. Și pe pereți, tapet cu flori de crin. Cred că ia droguri tipul ăsta, miroase a decadență pe-aici. O fi murit? Să mă aplec să văd. Mă simt cam balonat. Bine făcut individul, credeam că drogații sunt mai rablagiți. Ia să-l pun eu pe pat. Hoooo-pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat peisajului automnal, și s-a Întors În salonul său, proaspăt năpădit de orhidee, crini imperiali și crizanteme albe ca zăpada. Ajungând Înapoi În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lumea pe un drum greșit... În pildele sale din Evanghelii, Iisus spunea: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strâng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc la marginea câmpului...”. Apostolul Pavel a adugat la spusele lui Iisus un simplu „dar”. Și acest cu acest dar a Împins lumea pe calea pierzaniei. „Da”, a spus apostolul Pavel, „așa este. Păsările nici nu seamnănă și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este. Păsările nici nu seamnănă și nici nu adună nimic În grânare, dar dați-vă seama singuri cât de mult muncește pasărea cerului și cine știe cât de mult zboară ea până când găsește vreo grăunță. Dați-vă seama cît de mult muncesc crinii de câmp ca să-și Întindă rădăcinile...” „De unde știe Pavel ce simte pasărea cerului? A intrat el - fie măcar pentru o clipă - În pielea ei? Atunci de ce Își dă cu părerea? Cu ce drept răstălmăcește lumina lui Domnului Hristos? Dacă Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste alte flori, cărora le smulse rădăcinile și le băgă În buzunar, cu scopul de a le studia mai bine În cuibul său. Apoi, În același loc, Își Înfipse mânile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o oferea pământul. După aceste experiențe trăite pe propria sa piele, masterandul Lawrence a tras concluzia că Iisus spusese adevărul... Păsările cerului nu săpau și nici nu arau. Și nici nu-și adunau grâne În hambare. După cum nu munceau nici crinii sălbatici de pe câmp... Da, Învățătura lui Pavel Îndreptase lumea pe calea rătăcirii. Vrabia, zicea Oliver, nu-și făcea hambare cu grâu fiindcă În gușa ei nu Încăpeau mai mult de zece boabe. Pe când omul, da. Hălăduind pe câmp, masterandul ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
meditând Îndelung la șirul Întâmplărilor ce au avut loc În ultimele zile, Oliver simți cum un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând pe dealuri și căutând să ajungă la crinii sălbatici ce umpleau altădată câmpul biblic, din neatenție, În vreme ce se tot hârjonea cu niște sălcii aflate pe malul unei ape line, Oliver, care uitase să-și ia câteva măsuri de precauție necesare În astfel de ocazii, le lăsase Însărcinate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și În Întreg spațiu cosmic, În căutarea crinilor sălbatici Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor acte au fost dezastruoase. Răchitele de pe deal, dar și cele din vale au Început să aibă grețuri, iar Oliver s-a ales și el cu o bolă rușinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și În Întreg spațiu cosmic, În căutarea crinilor sălbatici Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor acte au fost dezastruoase. Răchitele de pe deal, dar și cele din vale au Început să aibă grețuri, iar Oliver s-a ales și el cu o bolă rușinoasă. Din mădularul lui a curs mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
somitate că Oliver era consecvent principiilor sale, refuzând să presteze, indiferent de oră, de zi sau noapte, orice fel de muncă? Și dacă nu muncea, creierul lui Oliver nu obosea... Gândurile sale erau asemenea păsărilor cerului, asemenea norilor și a crinilor sălbatici ce Înfloreau pe câmpul ancestral.... Însuși Tatăl ceresc se juca deseori cu ele... Noaptea, Oliver avea să-și propovăduiască ideile, transmițându-le prin intermediul alfabetului Morse În camerele vecine, unde se aflau amestecați de-a valma oameni-picior, oameni-urechi, oameni-gât, oameni-mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus a spus: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strîng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc pe câmp...”