10,806 matches
-
trecând apoi în Transilvania, unde a stat până la mijlocul lunii februarie 1849. Acolo a vizitat taberele revoluționarilor români și pe prefecții lor: „ Solomon, Dobra, Buteanu și pe vestitul Iancu”, cum însuși mărturisește cu admirație într-o scrisoare către Nicolae Bălcescu. Exilul în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, s-a prelungit opt ani și patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
să obțină sprijin popular și au fost învinși de armata Sfintei Alianțe. Ferdinand a abolit constituția și a început sistematic să persecute revoluționarii cunoscuți. Mulți susținători ai revoluției din Sicilia, printre cale și cărturarul Michele Amari, au fost trimiși în exil pentru următoarele decenii. Liderul mișcării revoluționare din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Iuliu Maniu și regele Mihai în lunile ce au precedat lovitura de stat de la 23 august 1944, jucând astfel un rol în îndepărtarea de la putere a generalului Antonescu și instaurarea unui regim constituțional de scurtă durată în România. Plecat în exil, a primit un mandat de la partidele democratice să le reprezinte în străinătate. Niculescu-Buzești fost condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață în cadrul procesului conducătorilor PNȚ din 1947. Până la moartea sa, a fost unul dintre reprezentanții PNȚ în Comitetul Național
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
Sturdza a fost condamnat la moarte în contumacie. După război, se refugiază în America Latină, apoi în Spania, menținând permanent legătura cu Horia Sima și alte căpetenii legionare. În anii următori, M. Sturdza participă activ la manifestările politice și culturale ale exilului românesc (la Buenos Aires, Rio de Janeiro, Paris și Madrid), fără a ține cont de fosta culoare politică a participanților la aceste acțiuni. Mihail Sturdza se stinge din viață la Madrid, în 5 februarie 1980, în vârstă de 93 de ani
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
cei bogați și puternici nu au niciun interes față de problemele lor. Cei cu autoritate erau îngrijorați de tulburările sociale crescânde, de agitația politică și socială din rândul claselor muncitoare, și de antipatia intelectualității. Se părea că cenzura, amenzile, închisoarea și exilul nu mai erau suficiente pentru a frâna criticile. Mai mult, devenea din ce în ce mai clar că atât Austria cât și Prusia doreau să fie liderul unui stat unit rezultat. Atât mitingului de la Wartburg din 1817 cât și Festivalului Hambach din 1832 le-
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
și de aliații săi conservatori în următorii patruzeci de ani—a apărut în Spania. Acolo, în 1868, o revoluție dusese la înlăturarea reginei Isabella a II-a, iar tronul a rămas vacant cât timp Isabella a trăit într-un luxos exil la Paris. Spaniolii, în căutarea unui succesor catolic, oferiseră tronul altor trei principi europeni, fiecare fiind respins de Napoleon al III-lea (ca reprezentant al puterii regionale). În cele din urmă, în 1870 Regența a oferit coroana lui Leopold de
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
războiului instaurează dictatura militară. După sfârșitul primului război mondial, Germania este înfrântă și 10 milioane de morți rămân pe câmpurile de luptă, se declară "Republica de la Weimar" cu abolirea monarhiei, împăratul este silit să abdice (9 noiembrie 1918). Moare în exil în Olanda în anul 1941.
