10,807 matches
-
a urmat cursurile liceului "Spiru Haret", iar ultimul an de liceu l-a urmat la seminarul pedagogic "Titu Maiorescu" unde a dat examenul de bacalaureat în 1926. În anul 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică. Pentru terminarea studiilor post-universitare, Nicolae Teodorescu a plecat la Paris unde (la 25 aprilie 1931) și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată " Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică. Pentru terminarea studiilor post-universitare, Nicolae Teodorescu a plecat la Paris unde (la 25 aprilie 1931) și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată " Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique”), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), ca președinte, și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 . Și-a adus o contribuție însemnată la menținerea tradiției matematicii ca obiect de predare de mare importanță în programele școlare, la toate toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei Matematice și a Olimpiadelor de Matematică (interne). A fost unul din inițiatorii organizării "Olimpiadelor Internaționale de Matematică" (cunoscută și prin acronimul OIM). De altfel, prima OIM, în organizarea Societatea de Științe Matematice din România a avut loc în România, la Brașov
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei Matematice și a Olimpiadelor de Matematică (interne). A fost unul din inițiatorii organizării "Olimpiadelor Internaționale de Matematică" (cunoscută și prin acronimul OIM). De altfel, prima OIM, în organizarea Societatea de Științe Matematice din România a avut loc în România, la Brașov, în 1959.
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
tot ce se petrecea din punct de vedere științific la nivel național, ci constituiau un pluton fruntaș, un eșantion reprezentativ al liceenilor din țară.. Au fost situații când Ministerul avea de testat un nou manual (de exemplu manualul de analiză matematică al profesorului universitar Nicolae Dinculeanu) și trimitea fie un inspector, fie pe autor să vadă cum se lucrează cu manualul în cauză în clasele profesorului Grigore; printre rezolvitorii (sau chiar propunătorii) de probleme la Gazeta Matematică, ploieștenii erau nelipsiți și
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
exemplu manualul de analiză matematică al profesorului universitar Nicolae Dinculeanu) și trimitea fie un inspector, fie pe autor să vadă cum se lucrează cu manualul în cauză în clasele profesorului Grigore; printre rezolvitorii (sau chiar propunătorii) de probleme la Gazeta Matematică, ploieștenii erau nelipsiți și în număr impresionant. Chiar și poetul Nichita Stănescu figurează la loc de cinste printre aceștia. Climatul de muncă și emulație științifică a fost benefic nu numai pentru Ioan Tomescu, ci pentru toată generația lui ca și
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
de matematică: Olimpiada Internațională de Matematică și Balcaniada de Matematică. Desigur, n-a îndeplinit singur această misiune , dar pentru o lungă perioadă de timp i-a revenit misiunea de a coordona această echipă (activitate complet benevolă, neretribuită, în interesul invățământului matematic din țară). Și a coordonat-o nu numai la modul formal, oficial, ci inclusiv propunând probleme pentru competițiile internaționale și mai ales păstrând o verticalitate greu de realizat, punându-și în joc uneori cariera și poziția universitară. Pentru că era o
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
teste, cei 6 elevi care în cele din urmă reprezentau România la OIM sau BM. Coordonatorul lotului trebuia să aleagă problemele pe care le propunea în așa fel încât toți să aibă aceleași șanse de reușită, testând în principal creativitatea matematică în fața unor probleme inedite, dar care să aibă soluții pe care cei mai buni concurenți să le găsească în timpul de 4.5 ore alocat în fiecare din cele două zile ale olimpiadei pentru rezolvarea a câte trei probleme, aranjate în
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
și acum și conducător și vajnic apărător, prin competență, nu prin atitudine zgomotoasă și emfatică. Căci lumea știe că a fost elevul liceului nostru, iar specialiștii știu că a fost elevul meu. De altfel, și ca elev publicase în Gazeta Matematică și în revista liceului note despre activitatea cercului de matematică și despre atmosfera creată de mine - seriozitate, dar și momente de destindere”". În cariera sa universitară, Ioan Tomescu a avut următoarele funcții: "Departamentul de Informatică, Facultatea de Matematica si Informatica
