10,293 matches
-
patru, atunci copiii ar fi aranjați cît lipsim noi. Noi? Sigur că da. Noi. Nu mai ții minte cum e cu „noi“? Guițînd veseli ca niște pocușori cînd merg spre casă. Doar că noi ne depărtăm de casă. Acasă. Bună glumă. Nu-i nici un acasă. Ba sigur că e. Asta-i acasă. Toată chestia asta. CĂsuța asta. Mașina asta. Cearșafurile astea care au fost cîndva proaspete. Green Lantern și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a strigat repede către dascăl: <Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care... a mai născut și Isac!>” Am râs cum numai de snoavele lui Creangă poți râde, dar o nouă întrebare îmi dădea ghes: Cum de se spuneau glume la Junimea și uneori chiar deocheate - când Titu Maiorescu, „Spiritus Rector” al acestei societăți, susținea că „Se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute o dată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sare Budușcă, are popa un vin de pomină. Sus fuguța. Revolver ai? Dacă ne ies hosii la Repedea, să le fasem fasă. Uite-l colea. Și au plecat la schit, lăsându-l pe Grișa la Bolta Rece. Acolo, chef nu glumă, până a doua zi dimineață. La înapoiere, beți fiind, scapă Budușcă, de pe capră, calul la vale și ține-te goană, săreau scântei, nu alta, se fereau căruțele, își făceau oamenii cruce. Atunci, ridicat în picioare, consilierul răcnea de răsuna Buciumul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cruce. Atunci, ridicat în picioare, consilierul răcnea de răsuna Buciumul: -Împuscă-l Buduscă, caz de forsă mazoră, i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu mi-am dat seama măcar că deja călcăm pe Podul Lung,cum se numea cândva Strada Nicolina de astăzi. Pășesc alături de ieșean și inteleg că spusa lui precum i s-au terminat rezervele din cambuză nu a fost decât o glumă, fiindcă calcă vioi, încât abia îmi pot acorda pașii cu ai lui. Nu mă pot abține și îl întreb: S-a isprăvit și ultimul praf de cărbune? Mai am doar atât cât să pot păstra presiunea până ajung acasă. Dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Omul se uită la afiș de câteva ori și se pune pe râs. După un timp se oprește monologând: <Beți criță> am văzut; <Beți turtă> de asemenea, dar <Beți lapte> niciodată. Cu siguranță că cineva a vrut să facă o glumă”. „Un consumator observă că ospătarul servește cu băutură pe un cetățean care se plimba în fața restaurantului. La dumneavoastră se poate servi și pe stradă? Nu, nu se poate, dar dânsul este o excepție. S-a jurat acasă că nu mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pentru eliberarea țării mele. Cuvintele Jeannei l-au impresionat și l-au determinat pe moștenitor să o accepte în rândurile armatei sale. I-a oferit o armură completă și soldați de escortă. Militarii au primit-o cu suspiciune și cu glume nu tocmai pe placul ei. Ea, însă, nu a pus la inimă acea atitudine... pur bărbătească. Le zâmbea doar cu îngăduință, de parcă le-ar fi spus: „Veți vedea voi. Habar nu aveți cât de mult mă ajută pe mine Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
ei - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi doar ea, săraca, mai știa câte ceva despre ce avea în suflet nenea Jănel. Să nu-mi spui că nu s-o întors, că nu te cred Pâcule! a intervenit moș Dumitru, cât în glumă, cât în serios. Râzi tu, dar nu-i de râs. Ii de plâns, Dumitre! Nu râd, Pâcule. Dar mă întreb unde o plecat băiatul așa pe nepusă masă. O plecat s-o caute pe Liuba, bat-o s-o bată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te-or dezgropa la soroc. Iartă-mă, Doamne! Dumitre! Nu mă fă să spun vorba ceea pe care o știi tu - a răspuns Pâcu, privind șiret în toate părțile... Avea el o vorbă cu moș Dumitru. I-o spunea în glumă numai când erau singuri, fără martori. Când moș Dumitru îl sâcâia cu vorbe în doi peri, numai ce îl auzea pe Pâcu: „Măi Dumitre, tu știi că câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia? Sau o faci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat apoi în liniște, fără să uite că ulcele au fost umplute cu vin pentru a fi întrebate de sănătate...La sfârșitul mesei, Pâcu și-a meșterit luleaua cu dichis și, după ce și-a prins pofta de tutun, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca?” Dacă nevasta te lăsa, tu chiar trăgeai cu pușca în podul casei? a întrebat, jumătate în glumă, jumătatre în serios, moș Dumitru. Trăgeam, Dumitre! Trăgeam! Ce fel de vânător aș fi fost eu dacă nu aș fi tras? Da’ vezi tu că fimeia m-o pus cu botul pe labe și gata. N-am mai tras. Eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de cum a trecut pragul casei. Se vede treaba, Pâcule, că de la sărbători tu încă nu te-ai trezit - i-a răspuns cu aceeași măsură moș Dumitru. Treaz îs de dimineață, dar deștept de când m-o făcut mama - a ripostat Pâcu. Gluma îi glumă și treaba îi treabă. Mai bine haideți să ne sfătuim ce îi de făcut, pentru că, pe o vreme câinească ca asta, nici nu poți ieși din casă, dar să mai și pornești la drum lung cu încărcătură - și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trecut pragul casei. Se vede treaba, Pâcule, că de la sărbători tu încă nu te-ai trezit - i-a răspuns cu aceeași măsură moș Dumitru. Treaz îs de dimineață, dar deștept de când m-o făcut mama - a ripostat Pâcu. Gluma îi glumă și treaba îi treabă. Mai bine haideți să ne sfătuim ce îi de făcut, pentru că, pe o vreme câinească ca asta, nici nu poți ieși din casă, dar să mai și pornești la drum lung cu încărcătură - și-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare muncă îi să tragi din lulea? Dacă ar fi numai trasul din lulea nu ar fi nimic, dar trebuie s-o curăț, s-o umplu cu tiutiun și apoi s-o aprind...Mă trec sudorile nu alta - a îngroșat gluma Pâcu. Ia-ți un ajutor. Uite, Mitruță Ogaș abia așteaptă - a pus capac moș Dumitru. Stii că ai dreptate? Când ajungem la Crâșma din drum, facem o probă, să vedem dacă știe să dea cu amnarul - a răspuns pe același
