9,641 matches
-
celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale și legăturile cu sfera agrară, exprimate În atributul baniței (modius) care Îl caracterizează, dezvăluie profunda lui continuitate cu grecescul Hadesxe "Hades"/Plutonxe "Pluton", dar mai ales cu egipteanul Osirisxe "Osiris" căruia, de fapt, pe tot parcursul istoriei religioase elenistico-romane Îi ocupă rolul ca pereche a zeiței Isisxe "Isis". Totuși, identificat și cu Zeusxe "Zeus"/Jupiter și cu Helius/Sol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei care nu au avut o experiență directă. Fără să putem intra În miezul unei chestiuni atât de complexe, este suficient să spunem că rezultatele cercetării istorice comparative ne autorizează să identificăm În mystèria o experiență religioasă tipică a culturii grecești, cultură În care sunt atestate cel puțin Începând cu sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. (Eleusis). La contactul cu această cultură, unele complexe mitico-rituale de origine orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți ai Romei republicane, ca Sylla, Cicero și Atticus, iar mai târziu numeroși Împărați ajung la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misterioaselor zeități cabirice, conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul, cu tipica lui mobilitate și caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ELENISTICO‑ROMANĂ" 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermeticătc "1. În căutarea revelației \: oracolul teologic și literatura hermetică" Deși la Începuturile secolului al II-lea d.Hr. Plutarh deplânge, În unul dintre dialogurile delfice, „tăcerea” multor centre oraculare grecești (De defectu oraculorum), fenomenul divinatoriu - În toate formele lui și În special În dimensiunea oracolului, divin sau eroic - reprezintă una dintre componentele cele mai Însuflețite și caracteristice ale vieții religioase ale acestei perioade. În timp ce vechile sedii panelenice de la Delfi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Esculap" Își are, Începând cu 291 Î.Hr., sălașul În Insula Tiberină, care Își va păstra peste veacuri, până În zilele noastre, Însușirea de stabiliment medical. În cadrul ce gravitează În jurul lui Asclepios converg toate elementele tipice ale atâtor ansambluri de cult grecești și orientale cu o finalitate analoagă: dimensiunea iatrică, În dubla posibilitate a intervenției miraculoase instantanee și a diferitelor prescrieri medicale, se Îmbină cu cea oraculară, În forma privată a visului revelator obținut prin incubație. Credinciosului care doarme În interiorul sanctuarului zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56). Odată cu Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul personal, o educație dobândită În cele mai mari centre culturale ale epocii, printre care Atenaxe "Atena" lui Herodes Atticus ocupă Încă primul loc, și caută În chiar capitala Imperiului impulsul decisiv pentru atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât și În dezvoltările ulterioare, mai ales cele ale așa-numitei Akkademii de Mijloc (sau medioplatonism). Nu este o Întâmplare faptul că cei mai mari reprezentanți ai acestui curent sunt răsăriteni, moștenitori ai fecundului amalgam de culturi locale și elemente grecești, care s-a realizat În creuzetul civilizației elenistice. Pe urmele medioplatonicienilor, care Îi precedaseră deja În asimilarea unor elemente proprii altor școli de gândire, mai ales din pitagoreism, neoplatonicienii utilizează În diferite măsuri achizițiile diverselor școli filozofice grecești, ale aristotelismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și elemente grecești, care s-a realizat În creuzetul civilizației elenistice. Pe urmele medioplatonicienilor, care Îi precedaseră deja În asimilarea unor elemente proprii altor școli de gândire, mai ales din pitagoreism, neoplatonicienii utilizează În diferite măsuri achizițiile diverselor școli filozofice grecești, ale aristotelismului În mod special, dar și ale stoicismului. Din acest fapt rezultă o densitate și o convergență de elemente care nu se concretizează, de altfel, Într-un amestec sincretic de aporturi disparate, ci Într-o sinteză fecundă, dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor. Atent la valorile acelei bios pitagoreice (Viața lui Pitagora), este foarte interesat de practicile teurgice și de revelațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea un fundament sub aspect rațional. Obiectivul său pare revitalizarea păgânismului Înțeles ca un creuzet comun al unor tradiții grecești și orientale, Înzestrându-l cu o solidă bază teoretică inspirată din ontologia plotiniană. În acest scop, propune o multiplicare a ipostazelor metafizice pusă În paralel cu multiplicitatea ființelor supraomenești din politeismele tradiționale, toate avându-și originea din rădăcina unică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la