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
între 1927-1930. Deși inițial se înscrisese la dorința mamei la medicină, renunță după un semestru și se înscrie la științe ale naturii, unde alături de biologie studiază și geografia. Evidențiindu-se încă din anul întâi este luat ca preparator la geografie matematică de Ghe. Panaitescu. În 1930 Victor Tufescu obține licența susținând teza „Depresiunea Jijiei” cu "magna cum laude". Satisface un an de stagiu militar intre 1930 și 1931,ca elev al Școlii Militare de Ofițeri din Craiova,participând la război și
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
Președintele de Onoare al celui de al doilea congres al matematicienilor polonezi la Wilno, a ținut conferință să în limba poloneză. Nicolae Iorga avea dreptate când scria despre Petre Sergescu: „Un om foarte cult și care știe să scrie, un matematic care-și știe cumpăni gândul și rostul. A fost legat prin inima să de o țară pe care cu iubire a căutat s-o cunoască. Fără prejudecăți a mers acolo, a cercetat și s-a simțit dator să comunice impresiile
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
din Cluj, în 1919, ca profesor de fiziologie animală. În anul 1922, inca student fiind, Gheorghe Călugăreanu este numit preparator la Institutul de fizica teoretică și aplicată al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. În anul 1926 pleacă la Paris, ca bursier al statului, unde frecventează cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
mari matematicieni ai epocii (Émile Picard, Jacques Hadamard, Élie Cartan, Paul Montel, Arnaud Denjoy și Gaston Julia). În același an primește certificatul de licență în științe la Universitatea din Paris (Sorbona), iar în anul 1928 își susține doctoratul în științele matematice la aceiași universitate. În teza să de doctorat 1) „Sur leș fonctions polygenes d’une variable complexe”, 2) „Equations integrales a limites fixes”, (conducător Émile Picard), aduce contribuții importante la studiul funcțiilor poligene inițiat de marele matematician român Dimitrie Pompeiu
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
expuse cu o claritate desăvârșită au fost un model pentru numeroase generații de matematicieni, care timp de aproape jumătate de secol, au crescut sub îndrumarea să. În același timp, Gheorghe Călugăreanu și-a adus o contribuție importantă la organizarea învățământului matematic, în calitate de decan al facultății de matematică și fizica (1953-1957) și ca șef al catedrei de teoria funcțiilor. A redactat un curs de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de variabilă complexă (Editură Didactica și Pedagogica, București, 1963), iar în colaborare cu profesorul Dumitru Ionescu a redactat un manual de Analiză matematică (2 volume, litografiat). Că o recunoaștere a meritelor sale științifice, în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în anul 1963 membru titular iar în 1964 a fost distins cu titlul de „profesor emerit”. A fost membru corespondent
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
1963 membru titular iar în 1964 a fost distins cu titlul de „profesor emerit”. A fost membru corespondent al Academiei de Stiinte din România începând cu 21 decembrie 1935. Gheorghe Călugăreanu impresiona nu numai prin vastă și temeinică să pregătire matematică, dar și prin largul sau orizont cultural. Absolvent al Conservatorului din București, pian și compoziție (clasa profesor Florica Musicescu, absolvit în paralel cu liceul), era un excelent pianist și un pasionat iubitor al muzicii. A urmat și cursuri la scoala
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
dificilă și formularea să, confuză”. Punem la îndoială această judecată și reamintim că (1961) Călugăreanu consideră explicit problemă curburii zero sau inflexionala, pe când (1969) White exclude explicit aceste considerații. O neînțelegere generală a contribuției lui Călugăreanu a dus gradat lumea matematică la a se referi la formulele de mai sus că "teorema lui White", astfel încât chiar în manuale (textbooks) (e.g., Kauffman 1987, p. 18; 1991, p. 489) referirea la articolele lui Călugăreanu din 1959, 1961, a disparut încetul cu încetul." Un
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
întreprinde un studiu amplu al unor invarianți atașați grupurilor numărabile. Preocuparea pentru descoperirea unor invarianți, care străbate că un fir roșu întreaga să opera, izvorește din năzuința să permanentă de a surprinde ceea ce este durabil și caracterizează o anumita entitate matematică. De altfel această profesiune de credință a sa a fost expusă cu deosebită claritate și măiestrie în lecția festivă din anul 1972, ținută cu ocazia pensionarii sale. Petru Mocanu (1992): Opera să matematică rămâne un model de construcție spirituală elevata