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu flori de cais. Nu s-o așezat, ci mi s-o adresat: „Ne-am adunat ca să te judecăm pe tine.” Am făcut ochii mari și am privit în jur. Mi-am dat seama foarte repede că nu era nici o glumă. Totul era cât se poate de adevărat... „Te vom judeca pentru că rupi bietele flori fără apărare și le duci acasă să te bucuri numai tu de ele. Când mor, le arunci...Dumnezeu a lăsat florile pe pământ ca să se bucure
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este componentă esențială a creației lui Ion Creangă, și se regăsește în opere sub diferite înfățișări, ceea ce conduce automat la evidențierea în mod diferit a unor aspecte vitale. Naratorul parcurge o întreagă gamă de particularități umoristice, făcând treceri subtile de la glume inocente, duioase, la satirizări de personaje, exagerând, criticând și autoironizându-se. Un rol important în creionarea portretelor personajelor se identifică în situațiile comice create, fiecare dintre ele având semnificații primordiale. Pentru ca fuziunea principiilor antagonice să aibă loc, autorul folosește ironia, zeflemeaua
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cu majoritatea tipilor care lucrează la cazul ăsta pentru a-i face să mușamalizeze lucrurile. Mi-a luat un secol să caut o Jackie Trent ca s-o verific. Apoi mi-am dat seama că totul nu era decît o glumă internă Între băieți, un pic de argou rimat. — Da... Jackie Trent, aud cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a dus, nu mai ie... terenul de golf... — Se antrenează la golf? Întreabă celălalt tip. — E pe terenul de golf... Acum tremuri. GÎndindu-te la ea. Cum tu n-ai făcut nimic. Cum totul a fost din vina lor. Ca să eviți glumele lor proaste. — Pe vremea asta! Haiso căutăm! Te tîrăsc afară din adăpost În ploaie, pe pod și apoi pe poartă. Tu Îi duci la locul unde așteaptă ea. — Toarnă cu găleata... sigur nui aci... zice un tip. — Ba da, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pozne păguboase. Avea vreo trei-patru ani când, desculț fiind, își oprise fuga exact în covata în care își plămădiseră aluatul pentru pâine. Răzbunarea a fost simbolică, unul dintre ei îl ridicase și-l lovise cu latul săbiei la fund, în glumă, să nu creadă cineva că nu-l pedepsise. Se-ntreba dacă mai erau copacii din livadă. Da, se zăreau pe deasupra casei, coroanele celor doi meri care rodeau pe rând, unul într-un an, celălalt în următorul. Făceau mere acrișoare, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lăsă ghitara deoparte și-l invită în holul mare de la intrare. Voia să afle unde stătuse până atunci în Iași, cum se descurcase cu masa și de unde se trăgea. Auzind că din județul Orhei, îl privi lung și, mai în glumă mai în serios îi zise: - Da... Păi să știi, pe jos vei ajunge, numai bine pe la Crăciun! Simțindu-se dezamăgit, singur și deodată neajutorat într-o lume brusc străină, băiatul reacționă neașteptat pentru subdirector, dar firesc pentru vârsta și situația
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-le necesitatea de a-l respecta întrutotul. Ordonă pregătirea pentru marș. Odată apropiată clipa așteptată, din cauza surprizei probabil, oamenii nu reușiră să se mobilizeze nici după jumătate de oră. Vociferau, vorbeau pe ascuns, doar ei știau ce. Nu era de glumă, și el era supărat, însă insubordonarea era cea mai periculoasă în caz de război. Repetă ordinul și trase un foc cu pistolul, în sus. Înțeleseră. În cinci minute fură pregătiți pentru deplasarea la vale, pe malul Prutului spre țiganca, unde
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
timp pentru a-și reveni după o intervenție chirurgicală grea, nu v-am vorbit de somn. Într-o intervenție chirurgicală dificilă este vorba, pe lângă consumul fizic, și de consum nervos și psihic - a răspuns directorul În locul profesorului Hliboceanu. ― Să lăsăm glumele și să trecem la lucruri serioase. ― Nu admitem să minimalizați activitatea noastră profesională. Dacă aveți ceva să ne comunicați, așteptăm, dar nu acceptăm un asemenea comportament. E bine să aveți măcar puțin respect față de galoanele pe care le purtați pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark privind efectul diferitelor băuturi asupra omului, cred că ai dreptate, tată Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit. „Uite ce-mi face tati. Ajută-mă, Doamne, să nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a Întors și a trecut de cealaltă parte, pe locul mâinii Întâi... Când s-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țâșnitoare de apă fierbinte. Îi făcu un semn inginerului care se ocupase de construcția navelor ce aduseseră armata lui pe pământ. - Cum funcționează? întrebă. Proiectantul examină baza fântânii. Nu se grăbea, era un om masiv, durduliu, cu reputația că spune glume atât de vulgare încât până și bărbații în toată firea se înfiorau de rușine când le auzeau. Tocmai își stabilise domiciliul într-unui din marile palate, cu trei fete linneene ca amante și o sută de bărbați și femei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]