15,723 matches
-
limbii latine asupra idiomurilor germanice l-a avut în cursul perioadei de creștinare și după creștinare prin biserica catolică, deoarece cultul religios se desfășura în latină și tot în această limbă se răspîn-deau valorile spiritualității europene. Termenii creștini de ori-gine latină din germană se diferențiază însă de împrumuturile mai vechi din aceeași sursă, atît prin domeniile de aplicare, cît și prin principiile de adaptare: Engel < lat. angelus, Frucht < lat. fructus, keusch "cast" < lat. conscius, Kloster < lat. claustrum, Kohl "varză" < lat. caulis
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
monachus, Palast < lat. palatium, Preister "sacerdot" < lat. presbyter, Teufel "diavol" < lat. diavolus. Un cuvînt pătruns anterior precum Kreuz (< lat. crucem) a primit prin creștinism și o semnificație specifică. S-a instituit treptat în limba germană și procedeul calchierii unor cuvinte latine (mai tîrziu și grecești), astfel încît, prin echivalarea lat. -pressio cu germ. -druck s-au realizat după lat. impressio, expressio, derivatele Eindruck, Ausdruck. De altfel, calcurile după modele latinești sînt foarte numeroase în germană și se întîlnesc deseori și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neer. tournee [tur΄ne:] < v.fr. to(u)rnei (fr.mod. tournoi) etc. Prin împrumuturile făcute în perioada Evului mediu, limbile germanice au primit și afixe latino-romanice, unele dintre ele deosebit de active pe terenul lor. Astfel, de exemplu, sufixul de agent latin -arius (> -ari) se regăsește în toate limbile germanice importante: germ. Mülle Müller "moară morar", engl. mill miller, neer. molen molenaar, dan., norv. mølle møller, sued. kvarn mjölnare. Sufixul împrumutat s-a atașat și unor cuvinte nelatine (germanice), așa cum atestă derivate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împrumutat s-a atașat și unor cuvinte nelatine (germanice), așa cum atestă derivate germane precum: Fahrer "conductor", Schnei-der și chiar Schreiber, căci acesta nu are un corespondent în latină cu o asemenea structură. Pînă la Reformă (secolul al XV-lea), limba latină reprezenta, pe lîngă limba de cult obligatorie și limba de comunicare între instituțiile eclesiastice din teritoriile germanice și din teritoriile romanice (în afara spațiului de limbă română). După Reformă însă, o dată cu traducerea Bibliei și a cărților de cult în limbile naționale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndeosebi prin intermedierea francezei, și în alte limbi europene. Desigur, și unele limbi neromanice, precum engleza, neerlandeza și germana au preluat elemente direct din portugheză, dar numărul unor astfel de împrumuturi este redus. Convergențe germanice și romanice pe baza împrumutului latin În epoca feudală și la începutul epocii moderne, limba latină literară a funcționat ca limbă de cultură și ca limbă de cult în cea mai mare parte a Europei, avînd un însemnat rol unificator și permițînd transferul de cunoștințe între
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și unele limbi neromanice, precum engleza, neerlandeza și germana au preluat elemente direct din portugheză, dar numărul unor astfel de împrumuturi este redus. Convergențe germanice și romanice pe baza împrumutului latin În epoca feudală și la începutul epocii moderne, limba latină literară a funcționat ca limbă de cultură și ca limbă de cult în cea mai mare parte a Europei, avînd un însemnat rol unificator și permițînd transferul de cunoștințe între popoarele europene și comunicarea între ele. Nu au fost cuprinse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au fost cuprinse în acest spațiu al latinei, popoarele ortodoxe și, deci, nici poporul român, încît doar provinciile românești ajunse sub ocupație maghiară și austriacă fac excepție, dar și aici, românii, aflați în aservire, nu au avut acces la limba latină, fiindcă nu erau cuprinși în școlile înalte și nu făceau parte din cercurile aristocratice și conducătoare. Ca atare, în vreme ce popoarele germanice și cele romanice occidentale au cunoscut permanent influența latinei, românii, deși vorbitori ai unei limbi romanice, au fost lipsiți
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
toate acestea, într-un timp relativ scurt, pe parcursul secolului al XIX-lea, această limbă a integrat numeroase împrumuturi neologice, dintre care multe din latina literară, iar astăzi poate fi luată în discuție și evaluată împreună cu limbile vestice. În analiza elementelor latine pătrunse ca împrumuturi în limbile romanice și în limbile germanice, se constată multe aspecte comune celor două familii de limbi, dar și aspecte diferențiatoare, printre care cel mai important este acela că pe terenul limbilor romanice împrumuturile din latină s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
