9,572 matches
-
și mi-l face de rușine". Cererea i-a fost satisfăcută, după care au răsunat și celelalte împușcături. Așa cum s-a spus, "Balcanicii și-au pierdut cel mai mare intelectual pe care-l aveau". Între timp, doamna Catinca încerca cu disperare să obțină legătura telefonică cu cabinetul Mareșalului Antonescu. I-a fost imposibil să obțină legătura cu cabinetul primului ministru. După cutremur, legăturile telefonice erau răzlețe și funcționau prost. Doamna Catinca a încercat să-i telefoneze fiului ei Mircea, a reușit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a celor care făceau parte din "Legămîntul de colonizare", iar în regiunea respectivă se aflau foarte mulți evrei. În cele din urmă, pe la sfîrșitul anilor '30, persecuțiile brutale din perioada aceasta au spulberat speranțele lui Iorga în privința asimilării evreilor. În disperarea lor, aceștia își căutau adesea salvarea peste graniță, în sionism (chiar și în comunism) și în intervențiile străine (occidentale) în favoarea lor. Iorga era împotriva sionismului, văzînd în el un obstacol în calea asimilării, nereușind să-și dea seama că aceasta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în cadrul "Luptei literare" să se apropie de ideile realist socialiste asupra artei din Uniunea Sovietică dacă punem în paralel ideile lui Iorga și pe cele ale lui Maxim Gorki. Maxim Gorki a susținut întotdeauna că "masele nu trebuie aduse la disperare". Optimismul ostentativ, un anumit vocabular și o abundență în formele de exprimare constituie ceea ce Cehov condamna atît de vehement! Dar toate acestea au devenit o dogmă pentru Gorki și au stat la baza prieteniei lui cu Lenin. Gorki susținea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și 1946, autoritățile occidentale au preferat să ignore În mare aceste sentimente, trimițându-i acasă pe sovietici și pe est-europeni, uneori cu forța. Reprezentanții sovietici veneau să-și adune efectiv concetățenii din taberele germane, În vreme ce refugiații din Est Încercau cu disperare să-i convingă pe oficialii francezi, britanici sau americani că nu vor să se Întoarcă „acasă” și că ar prefera să rămână În... Germania. Nu toți au reușit: Între 1945 și 1947, aliații au returnat 2.272.000 de cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe țări domina impresia bine Întemeiată (și confirmată de experiența războiului) că, În absența oricărei alte instanțe de reglementare sau distribuție, singura forță care putea salva individul de sărăcie rămânea statul. Dar entuziasmul vremii pentru statul intervenționist nu izvora din disperare sau interes personal. Clement Attlee, al cărui Partid Laburist i-a Învins pe conservatorii lui Churchill În dramaticele alegeri din 1945, exprima o stare de spirit generală când observa că necesare, Înainte de toate, erau „orașe, parcuri, terenuri de joacă, școli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asistențial modern În Europa. Opinia că polarizările politice din ultimul deceniu al perioadei interbelice fuseseră efectul direct al crizei economice și a costurilor ei sociale era general acceptată În anii ’40. Atât fascismul, cât și comunismul Își trăgeau seva din disperarea socială și din prăpastia imensă care Îi separa pe bogați de săraci. Pentru ca democrațiile să-și revină, trebuia ridicată problema „condiției poporului”. Cum spunea Thomas Carlyle cu o sută de ani mai devreme, „dacă nu facem ceva, acel ceva se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără cooperare sovietică. În opinia unor consilieri prezidențiali bine informați, precum George Kennan, Europa din primăvara anului 1947 se afla pe marginea prăpastiei. Frustrările occidentalilor, care crezuseră Într-o refacere mai rapidă și În Întoarcerea la condiții economice normale, alături de disperarea nemților și a altora din Europa Centrală, amplificate de neașteptata criză a mijloacelor de subzistență din 1947, nu puteau decât să alimenteze șansele comunismului sau riscul instaurării anarhiei. Comunismul avea un succes real. Deși partidele comuniste din Italia, Franța și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