a oferi o reconstrucție mai mult teoretică decât istorică a naturii acestuia. G³th³, „Yasna celor șapte capitole”, imnurile, Wid¶wd³d, celelalte părți ale Avestei târzii (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1), inscripțiile ahemenizilor, Herodot și alte mărturii grecești nu reflectă un sistem religios compact și cu atât mai puțin univoc, ci prezintă mai degrabă o realitate compozită, complexă, eterogenă și uneori contradictorie, care poate fi Înțeleasă și reconstruită În linii mari, dacă se admite că populațiile vorbitoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aflăm dintr-o mărturie din cartea a IV-a a D¶nkard (p. 412, rr. 17-21), care se referă la domnia lui Ș³buhr I (240-272), suveranul eclectic și interesat de cultura epocii, promotor al culegerii și „recuperării” textelor indiene și grecești. După cum s-a clarificat datorită mărturiilor variate răspândite În literatura pahlavi, prin Zand se Înțelegea deci expunerea explicată și comentată a Avestei și a Întregii tradiții religioase, pe Înțelesul preoților și al credincioșilor. Etimologia termenului, probabil derivat de la rădăcina zan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene, din moment ce clerul zoroastrian, sub impulsul dat de unii suverani cu o sensibilitate aparte pentru diferitele forme de cunoaștere ale epocii, s-a străduit mereu să consolideze propria cultură științifică și filozofică, armonizând cu tradiția religioasă noile cunoștințe legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valoroase pe teme și motive specifice (Calmeyer, 1973 sqq., Farkas, 1974; Bivar, 1975; Root, 1979; cf. Duchesne-Guillemin, 1974a). În unele cazuri, nu mai puțin importante decât izvoarele iraniene despre religia perșilor și a magilor, sunt izvoarele clasice, mai ales cele grecești. Herodot, Xenofon, Ctesias, Strabon, Plutarh, Damaschin (pentru mărturia lui Eudemos din Rodos despre doctrinele magilor) sunt, În diferite grade, de mare importanță pentru studiul religiei persane și al dezvoltării sale istorice. Acestea au fost, de multe ori, adunate și examinate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la fel cum sămânța stă la originea oricărei vieți animale sau vegetale. Doctrina, deja gathică, a celor două existențe a fost obiectul unor elaborări profunde În literatura de limbă pahlavi (Gnoli, 1963, pp. 184 sqq.; Shaked, 1971), sub influența gândirii grecești, platoniciene și, mai ales, aristotelice (Zaehner, 1961, pp. 200 sq.). Cu toate acestea, rămâne una dintre cele mai originale și caracteristice doctrine ale zoroastrismului. În primii trei mii de ani ai anului cosmic, creația este concepută inițial ca o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin unele dintre trăsăturile sale caracteristice, mai ales În privința obiceiurilor, regulilor și riturilor. Grecii observaseră deja obiceiurile funerare speciale ale persanilor și ale magilor precum și regulile respectate cu scrupulozitate pentru a evita contaminarea elementelor naturale. Diversitatea comportamentelor persanilor În comparație cu obiceiurile grecești era consemnată scrupulos și explicit și, de multe ori, lămurită, chiar prin recurgerea la doctrinele specifice, Înrădăcinate În tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deschis și sensibil, inclusiv În privința exigențelor politice firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983, p. 826). Recuperarea autonomiei politice iraniene odată cu dinastia partă a arsacizilor (secolele III Î.Hr.-III d.Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel puțin de la Darius I Încolo, au fost zoroastrieni este foarte verosimil și pare să fie confirmat de informații atestate În izvoarele iraniene, cum ar fi terminologia religioasă din inscripțiile lui Darius și Xerxes (Gnoli, 1989a, pp. 88 sqq.), sau grecești, cum ar fi Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători; aceștia erau instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II, au avut tendințe politeiste. Acest fapt rezultă clar din izvoarele grecești. Singura excepție este probabil Darius I care, În inscripțiile sale, nu pare să ofere vreun element concret de politeism propriu-zis și nici măcar de tipul celui care se reflectă În „amestecul religios” din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zurwa>n", Zam³nxe "Zama>n"), modificând un punct esențial din dualismul originar din G³th³ (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.6). Se mai pot spune și altele despre pătrunderea În Iran a astrologiei mesopotamiene - iar apoi a celei grecești - care, prin intermediul iranienilor, a ajuns În India, Încă din timpul ahemenizilor (Panaino, 1992b). Aceasta a fost abia mai târziu integrată În zoroastrism, după cum se observă din poziția doctrinară a acestuia reflectată În textele de limbă pahlavi (cf. MacKenzie, 1964, Henning
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]