morfologice. Ca atare, se poate constata că, în mod obișnuit, primele împrumuturi vizează domeniul religios pen-tru ca apoi să se extindă asupra celui științific și filozofic și să cuprindă în sfîrșit toate laturile culturii de erudiție. De aceea, aspectul limbii latine care a influențat limbile literare europene în perioada modernă a fost numit latină savantă sau latină cultă, deoarece a fost valorificat în terminologiile care privesc laturile abstracte ale culturii și ale civilizației, iar uneori și în structurile sintactice, elaborate și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
domeniul religios pen-tru ca apoi să se extindă asupra celui științific și filozofic și să cuprindă în sfîrșit toate laturile culturii de erudiție. De aceea, aspectul limbii latine care a influențat limbile literare europene în perioada modernă a fost numit latină savantă sau latină cultă, deoarece a fost valorificat în terminologiile care privesc laturile abstracte ale culturii și ale civilizației, iar uneori și în structurile sintactice, elaborate și complicate, pe care le-au adoptat limbile europene în perioada umanismului și barocului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moșteniseră însă la nivel popular unele cuvinte de acest tip, care suferiseră transformările fonetice specifice evoluției fiecăreia, iar existența unor astfel de elemente moștenite a avut repercusiuni asupra celor împrumutate, determinîndu-le forma și ușurîndu-le adaptarea. Limbile germanice, neavînd un strat latin moștenit, nu au cunoscut acest fenomen al adaptării cuvintelor împrumutate după altele vechi. În plus, aspectul lor literar s-a definitivat mai tîrziu decît în cazul limbilor romanice occidentale și, de aceea, au recurs adesea la modelul romanic de adaptare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În cîteva cazuri s-a adăugat și o a treia formă de origine franceză și germană precum divizie, diviziu-ne, divizion / pensie, pensiune, pension. Atît formele în -(ț)ie, cît și cele în -(ț)iune au însă aceeași origine, în limba latină. Cea scurtă provine din nominativul latin natio, religio, iar cea lungă este preluarea acuzativului și ablativului natione(m), religione(m), cu trecerea de la o la u produsă prin analogie cu sufixul -ciune din cuvintele moștenite (închinăciune < lat. inclinatione(m), înțelepciune
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și o a treia formă de origine franceză și germană precum divizie, diviziu-ne, divizion / pensie, pensiune, pension. Atît formele în -(ț)ie, cît și cele în -(ț)iune au însă aceeași origine, în limba latină. Cea scurtă provine din nominativul latin natio, religio, iar cea lungă este preluarea acuzativului și ablativului natione(m), religione(m), cu trecerea de la o la u produsă prin analogie cu sufixul -ciune din cuvintele moștenite (închinăciune < lat. inclinatione(m), înțelepciune < lat. intelectione(m), rugăciune < lat. rogatione
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
forma lor. Ca atare, în franceză adaptarea este în -(t)ion, fiindcă într-un cuvînt moștenit precum raison se întîlnește terminația -on, iar lipsa acțiunii legilor de evoluție în cazul împrumuturilor face să se conserve în neologisme și -(t)iodin latină. La fel stau lucrurile în cazul limbilor italiană, spaniolă și portugheză, la aceasta din urmă aplicîndu-se analogic modificarea finalelor latinești care aveau în componență pe n la ăo, ca urmare a vechii influențe a dialectului mozarab. În limbile germanice, situația
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbilor italiană, spaniolă și portugheză, la aceasta din urmă aplicîndu-se analogic modificarea finalelor latinești care aveau în componență pe n la ăo, ca urmare a vechii influențe a dialectului mozarab. În limbile germanice, situația este mai simplă, căci lipsa stratului latin și definitivarea mai tîrzie a aspectului literar le-a făcut să preia modelul limbilor romanice, îndeosebi al francezei. De aceea, în germană, în engleză, în norvegiană, în daneză și în suedeză terminația grafică este -(t)ion, însă în pronunție există
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
norvegiană, în daneză și în suedeză terminația grafică este -(t)ion, însă în pronunție există particularizări de la o limbă la alta. Limba neerlandeză prezintă o situație aparte, deoarece urmează deseori, la fel ca în cazul formei scurte din română, nominativul latin, de unde rezultă natie [΄nasi:] și religie [re΄ligi:]. Tipul neerlandez de adaptare a fost preluat de limba rusă literară și apoi de toate celelalte limbi slave literare (poloneză, bulgară, cehă etc.). Și în germană există unele împrumuturi din neerlandeză cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neer. actie (< lat. actio,-onis). Neerlandeza are însă și situații în care folosește forma în -(t)ion, cu o pronunție ce amintește, după zonă, de cea din franceză, din germană sau din engleză: friction "frecție", station. În consecință, adaptarea substantivelor latine cu terminația -(t)io / -(t)ionis prezintă în limbile romanice și în limbile germanice următoarele tipuri: a) adaptarea după modelul cuvintelor moștenite, în limbile romanice (româna participînd la acest aspect cu formele lungi: rațiune, națiune, religiune); b) adaptarea prin preluarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