. Starețul se uită la chipul chinuit al lui Bikinski și deodată sufletul lui fu cuprins de milă. „Cine știe”, gândi el. „Poate că e mai curat decât mine. N-a spus oare Iisus: Fericiți cei slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nuci și vin, iar la plecare Îi strecură În geantă o sticlă de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți și voi ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor ce cresc pe câmp, iar eu, la drept vorbind, sunt un păcătos... Mergi cu bine! Domnul să vă aibă pe amândoi În paza Lui”, spuse el, conducându-l pe Bikinski pănă la poarta mare a mănăstirii. Iar după ce acesta ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trei sferturi pasăre și, În rest, câinele Spinoza”, răspunse Bikinski, făcând doi pași Înapoi și Închinându-se În fața lui până la pământ, simțind În același timp că trebuie să-i arate mulțumirea printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o adiere... O fantasmă oarbă care avea menirea de a semăna sămânța zâzaniei În mintea omenească... Văzând că provocarea nu prinde rădăcini În sufletul convivilor, inginerul Edward Își Îndreptă atacurile Într-o altă direcție. „Sunteți asemenea păsărilor cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp...” spuse el, făcând aluzie la vorbele pe care i le aruncase la plecare lui Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse scurt Bikinski. „Chiar suntem...” „Înfloriți așa frumos”, continuă pe același ton inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vine, În jurul lor. Unde se Întâmplase asta? Nu cumva În fața Poștei mari? Dar, dacă ajunsese să sugă și deodorantele aceasta, era desigur foarte grav. Dar oare nunta lui Bikinski se petrecuse-n realitate? Nu-i adusese Noimann o coroană de crini regali, Împodobită cu o banderolă aurie, pe care scria: „Regrete eterne. Corso nu te va uita!”? Mai erau apoi și niște secvențe legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile nu ieșiseră chiar cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veni un nou Mesia, care va scăpa lumea de grija zilei de mâine și de tot răul ce sălășluiește, din pricina muncii, În ea. Oliver va fi noul Mesia sau poate doar un Însoțitor umil al Său. Toți vor fi asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp. Asemenea păsărilor cerului de care are grijă Tatăl ceresc. Jumătate crini, jumătate păsări. Oamenii, dar și alte viețuitoare, vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răul ce sălășluiește, din pricina muncii, În ea. Oliver va fi noul Mesia sau poate doar un Însoțitor umil al Său. Toți vor fi asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp. Asemenea păsărilor cerului de care are grijă Tatăl ceresc. Jumătate crini, jumătate păsări. Oamenii, dar și alte viețuitoare, vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli setea cu roua și Înțelepciunea ce cad din cel de-al nouălea cer. Tot iadul, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărâtate că un Esterhazy nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
turcomani oarecare, umiliți și sfidați de oficialități. Aroganța și vocația cu care umilea Poarta Otomană pe cei mai înalți reprezentanți ai unui popr, atinsese apogeul. Toate aceste degradande umilințe și multe alte nebănuite, au săpat răni adâînci în sufletul de crin imperial al principelul Alexandru Dimitrie Ghica, îmbolnăvindu-l prematur, fără nii o recunoștință de la urmași. Nedreptul comportament al moștenitorilor și beneficiarilor frământatelor zile ale domniei principelul Al. Dimitrie Ghica, măcar acum în ceasul al doisprezecelea, să aprindă, în sufletele urmașilor
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
GRÅDINA SENTIMENTALÅ Iarba verde translucidå rånitå de lumina de rouå sângerie Suspinând trandafirul iubirea își declarå margaretei îndrågostitå de crinul regal cel care iubește în tainå o lalea neagrå înlåcrimatå påråsitå de luna cea îndoielnic fidelå Și melcul gråbit så urce înalta frunzå de iris cu privirea tot sus tot sus spre acoperișul pe care bånuiește cå îl așteaptå steaua
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1609]
-
sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmi era frig, i-am spus fetei aceleia să vină cu mine să facem dragoste și ea a venit. 14. Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]