său: „S-a sfârșit cu diminețile pline de speranță”. Omologul lui francez, André Philip, ministru socialist al Economiei Naționale, spunea același lucru, dar mai apăsat, Într-un discurs din aprilie 1947: „Ne amenință catastrofa economică și financiară totală”. Senzația de disperare și dezastru iminent era universală. „De două luni - relata din Paris Janet Flanner În martie 1947 - există În Paris, poate chiar În toată Europa, un climat de disconfort sporit și palpabil, de parcă francezii - sau toți europenii - așteaptă să li se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani. În Europa Centrală, unde ar fi preferat o Germanie unită, neputincioasă și neutră, el a dat cu piciorul avantajului din 1945-1947 prin tactici de confrunatre și o intransigență rigidă. Dacă Stalin sperase să lase țara În paragină până când fructul disperării și nemulțumirii germane i-ar fi picat În mâini, atunci s-a Înșelat fatal - deși, În anumite momente, chiar autoritățile aliate din vestul Germaniei se Întrebau dacă nu cumva va reuși. În acest sens, Războiul Rece În Europa a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Fără experimente”. În ciuda așteptărilor generale, temperatura politică a Occidentului a părăsit zona incandescentă a ultimilor patruzeci de ani. Calamitățile trecutului recent fiind Încă vii În memoria publică, europenii au abandonat ușurați politica mobilizării În masă. Administrația și serviciile au Înlocuit disperarea economică și speranțele revoluționare ca preocupări principale ale alegătorilor (printre care se numărau, pentru prima oară În multe locuri, femei); guvernele și partidele politice au reacționat corespunzător. În Italia mai ales, schimbarea era izbitoare. Spre deosebire de celelalte state mediteraneene - Portugalia, Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre orașele mari au fost reconstruite cu o lipsă șocantă de imaginație sau viziune, sau la Londra, unde Biroul de Arhitectură al Consiliului Municipal a autorizat proiecte de construcție precum imobilele Alton din Roehampton, inspirate de Le Corbusier, liniare până la disperare și aruncate În bătaia vântului, urâțenia părea deliberată, efect al unei atente activități de proiectare. Oribilul Torre Velasco din Milano, un zgârie-nori din beton armat construit Între 1957 și 1960 de un consorțiu particular anglo-italian, exemplifica hipermodernismul agresiv al vremii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un termen-cheie) metodele și obiectivele disciplinelor academice: În primul rând științele sociale - istoria, sociologia, antropologia -, dar și cele umaniste și, mai târziu, chiar științele experimentale. Într-o perioadă În care universitățile luaseră proporții, iar ziarele, revistele și conferențiarii căutau cu disperare „subiecte”, s-a creat o piață pentru „teoriile” de orice fel, impulsionată nu de oferta intelectuală superioară, ci de o cerere insațiabilă. La vârful revoluționarei „teorii” se aflau discipline academice precum istoria și științele sociale „slabe”. În Europa, studiul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țara”, Heath a pierdut la limită În fața lui Harold Wilson, care a declinat prudent postul-cheie. Abia sub guvernul laburist condus de succesorul lui Wilson, James Callaghan, Între 1976 și 1979, a Început să se contureze o nouă politică. Mânați de disperare și de condițiile acordului cu FMI, Callaghan și ministrul său de Externe (redutabilul Denis Healey) au Început să renunțe la axiomele centrale ale practicii guvernamentale postbelice. Ei au lansat un program de restructurare care admitea inevitabilitatea unui anumit nivel al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Naționale a Minerilor, care Încerca să reziste deciziei guvernului de a Închide minele ineficiente și de a stopa subvențiile pentru industria cărbunelui. Minerii au fost prost organizați, cauza lor era fără speranță, iar greva s-a prelungit mai mult din disperare decât din calcul. Dar faptul că Margaret Thatcher a câștigat o bătălie pe care Edward Heath o pierduse (iar liderii laburiști următori o evitaseră) i-a consolidat enorm autoritatea - ca și tentativa nereușită a IRA Provizorie de a o asasina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ceaușescu a fost reales secretar general al partidului și a declarat cu mândrie că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat să-l Îndepărteze pe László
