10,713 matches
-
D. Bodin, V. Damaschin, Nicolae Al Lupului, Radu Dorna, N. Bogescu, George Panciul, Vasile Borneanu, Teofil Steriad, Alexandru Bistrițianu, Al. Soare. Producția dramatică este ilustrată de actul V din piesa istorică în cinci acte intitulată 1330, de A. Stătescu. Eseul filosofic este bogat reprezentat prin C. Rădulescu-Motru, Cultura europeană (7-8/1926), Personalism anarhic și personalism energetic (3-4/1927), Perspectivele noii generații (5-6/1928), Cultură și vocație (7-8/1928), Creație și vocație (1-3/1931) - unele texte sunt fragmente din lucrarea Personalismul energetic
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
anarhic și personalism energetic (3-4/1927), Perspectivele noii generații (5-6/1928), Cultură și vocație (7-8/1928), Creație și vocație (1-3/1931) - unele texte sunt fragmente din lucrarea Personalismul energetic) - ale lui Al. Dima (O schiță a stadiului actual al problemelor filosofice, 9-10/1926) sau ale lui D. Bodin. La fel, studiile de estetică și sociologie, prin titluri ca O știință a vremii noastre: sociologia (7-8/1926), Între artă și realitate. Concepția artistică a lui André Gide (1-2/1928), Între literatură și
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
Literatorul”, „Manuscriptum” ș.a. Preocupat de filosofia sistematică și de istoria filosofiei, dar și - într-un mod devenit cu timpul precumpănitor - de confluența dintre filosofie, istoria literaturii, istoriografia și publicistica/eseistica literară, D. a editat lucrări biobibliografice, de terminologie și documentaristică filosofică și sociologică, dintre care unele, precum C. Rădulescu-Motru. Biobibliografie (2000), Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (2000), Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Documentar sociologic (2000), Mircea Vulcănescu. Profil spiritual (2001), interferează în mod substanțial domeniul istoriei literare
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
un mod devenit cu timpul precumpănitor - de confluența dintre filosofie, istoria literaturii, istoriografia și publicistica/eseistica literară, D. a editat lucrări biobibliografice, de terminologie și documentaristică filosofică și sociologică, dintre care unele, precum C. Rădulescu-Motru. Biobibliografie (2000), Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (2000), Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Documentar sociologic (2000), Mircea Vulcănescu. Profil spiritual (2001), interferează în mod substanțial domeniul istoriei literare. Activitatea în care s-a remarcat cu precădere, prin nu puține realizări de referință
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
literare românești din prima jumătate a secolului trecut. Prin editarea anastatică a colecției revistei „Criterion” (1990), D. a inaugurat readucerea în circuitul public a unor publicații ocultate sau ignorate înainte de 1989. SCRIERI: C. Rădulescu-Motru. Biobibliografie, București, 2000; Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (în colaborare cu Florica Diaconu), București, 2000; Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Documentar sociologic, I, București, 2000; Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, București 2001; Istoria limbajului filosofic românesc, București, 2002. Ediții: „Criterion. Revistă de arte, litere
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
SCRIERI: C. Rădulescu-Motru. Biobibliografie, București, 2000; Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (în colaborare cu Florica Diaconu), București, 2000; Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Documentar sociologic, I, București, 2000; Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, București 2001; Istoria limbajului filosofic românesc, București, 2002. Ediții: „Criterion. Revistă de arte, litere și filosofie”, București, 1990; Emil Cioran, Singurătate și destin, pref. autorului, București, 1991; Mircea Vulcănescu, Logos și eros, pref. edit., București, 1991, Dimensiunea românească a existenței, pref. edit., București, 1991, Ultimul
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
arte, litere și filosofie”, București, 1990; Emil Cioran, Singurătate și destin, pref. autorului, București, 1991; Mircea Vulcănescu, Logos și eros, pref. edit., București, 1991, Dimensiunea românească a existenței, pref. edit., București, 1991, Ultimul cuvânt, București, 1992, Pentru o nouă spiritualitate filosofică, București, 1992 (în colaborare cu Zaharia Balinca), Dimensiunea românească a existenței, I-III, pref. edit., București, 1992-1996 (în colaborare cu Zaharia Balinca), Prolegomene sociologice la satul românesc, pref. edit, București, 1997, Conjuncturi internaționale. Cronici externe, pref. edit., București, 1998, Școala
