11,537 matches
-
Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în brațe și vrea să-l arunce în marea fără de margini. Ca să-l „mântuie”, ca să-l omoare. Dar cu fiecare pas pe care-l face ca să ajungă la marginea Mării
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
transnaționale. România are exact ceea ce-i lipsește Rusiei! - Numai că Vladimir Putin nu se mulțumește cu atât. El vrea și Cercul Polar de Nord, așa cum și americanii doresc hidrocarburile de-acolo. Este aceeași manie a conductelor și aici? - Aceasta este eterna luptă care duce lumea înainte și o iluzie că ne salvăm cu ajutorul unei cruciade energetice. Rușii reușesc cu greu să retehnologizeze actualele exploatări, gazoductele și oleoductele existente. Iar acum vor să coboare la mii de metri în Oceanul Înghețat de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mână. Chiar și diferența între modul cum sunt vândute femeilor, spre deosebire de bărbați, este revelatoare. Sunt reclamele de televiziune în care protagonistul bărbat aflat pe terenul de golf, de unde își sună asociații, dar de fapt se distrează de zor cu telefonul - eternul copil cu jucăria după el. În reclamele pentru femei, fiicele cele mici ale unei directoare de companie o fac să se simtă vinovată că nu poate petrece mai mult timp cu ele, așa că decide să le ducă la plajă, de unde
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
se obțin greu. Răsplata vine mai târziu, uneori foarte târziu. Sportul este, a fost și trebuie să rămână un mijloc de desăvârșire a omului. În acest spirit trebuie înțeleasă deviza Citius Altius Fortius. 6. IMNUL OLIMPIC Tu, antic Spirit, duh etern. Tu creator a toate A tot ce e sublim, Frumos și Adevăr curat e, Pogoară-te să strălucești, cu limpedea-ți lumină În slava ta de pe pământ, ca-n slava ta divină! În memorabila zi de 5 aprilie 1896, când
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
perindă pe aici, ci și prin faptul că (cel puțin, așa se crede) aici s-au putut vedea, în vremea lui Hristos, cele povestite în cărțile sfinte. Dar, dat fiind că, în cele din urmă, importantă este semnificația invizibilă și eternă a acestor fapte, ele pot fi evocate în orice loc, cu condiția să adoptăm aceeași atitudine, adică să fie reproduse material crucea și sanctuarele întemeiate (pe pămîntul sfînt) pe teatrul istoric al evangheliilor. Astfel s-a constituit ritualul drumului crucii
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
despre timp, un al doilea moment: cel al anilor întunecați și lipsiți de speranță. Aici apare importanta inovație (care a trecut, de altfel, total neobservată în mulțimea de subtitluri inutile din edițiile anterioare) a dublei naturi a timpului, ca prezent etern al faptului trăit și ca istoricitate socială a timpului gîndirii. Momentului de optimist raționalist, prelungire a luptei dintre 1935 și 1938 pentru lege și cauză, îi urmează anii întunecați 1941-1943, cînd ontologia timpului va confirma o teorie metafizică anterioară (pur
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective; soluția este că această unificare este imposibilă, deoarece instanța ultimă nu mai este, ca în Cadrele, memoria unui grup: instanța ultimă este timpul social pe care se întemeiază o memorie. Fiecare timp social este unic, fiecare timp social este etern, fiecare timp social este autonom și nu se intersectează niciodată cu alte timpuri sociale. Eternitatea timpului social răspunde la o cerință a anilor 1941-1944 (anii întunecați), răspunde unui climat tragic: timpul va deveni noul centru al memoriei colective. Desigur, în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Memoria colectivă la muzicieni" cît și cu Cadrele sociale ale memoriei. Cadrul esențial al memoriei colective nu mai este limbajul-cod ca în articolul despre muzicieni; noul cadru esențial al memoriei este timpul. Timpul are aici o dublă structură: de prezent etern trăit, care este esențial, și de succesiune conceptuală și socială a timpului prezent, trecut și viitor. Evoluția "muncii" și a volumului, în cadrul căreia transformarea limbajului în cod este urmată de transformarea timpului, face din Memoria colectivă un ansamblu de reflecții
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cînd un punct de întîlnire a timpurilor, cînd un mănunchi al timpurilor -, căci conștiința conține în sine pluralități virtuale de timpuri care nu se actualizează decît prin ea, memorie după memorie. Timpurile sociale din memoria solitarului din Londra sînt timpuri eterne, care coexistă și nu se întîlnesc niciodată. În conștiință coexistă fără a se intersecta noile memorii culturale colective. Conștiința se află într-o situație care evocă dialectica simmeliană a excluderii și includerii, ea fiind recipientul comun al tu-turor acestor memorii