terminația -(t)io / -(t)ionis prezintă în limbile romanice și în limbile germanice următoarele tipuri: a) adaptarea după modelul cuvintelor moștenite, în limbile romanice (româna participînd la acest aspect cu formele lungi: rațiune, națiune, religiune); b) adaptarea prin preluarea nominativului latin în română (forma scurtă) și în neerlandeză (de unde a trecut și în limbile slave și, uneori, în germană); c) adaptarea după modelul francez în limbile germanice (exclusiv neerlandeza, care urmează acest model numai parțial) și uneori în română (comision, divizion
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile slave și, uneori, în germană); c) adaptarea după modelul francez în limbile germanice (exclusiv neerlandeza, care urmează acest model numai parțial) și uneori în română (comision, divizion, pension). Ca factor de apropiere între limbile romanice și cele germanice, împrumutul latin nu a urmat întotdeauna o cale sistematică și nu caracterizează numai categoria substantive-lor, deși aici are rolul cel mai evident și extinderea cea mai mare. Uneori, această apropiere s-a realizat numai la nivelul radicalilor, în sensul că, dintr-o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
idei (constructe ale minții sau reprezentări de realități) inexistente în lumea antică și care nu existau nici în perioada în care latina reprezenta limba de cultură a Europei. Între limbile moderne care au realizat astfel de creații pornind de la împrumutul latin, se pot menționa, în ordinea descrescătoare a frecvenței fenomenului, franceza, italiana, engleza, spaniola germana și portugheza. În cazul celorlalte limbi romanice și germanice, acest fenomen nu este semnificativ nici prin prezență și nici prin creații preluate ulterior de alte idiomuri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice, acest fenomen nu este semnificativ nici prin prezență și nici prin creații preluate ulterior de alte idiomuri. Prin urmare, remarcabilă din acest punct de vedere este franceza, care, în multe cazuri a intermediat răspîndirea cuvintelor de cultură de origine latină și a oferit în același timp creații proprii pe baza lor, creații care au intrat la rîndul lor în circuitul european. S-a întîmplat uneori însă ca asemenea creații să apară pe terenul unor limbi germanice și de aici să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cărui formă se explică prin paticipiul (folosit deseori cu valoare adjectivală) exhausted [ig΄z(:stid] ce corespunde lat. exhaustum. Pe terenul limbii engleze s-a format derivatul exhaustive [ig΄z(:stiv], care are atît radicalul cît și sufixul de origine latină și a fost împrumutat de franceză, iar, de aici, a ajuns în alte limbi romanice și germanice. De la adjectivul exhaustif [εgzos΄tif], franceza a realizat derivatul substantival exhaustivité [εgzostivi΄te], care a fost și el împrumutat de alte limbi. Franceza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de franceză, iar, de aici, a ajuns în alte limbi romanice și germanice. De la adjectivul exhaustif [εgzos΄tif], franceza a realizat derivatul substantival exhaustivité [εgzostivi΄te], care a fost și el împrumutat de alte limbi. Franceza a preluat direct din latină, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, substantivul exhaustion [εgzostj΄õ] (< lat. exhaus-tio, -onis) cu semnificațiile "metodă de analiză cu epuizarea tuturor ipotezelor posibile" și "faptul de a epuiza (un fluid)", iar, la sfîrșitul veacului următor, substantivul exhaure [εg΄z((] (< lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de îmbogățire pentru celelalte, limbi care devin astfel un liant al unității și un mijloc de comunicare în Europa. Se remarcă în acest sens, mai întîi, limba veche greacă valorificată direct sau indirect de toate limbile literare europene, apoi limba latină și unele dintre descendentele ei occidentale (franceza, italiana, spaniola, portugheza) și, în sfîrșit, unele dintre limbile germanice (engleza, germana). Limbile antice, supranumite și limbi clasice, au influențat și continuă să influențeze limbile literare europene moderne deși corespondentul lor popular a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clasice, au influențat și continuă să influențeze limbile literare europene moderne deși corespondentul lor popular a fost transformat foarte mult încît a devenit o altă realitate care a stat la baza unor limbi literare diferite de cele antice. Astfel, limba latină populară a dat naștere limbilor romanice, care și-au creat la rîndul lor aspecte literare, iar limba veche greacă populară, deși nu s-a fragmentat în mai multe limbi, a devenit o altă realitate prin limba greacă populară din Evul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]