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
la data de 9 decembrie 1931 de către Curtea Constituțională, după alegerile generale spaniole din 1931, care a urmat proclamării celei de-a doua republici, și a rămas în vigoare până la sfârșitul războiului civil din Spania în 1939. Republica Spaniolă din exil a continuat s-o recunoască până în 1977, când procesul politic al așa-numitei tranziții spaniole a permis elaborarea unei noi Constituții democratice. Constituția era organizată în 9 capitole (125 de articole în total), precum și două dispoziții tranzitorii. La 28 iunie
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
blocului răsăritean se afirma că Polonia a fost trădată de aliații occidentali, iar singurul aliat pe care se putea baza Varșovia era Kremlinul. La scurtă vreme după ce al treilea Reich a invadat Uniunea Sovietică în cadrul Operațiunii Barbarossa, guvernul polonez în exil a semnat un pact cu Stalin. Deși polonezii doreau o declarație prin care toate pactele semnate de URSS cu naziștii să fie declarate nule și neavenite, Stalin a refuzat să ia în considerație orice aluzie la faptul că sovieticii au
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
acest act, părțile semnatare erau de acord cu principiul conform căruia nicio schimbare teritorială nu avea să fie făcută "decât în acord cu dorinele exprimate în mod liber de către popoarele interesate." O asemenea formulare a fost considerată de guvernul în exil ca o garanție a stabilității granițeler interbelice, deși acceptau că mai trebuiau făcute anumite concedii. În decembrie 1941, la o conferință ținută la Moscova între înalții responsabili politici englezi și sovietici, Stalin a propus ca granițele apusene ale viitorului stat
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ministrul polonez a refuzat să răspundă pozitiv cererii sovietice pentru retragerea plâgerii depuse la Crucea Roșie. [[Anthony Eden]] a refuzat să implice guvernul britanic în această problemă foarte delicată, iar Uniunea Sovietică a rupt relatiile diplomatice cu guvernul polonez în exil, argumentând că acest guvern face jocul [[Germania Nazistă|Germaniei Naziste]]. În ciuda tuturor cererilor de ajutor al polonezilor, Statele Unite și Regatul Unit au decis să nu facă presiuni asupra sovieticilor. După ce inaintarea germană a fost oprită pe [[frontul de răsărit (al
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
problema frontierelor, care erau încă subiect de dispută, pe când Stalin credea că această problemă fusese deja rezolvată de aliații occidentali. Această neînțelegere a fost principalul motiv al eșecului misiunii primului ministru polonez la Moscova. Din momentul formării [[guvernul polonez în exil|guvernului polonez în exil]] cu sediul la Paris și mai apoi la Londra, comandanții militari polonezi și-au concentrat atenția asupra efortului de pregătire a unei insurecții naționale antigermane. În final, planurile pentru [[Operațiunea Furtuna]] au fost gata și, pe
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
încă subiect de dispută, pe când Stalin credea că această problemă fusese deja rezolvată de aliații occidentali. Această neînțelegere a fost principalul motiv al eșecului misiunii primului ministru polonez la Moscova. Din momentul formării [[guvernul polonez în exil|guvernului polonez în exil]] cu sediul la Paris și mai apoi la Londra, comandanții militari polonezi și-au concentrat atenția asupra efortului de pregătire a unei insurecții naționale antigermane. În final, planurile pentru [[Operațiunea Furtuna]] au fost gata și, pe [[1 august]] [[1944]], a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
în țară nu s-au mai ținut alegeri libere începând din [[1926]] de-a lungul întregului deceniu al patrulea, în care timp represiunea politică a fost în creștere sub guvernarea [[autoritarism|autoritaristă]] [[Sanacja]]. Pe de altă parte, guvernul polonez în exil era format în întregime din membrii opoziției democratice interbelice, și toate partidele politice ale [[Statul secret polonez|statului secret polonez]] au subliniat necesitatea urmării tuturor tradițiilor democratice ale constituției din martie [[1921]], nu ale [[constituția poloneză din 1935|constituției autoritariste
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
guvernele puternice au negociat, libertatea micilor națiuni a fost jertfită" . De fapt, în cazul negociatorului șef american de la Ialta, [[Alger Hiss]], s-a descoperit mai târziu că ar fi lucrat în secret pentru sovietici. Primul ministru al guvernului polonez în exil, [[Władysław Sikorski]], a murit într-un accident aviatic deasupra [[Gibraltar]]ului în iulie [[1943]]. El era cel mai prestigios lider al exilului polonez, iar moartea lui a fost o lovitură puternică dată cauzei poloneze și a fost un eveniment care
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a descoperit mai târziu că ar fi lucrat în secret pentru sovietici. Primul ministru al guvernului polonez în exil, [[Władysław Sikorski]], a murit într-un accident aviatic deasupra [[Gibraltar]]ului în iulie [[1943]]. El era cel mai prestigios lider al exilului polonez, iar moartea lui a fost o lovitură puternică dată cauzei poloneze și a fost un eveniment care i-a convenit lui Stalin. În anumite privințe, moartea lui Sikordki a fost și în avantajul aliaților occidentali, care ajunseseră să considere