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nici o memorie n-a avut vreodată un început absolut. Aceeași idee leibniziană va prezenta curentul de memorie drept curent de memorie culturală, dar aici curentul de memorie culturală apare mai ales din capitolul 4 ("Memoria colectivă și timpul"); memoria colectivă eternă este în centrul preocupărilor lui Halbwachs și al sensului pe care vrea să-l dea Memoriei colective prin mitul călătorului singuratic prin Londra. Eternitatea memoriei culturale nu este eternitatea unui fapt, ci a unei valori virtuale. Memoriile culturale virtuale sînt
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
său londonez înseamnă, pur și simplu, dorința de a privi Londra dintr-un punct de vedere estetic, istoric, romanesc, economic etc. Acesta este itinerarul transformării de sens a cu-rentului de memorie, care ajunge din substitut pentru inconștient la rolul de etern purtător de sisteme de valori culturale. Curent de memorie și memorie colectivă Importanța curentului de memorie este dată de răsturnarea, în același timp epistemologică și politică, pe care o aduce Memoria colectivă în raport cu Cadrele sociale. Inversarea epistemologică constă în faptul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memoriei sociale față de memoria savantă colectivă. Dar, odată ce ajungem, în Memoria, la noua orientare teoretică a gîndirii, caracterizată prin inovația timpului cu dublă dimensiune, se produce o inversare a vechii ierarhii între memoria colectivă și memoria socială: curentul de memorie eternă este structurat de timpul social etern. Această nouă superioritate a memoriei sociale este deja indicată în cazul familiei Perrier. Aceasta are în comun cu Pascal mai întîi preocupările literare, apoi cele religioase, janseniste. Superioritatea constă în faptul că memoria socială
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Dar, odată ce ajungem, în Memoria, la noua orientare teoretică a gîndirii, caracterizată prin inovația timpului cu dublă dimensiune, se produce o inversare a vechii ierarhii între memoria colectivă și memoria socială: curentul de memorie eternă este structurat de timpul social etern. Această nouă superioritate a memoriei sociale este deja indicată în cazul familiei Perrier. Aceasta are în comun cu Pascal mai întîi preocupările literare, apoi cele religioase, janseniste. Superioritatea constă în faptul că memoria socială este eternă, pe cînd grupul există
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
structurat de timpul social etern. Această nouă superioritate a memoriei sociale este deja indicată în cazul familiei Perrier. Aceasta are în comun cu Pascal mai întîi preocupările literare, apoi cele religioase, janseniste. Superioritatea constă în faptul că memoria socială este eternă, pe cînd grupul există doar pentru o durată limitată a istoriei. Memoria religioasă a familiei lui Pascal actualizează, la un moment dat, un curent de memorie literară, apoi un altul, de memorie religioasă. Sensul istoric al acestei inversări ierarhice între
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Memoria religioasă a familiei lui Pascal actualizează, la un moment dat, un curent de memorie literară, apoi un altul, de memorie religioasă. Sensul istoric al acestei inversări ierarhice între memoria socială și memoria colectivă vine ca o consolare a deznădejdii: eternă este memoria socială, care e o virtualitate, pe cînd prezentul (istoria) nu durează decît un moment ca memorie colectivă. La paginile 182-183, Halbwachs își evocă pasiunile de tinerețe într-o formă codată, vorbind despre prietenii săi de la Școala Normală; or
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu o temporalitate nestructurată și neierarhizată), la un timp particular, propriu fiecărui grup (familial, religios etc.), timpul memoriilor colective "în care ne întoarcem cu viteze diferite și pe distanțe diferite". Aici, această fenomenologie a rememorării pleacă de la ideea de timp etern, care fusese în centrul capitolului despre timp, și afirmă că esențialul se găsește în sentimentul identității: nu sînt nici în trecut, nici în prezent, nici în viitor, cînd rememorez sînt într-un fel de prezent transtemporal. Iar prima dimensiune a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
timpul cînd eram alături de cei pe care mi-i amintesc. Grupul este același în mediul de acum ca și în mediul de atunci. Dacă acest timp este central în grup și cuprinde cea mai mare parte a grupului, acest prezent etern caracterizează timpul trăit; timpul memoriei colective se identifică cu sensul împărtășit pe care și-l atribuie grupul sieși în mediul său, mediului apropiat sau individului din grup. Dimpotrivă, dubla natură a timpului rezultă din faptul că grupul știe în mod