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
al Academiei Române (secretar general al acestui for între anii 1974-1990), Rector al Universității din București între anii 1972-1981. Acesta fost un fruntaș printre elevii lui Octav Onicescu și Gheorghe Mihoc și a avut preocupări în domenii precum teoria probabilităților, statistică matematică sau teoria jocurilor și teoria așteptării. În anul 1946 a absolvit liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, în toamna aceluiași an a intrat student la Facultatea de Științe din București (facultate care devine Facultatea de Matematică și Fizică din 1948), în
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
a fost numit asistent la Facultatea de Matematică și Fizică din București. În anul 1955 este avansat lector, iar în 1960 devine conferențiar. De la data de 1 octombrie 1966 devine profesor titular la catedra de calcul al probabilităților și statistică matematică (șef de catedra Gheorghe Mihoc). Între 1.06-6.06.1959 a participat la a doua Conferință de teoria informației în Liblice, Cehia (Cehoslovacia la vremea aceea). Tot în 1959 a participat împreuna cu Gh. Marinescu la Conferința de statistică de la
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
acolo și câteva conferințe din domeniul specialității sale - probabilități. În toamna anului 1962 a participat la Budapesta la un congres de economie matematica. Între 4.10-7.10.1963 a participat la a VII-a Consfătuire de teoria probabilităților și statistică matematică, la Tbilisi, în U.R.S.S.. În septembrie 1965 a participat la a 35-a sesiune a Institutului Internațional de Statistică, ținută la Belgrad. S-a preocupat de teoria probabilităților, statistică matematică, teoria jocurilor și a așteptării; printre rezultatele cercetărilor sale
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
a VII-a Consfătuire de teoria probabilităților și statistică matematică, la Tbilisi, în U.R.S.S.. În septembrie 1965 a participat la a 35-a sesiune a Institutului Internațional de Statistică, ținută la Belgrad. S-a preocupat de teoria probabilităților, statistică matematică, teoria jocurilor și a așteptării; printre rezultatele cercetărilor sale se numără introducerea noilor clase de lanțuri cu legături complete de tip B, cărora le-a determinat proprietățile asimptotice, enunțând o teoremă pentru „legea normală” și o alta pentru „legea algoritmului
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
Babeș” din Cluj. Cadrele didactice de la facultate l-au remarcat imediat și, ca urmare a rezultatelor strălucite, în anul III a fost numit preparator. A îndeplinit această funcție până la absolvire, când a fost repartizat ca asistent la Catedra de analiză matematică, condusă de acad. Tiberiu Popoviciu. S-a înscris imediat la doctorat, sub conducerea reputatului academician, și a obținut titlul de doctor în anul 1956. Din comisia de doctorat, înafara conducătorului științific, au mai făcut parte profesorii Miron Nicolescu, Adolf Haimovici
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
parcurs pe rând gradele profesionale universitare, iar în anul 1968 a devenit profesor universitar titular. În decursul activității didactice a condus seminarii și a predat cursuri de aritmetică și teoria numerelor, analiză numerică și teoria aproximării, probabilități și statistică, analiză matematică, informatică, etc. De asemenea, începând cu anul 1968 a condus numeroși doctoranzi din țară și străinătate, unii dintre aceștia fiind azi recunoscuți prin rezultatele remarcabile obținute în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării, în care au fost inițiați de către profesorul
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
Contribuțiile profesorului D.D. Stancu în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării s-au materializat în publicarea a peste 130 de articole, în reviste de prestigiu din țară și străinătate. Rezultatele remarcabile obținute de către profesorul D.D. Stancu sunt reflectate în literatura matematică și prin faptul că peste 70 de articole ale unor matematicieni din întreaga lume conțin chiar "în titlu" numele profesorului; așadar operatorii Stancu de aproximare sunt consacrați în literatura de specialitate. De asemenea, a publicat și a coordonat mai multe
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]