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
fost secretizate pentru alte "50 la 100 de ani." Ar mai trebui spus că aceasta nu este o procedură neobișnuită în cazul documentelor oficiale secrete britanice. În noiembrie [[1944]], în ciuda neîncrederii în sovietici, noul prim-ministru polonez al guvernului din exil, [[Stanisław Mikołajczyk]], a demisionat pentru a se întoarce în Polonia și a prelua o funcție oficială în guvernul [[Republica Populară Polonia|Poloniei noi]], guvern format sub auspiciile autorităților sovietice de ocupație. Numeroși polonezi din exil s-au opus acțiunii sale
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ministru polonez al guvernului din exil, [[Stanisław Mikołajczyk]], a demisionat pentru a se întoarce în Polonia și a prelua o funcție oficială în guvernul [[Republica Populară Polonia|Poloniei noi]], guvern format sub auspiciile autorităților sovietice de ocupație. Numeroși polonezi din exil s-au opus acțiunii sale, considerând ca acel guvern era doar o fațadă pentru înlocuirea în Polonia a puterii democratice cu cea comunistă, o apreciere care s-a dovedit corectă în timp. După ce a pierdut alegerile, care mai târziu s-
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
puterii democratice cu cea comunistă, o apreciere care s-a dovedit corectă în timp. După ce a pierdut alegerile, care mai târziu s-a aflat că au fost fraudate, Mikołajczyk a părăsit din nou Polonia în [[1947]]. Între timp, guvernul în exil a continuat să existe, dar Statele Unite și Regatul Unit au încetat să-l mai recunoască pe [[6 iulie]] [[1945]] drept reprezentant de drept al Poloniei. Forțele armate poloneze din străinătate au fost demobilizate în [[1945]], și cei mai mulți dintre membrii ei
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
-l mai recunoască pe [[6 iulie]] [[1945]] drept reprezentant de drept al Poloniei. Forțele armate poloneze din străinătate au fost demobilizate în [[1945]], și cei mai mulți dintre membrii ei s-au stabilit în alte țări decât Polonia comunizată. Reprezentanții guvernului în exil au trebuit să părăsească ambasada din Portland Place, dar au rămas în posesia reședinței private din 43 Eaton Place a președintelui. Guvernul în exil a rămas doar un simbol al rezistenței continui în fața ocupației străine a Poloniei, dar și depozitarul
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
cei mai mulți dintre membrii ei s-au stabilit în alte țări decât Polonia comunizată. Reprezentanții guvernului în exil au trebuit să părăsească ambasada din Portland Place, dar au rămas în posesia reședinței private din 43 Eaton Place a președintelui. Guvernul în exil a rămas doar un simbol al rezistenței continui în fața ocupației străine a Poloniei, dar și depozitarul unor extrem de importante arhive ale Poloniei precomuniste. Niciun reprezentant al armatei poloneze, niciun veteran al [[Bătălia pentru Anglia|Bătăliei aeriene pentru Anglia]], sau al
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Naziste în septembrie 1939. Uniunea Sovietică a dat lovitura de grație Poloniei, prin ocuparea părții răsăritene a țării, în conformitate cu înțelegera secretă din Pactul Molotov-Ribbentrop. După înfrângerea forțelor armate poloneze, politicienii aflați în străinătate au reușit să formeze un guvern în exil, forțe armate și un serviciu de informații în afara Poloniei, contribuind în mod hotărâtor la efortul de război Aliat de-a lungul întregului război. Polonia nu a capitulat oficial niciodată și a fost singura țară ocupată care nu a fost condusă
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
de-a lungul întregului război. Polonia nu a capitulat oficial niciodată și a fost singura țară ocupată care nu a fost condusă de un guvern marionetă, care să fi colaborat cu regimul nazist. În schimb, populația țării și polonezii din exil au asigurat un sprijin important Aliaților de-a lungul întregului război, printre contribuțiile cele mai valoroase aflându-se spargerea codului mașinii de cifrat Enigma de către criptograful Marian Rejewski, participarea piloților polonezi la luptele aeriene din timpul Bătăliei aeriene a Angliei
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
imediat împotriva Aliaților occidentali. Principala forță de rezistență în Polonia ocupată de naziști a fost Armia Krajowa ("Armata Teritorială"), cu efective de 200.000-300.000 de soldați și numeroși simpatizanți. Armia Krajowa și-a coordonat operațiunile cu Guvernul polonez din exil și a fost autoarea a numeroase sabotaje, acțiuni de diversiune și de strângere de informații. Acțiunile sale de luptă au fost mai reduse până în 1943, timp în care armata a evitat luptele fără sorți de izbândă, încercând să-și păstreze
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
mai lupta în clandestinitate și așa-numitele Narodowe Siły Zbrojne (Forțe Armate Naționale), organizație șovină, ultranaționalistă și puternic anticomunistă. Armia Ludowa, organizație de partizani sprijinită de sovietici, a fost una dintre forțele care nu se supuneau autorității guvernului polonez în exil . În 1944, Armia Ludowa a încorporat o organizație înrudită, Gwardia Ludowa, ajungând la efective de aproximativ 6.000 de luptători.. Evreii polonezi și-au organizat propriile mișcări de rezistență: sioniștii de dreapta au format Żydowski Związek Walki (Uniunea Evreiască de
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]