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
începutul capitolului) să demonstreze că există un relativism al spațiului, ca și relativismul timpului. Totuși condițiile nu sînt deloc aceleași. Relativismul timpului se baza pe unicitatea fiecărui timp social, care nu se intersecta cu nici un alt timp și care era etern ca și curent de memorie socială. Dimpotrivă, Halbwachs va spune, de la început, că fiecare grup își amin-tește numai datorită unui spațiu care-i corespunde și pe care-l preia din spațiul general. Nu există deci o autonomie a spațiului familial
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Halbwachs este o condiție pentru ca grupul să aibă iluzia că memoria sa colectivă durează. Sociologul vorbește despre iluzii în cazul spațiului, dar nu și în cazul timpului. În fine, raportul de inferioritate între facticitatea timpului social istoric și autenticitatea prezentului etern al memoriei colective este înlocuit printr-un raport de interacțiune reciprocă. Zidul asigură permanența profesiei, iar profesia asigură sensul permanent al zidului: există o interiorizare a materiei (a spațiului-materie) într-un spațiu-cadru al permanenței amintirii și o exteriorizare a intenției
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
jos de vilă, există încă două monumente funerare, din cele vreo 20 existente prin 1936. Pe unul din ele stă scris: „Colonelul Niculescu Dragomir comandantul Brigăzii 21 Infanterie din București, mort pentru patrie la 18 martie 1917. Fie-i amintirea eternă”. Pe celălalt monument găsim: „Aici se odihnește Plotonierul în rezervă Zănescu C. Corneliu din Reg. 41 Infanterie, mort la 26 aprilie 1917, din comuna Măceșiu de Sud județul Dolj. Ridicat de fratele său Locotenent Zănescu Ioan Adjutantul Brigăzii 22 Inf
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res al unui text dramatic, obligat să precizeze locul și timpul acțiunii: "Abner: Da, spre a slăvi Eternul, în templu vin; / Precum cere solemn un antic rit, vin,/ A cânta cu voi acea faimoasă dată / Când legea, pe muntele Sinai, fu dată." (Racine, Athalie, I 1). Preluată de roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit celebre
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de necontestat al impresionismului asupra romancierilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Am putea adăuga că, încă din 1847, Baudelaire era în așteptarea unui alt tip de percepere a realității: "Piciorul (dansatoarei Fanfarlo) făcea deja, pentru Samuel, obiectul unei dorințe eterne. Lung, fin, puternic, gros și totodată nervos, era o atât o ilustrare a ceea ce este frumos, cât și a puterii de atracție libertină specifică lucrurilor drăguțe. Secționat perpendicular în partea cea mai groasă, acest picior ar fi format un fel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi fost un conac frumos și confortabil și cu asta basta, o locuință nobilă. Însă heleșteul ăsta care se prelungea cu mult dincolo de castel, așezat și uitat în pîlcul de sălcii ude și răsucite în voalurile albe ale unei cețe eterne, heleșteul ăsta care se cufunda în spațiu ca un drum lichid cât vezi cu ochii îi dădea Quesnay-ului o fizionomie aparte 139! Cu ochii pierduți, continua să privească pereții odăii. Deși Souleiade dăinuia din veacul trecut, ea fusese renovată sub
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
terminate în -ait, într-un roman în care au loc mai puține fapte decât repetări: recurgerea masivă la discurs indirect liber se integrează bine în finalitatea scriiturii flaubertiene, hărțuită de utopia unui univers omogen pe alocuri. Pentru Proust, tocmai "acest etern imperfect, în parte alcătuit din spusele personajelor" face posibil "marele Trotuar Rulant care sunt paginile lui Flaubert, într-o derulare continuă, monotonă, abătută, nedefinită"204. În schimb, în Gervaise, recurgerea la discurs indirect liber permite rezolvarea problemei puse de revendicarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a substantivelor: este vorba de o întindere nedeterminată pe plan cantitativ. Absența delimitării cantitative determină interpretarea de tip "ușurință", "infinit", "imensitate". Ceea ce justifică apariția nisipurilor în enunțurile literare în care sunt preferate mai ales descrierile panoramice de peisaje, ideea de eternă căutare, de rătăcire și de povestire a impresiilor tulburătoare ale personajelor"239. În plus, efectul de imensitate vizează tocmai suportul acestor nisipuri: grupul nominal la plural nu face diferența dintre coline, dune, munți, platouri... Vom spune cu greu El văzu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]