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
se făcuseră, până atunci, din literatura clasică antică. D. a alcătuit și a publicat un număr apreciabil de manuale școlare, multe în colaborare. SCRIERI: Alexandri. Vazul müködése a román irodalom terén, Cluj, 1881; Princesa fermecată, Sibiu, 1887; Etica sau morala filosofică, București, 1889; Noțiuni de estetică, București, 1891; Isprăvile lui Păcală. Epopee poporală în 24 cânturi, cu ilustrații de Jiquidi și Hlavsa, București, 1894; ed. București, 1907; Legenda țiganilor, cu ilustrații de Hlavsa, București, 1896; Foloasele învățăturii, București, 1902; Din lumea
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
se ridică violent împotriva lui M. Eminescu, a poeziei sale și a curentului eminescian. După ce în ziarul „Unirea” semnează o serie de articole în care constată indignat excesele „pesimismului” în rândurile versificatorilor și își propune să demonstreze lipsa de valoare filosofică, morală și artistică a lui Eminescu, el publică în 1891 „studiul critic” Mihail Eminescu. Folosindu-se de la o afirmație a lui Titu Maiorescu (despre blazarea și genialitatea lui Eminescu), autorul susține că poetul era un bolnav inapt pentru o viață
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
dobândită în timp din „cartea” vieții. Stilul prefețelor este sentențios și colorat, modelând trecerea de la retorismul teologal-bizantin la suplețea și patosul național al epocii moderne. Traducând din limba greacă Loghica lui Ioan Damaschinul, G. își aduce contribuția la crearea terminologiei filosofice în limba română. Tot din limba greacă traduce în 1793 Cămara dreptei credințe a lui Teofil, episcopul Campaniei, scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
tenacitatea ce îl caracterizau, continuă să scrie și să traducă. Din 1990 lucrează din nou în calitate de cercetător la Institutul de Istoria Artei. Contribuțiile lui vizează uneori discipline hiperspecializate - numismatica, epigrafie, gliptica ș.a. -, dar au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
timp, care îl acreditează pe G. că pe un intelectual de ținută, din școala unui Aram Frenkian ori, sub alte raporturi, a unui Edgar Papu. Eseistul acordă atenție tuturor aspectelor temei alese, tragedia (text, motive, reprezentarea că spectacol, mesaj, fundamente filosofice), dar orizontul în care își realizează proiectul fac că studiul să fie nu (doar) o monografie despre tragedia antică, ci un eseu asupra tragicului, concept urmărit în toate epocile. Conformă exigentelor elaborării științifice (astfel, de pildă, în capitolul Originea tragediei
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
lui Friedrich Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între condiția omului în Antichitatea greacă și condiția omului modern, susținându-și demonstrația prin referiri detaliate la actualitatea reprezentărilor teatrale din România epocii în care apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Ciomagul”, „Conservatorul”, „Grivița”, „Ișlicarul”, „Opincarul”, „Opiniunea țărei”, „Stindardul”, „Topuzul” și „Toroipanul”), iar în 1887 - „Sentinela”. Cu o cultură cuprinzătoare, pasionat de varii domenii, eclectic, tumultuos, crezând cu ingenuitate că poate aduce lumini epocii, publicistul compilează spornic și popularizează, util, cunoștințe filosofice, istorice, estetice, literare. Îndeosebi la „Albina Pindului”, revistă cu profil literar, scrie zelos și entuziast, reușind totodată să adune aici mulți colaboratori și să organizeze, împreună cu I.S. Bădescu, societatea literară „Orientul”, patronată de D. Bolintineanu și din care a făcut
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat, schimbînd ce e de schimbat (adică multe), ca o povestire filosofică În maniera celor dialogate ale lui Diderot: ”Ne aflăm cu toții În noapte, goi și singuri, lucrînd orbește pe o tapițerie al cărei peisaj nu-l vom vedea niciodată În Întregul lui” exclamă leibnizian Irène, reluînd convingerile fals fataliste ale lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă ar putea comunica cu autorul imediat după ce ultima pagină a fost citită, l-ar sfătui să se lase de scris dacă tot nu are nimic important de spus. Adevărul este că, grațios, supertehnic, cu talent și cu o știință filosofică a proporțiilor, Echenoz nu are nimic irepresibil de transmis, dacă nu faptul că n-a mai rămas nimic capital de spus pentru că totul e posibil În cea mai bună dintre lumi. Iar dacă totul e posibil, de la existența unui pitic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin reutilizare, despre picaresc În plină globalizare, despre focalizarea detaliului insignifiant și, implicit, despre realitate privită la microscop, despre gradul de densitate al unei scriituri care se desfășoară În spațiu, Într-libertate fizică care nu are nimic comun cu conceptul filosofic sau cu sentimentul individual omonim, despre provocarea realității mai degrabă decât reprezentarea ei. Ajunge Însă cu critica impresionistă. Echenoz este un excelent reciclator: polarul, romanul negru, de spionaj, comando, toată literatura de consum pentru adulți, mai puțin, desigur, cea à