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se remarca prin reticența față de liberalizarea piețelor interne și reducerea rolului statului În economie. În septembrie 1995, Kucima Își apăra poziția - cu un argument bine cunoscut istoricilor regiunii - invocând riscul de „a copia orbește experiența străinilor”. După ce trecuseră prin mlaștina disperării economice la Începutul anilor ’90, statele foste comuniste din primul grup au ieșit la liman pe o fundație mai stabilă, capabile să atragă investitori occidentali și să aspire la o eventuală intrare În Uniunea Europeană. Succesul strategiilor economice ale Poloniei sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
6. Românii - ca și bulgarii, sârbii și alții care au motive solide să creadă că „nucleul” Europei Îi vede ca pe niște străini (atunci când Îi vede) - oscilează Între afirmarea defensivă a caracteristicilor lor hipereuropene (În literatură, arhitectură, topografie etc.) și disperare, urmată de fuga În Vest. După căderea comunismului, ambele tendințe au fost ilustrate din plin. În timp ce fostul premier Adrian Năstase detalia În iulie 2001 pentru cititorii jurnalului Le Monde „valoarea adăugată” pe care România o aduce Europei, jumătate dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comandat de cumnatul lui Decebal și căderea lui în mâinile romanilor a dislocat sistemul de apărare al Sarmisegetuzei care apoi a căzut definitiv.” Ion Moța, Corneliu Georgescu Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39)? „Disperarea și furia, ura și cruzimea dacilor, se unea cu vitejia care apăra pământul patriei și nu-i lăsa cuceritorului decât grămadă de cenușă și de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonierii romani. Pe unii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat și ucis în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
paznicii torturau fizic și psihic deținuții politici. Acești oameni nu mai aveau respect pentru om și pierduseră orice măsură și sensibilitate omenească. Peste lagăr plutea duhul negru al morții. Acest duh negru l-a dus pe GICĂ DRĂGOI la actul disperării. Terorizat noapte de noapte de ofițerul politic să devină informator, într-un moment de gol sufletesc se aruncă în sârmă (zonă interzisă) și este ciuruit de gloanțele securiștilor (aprilie 1951). Alt caz: Îl văd aievea pe blândul CORNELIU NIȚĂ, plin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca energie oarbă într-un ciclu nesfârșit și fără sens al reproducerii, iubirii și morții"99 este schopenhaueriană. Două personaje, un bărbat și posibil o femeie, își țin capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a femeii însărcinate din colțul din dreapta sus al tabloului. Moartea, mai precis craniul scheletului, stă între femeia însărcinată și o alta care-și alăptează copilul, în timp ce un personaj cu trup descărnat își ține capul în mâini într-o expresie a disperării și suferinței. Am mai văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
măsură să potențeze forța viziunii care luminează întregul ansamblu. În același timp, această forță a speranței pare să-și aibă sursa în tinerețe. Nu fără o undă de ambiguitate, speranța apare în chiar momentul agoniei, sursa ei secretă este chiar disperarea. Verona conferă o expresie alegoric-simbolică unei état d'âme pe care pictorii simboliști o privilegiază. De asemenea, tabloul pictorului belgian Léon Frederic, Poporul va vedea într-o zi răsăritul soarelui (1890-1891) este în măsură să ofere nu un posibil model
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tensiunilor admirabil condus de-a lungul firului ținut de Ursitoare se află și dualismul vitalității instinctelor umane și al speranței care renaște și ruinarea acestei voințe în perspectiva morții și a destinului, antinomia dintre bucurie și durere, dintre extaz și disperare. Moartea este prezentă încă din timpul vieții și este cea care se află la capătul firului, deasupra celorlalte două ursitoare. Tabloul reflectă tragismul condiției umane, al existenței care include în succesiunea sa gloria și declinul, triumful perisabil al Iubirii, cât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
311. Sub raport tematic, influența rodiniană este recuperabilă din obstinația cu care acești artiști revin la tema gândirii, a gânditorului și cea a sărutului, ca variațiuni tematice ale sculpturilor rodiniene, cât și la exprimarea unor états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]