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nota 10, observând în gând cât e de neînzestrată feminin. Decorul e prezentat în stilul ironistului cinic Teodor Mazilu: „Generos cât un continent, trotuarul dinspre complex servea drept refugiu pentru zeci și sute de inși, care, indiferent de convingerile lor filosofice, tândăleau pe trepte... Alții, în schimb, hălăduiau prin imensa piață, parcurgând fără exigență tot ce întâlneau în cale: panoul Universității populare anunțând conferințele «Calul în viața omului, în artă și literatură» și «Fetele tinere în opera lui Shakespeare», ghereta de
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
lipsind, textul rămâne eliptic până la obscuritate, dacă nu chiar până la fractură logică. Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu rigoarea celui ce s-a desăvârșit pe sine înainte de a-i modela pe alții, cel
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
de economie politică conduse de K. Bucher (1847-1930) și G. Schmoller (1838-1917), de istorie culturală ale lui K. Lamprecht (1856-1959), în seminarul criminalistic ținut de F. Liszt (1851-1919), precum și în lecțiile de statistică cu F. Tonnies (1855-1936). Influența culturii germane filosofice, psihologice, istorice, juridice asupra lui Gusti poate fi depistată în configurația sistemului monografiei sociologice prin câteva „urme” semnificative. Sociologul român a analizat și reținut cinci descoperiri ale lui W. Wundt, care și-au păstrat valabilitatea și astăzi (Gusti, 1971, 105-108
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
directe asupra reglementărilor proprietății din perioada interbelică. Tot el declanșează și o celebră polemică cu filosoful Lucian Blaga. Sociologul Henri H. Stahl argumentează cu pasiune că teoria spațiului mioritic elaborată de Lucian Blaga trebuie să fie considerată doar o construcție filosofică și să nu fie utilizată ca o sociologie a satului românesc. Autor al unei noi paradigme în analiza istoriei sociale a României, profesorul Stahl a intrat în polemică cu mai toți istoricii consacrați ai perioadei interbelice și cu cei din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dar unul „organic” - format din mii de monografii, centrate pe mii de unități și voințe sociale ce converg în unitatea națională. Tendința aceasta sumativ-științifică a metodei monografice de determinare a națiunii a fost contrapusă de H.H. Stahl, de exemplu, competitorilor filosofici sau „ontologici” în legitimarea ideologică și disciplinară a specificului național, cum ar fi Lucian Blaga sau Mircea Eliade (Stahl, 1983). Pentru H.H. Stahl, „contactul cu realitățile concrete îți permite să adâncești cercetarea până la limita extremă, rezultatul fiind, așa cum poate confirma
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
2002, 537). Ultimele două ar reprezenta însă adevărata noutate pe care o aduce tendința geopolitică în științele sociale ale secolului al XX-lea. Legătura geopoliticii cu sociologia se desfășoară pe mai multe paliere. Sociologia, în sensul de fundamentare teoretică și filosofică a analizelor economice, culturale, politice etc., este o premisă a geopoliticii-informație externă, care, la rândul ei, constituie o parte integrală a sociologiei-cercetare integrală a națiunii (în sensul Școlii Gusti). Mai mult chiar: „Sociologia-teorie a structurilor sociale [...] este una din premisele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Europa (Istorie, cultură, civilizație) (1993). Profesor, orator entuziast, captivant și singular prin idealismul său, H. susține în cărțile sale două dimensiuni fundamentale ale împlinirii omului: tradiția națională, pe de o parte, și percepția prin cultură a chintesențelor sau a generalului filosofic, pe de alta. Modele permanente sunt G. Coșbuc (a și editat, în 1966, culegerea de evocări Coșbuc văzut de contemporani), Tudor Vianu, Lucian Blaga, dar și Titu Maiorescu, E. Lovinescu, G. Ibrăileanu, Al. Dima, prezențe vii într-o panoramă a
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]