9,860 matches
-
Pautrat, în „Secolul XX”, 1988:214). El consideră că Nietzsche surprinde cel mai potrivit acest fapt prin metafora dansului, în Zarathustra: „cuvintele și sunetele n-au fost ele date lucrurilor pentru ca omul să-și redea sieși puteri asupra lucrurilor? Frumoasă nebunie e vorbirea: astfel omul dansează de-asupra tuturor lucrurilor.” (apud B. Pautrat, în „Secolul XX”, 1988:214). Astfel în viziunea celor doi autori, logosul, limbajul nu este dominat de „instinctul cunoașterii, adevărului” ci de „instinctul estetic”, prin urmare gânditorul nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Printre ceialalți, Genele-i umbresc Și ei strălucesc Ca niște brilanți. "Les ruses de l'amour" ocupă un loc mare în chip de mici epigrame: Nu pot a tăgădui Că moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă iai, foc simt că m-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Coțcariul, se mai poate vorbi de tipuri vii în sensul autenticității. Căci altfel ce observație pătrunzătoare găsim în Amintiri? O mamă de la țară își ceartă copiii, un tată se întreabă cu ce să-și țină băieții în școli, copiii fac nebunii, un popă joacă cu poalele anteriului prinse în brâu, toate aceste spuse anecdotic pe puține pagini. Întîmplă-rile sunt adevărate dar tipice, fără adâncime. Însă într-un basm de ce observație poate fi vorba? Acolo totul e simbolic și universal. În poveste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care dă elementul delirant. Motivul fricei îl reia Cagariale în monologul 1 aprilie, și acolo cu o explicație de ordin patologic. Comicul aparent al bucății acoperă o problemă serioasă de psihopatie. În alte nuvele, Caragiale a studiat procesul încordării și nebunia de origine paroxistică. D. Stavrache din În vreme de război, după o lungă perioadă de îndoială asupra putinții reîntoarcerii fratelui său, căruia i-a luat averea, înnebunește când aces-ta apare. Compoziția atât de înveselitoare pentru mulți Două loturi e de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Alecsandri: Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește, Iar deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri Ca niște valuri cenușii S-așează-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre locul trist se pun pe drum, Și cum se duc, - acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată S-amestecă prin bălării, Ca rămășița unui fum. Ca teoretician al romanului, Duiliu Zamfirescu ia poziție antinaturalistă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiecare vers voi face Cîte-un breloc de-argint, în care Gîndirile-mi vor sta alături ca niște pietre nestimate De-a pururi încrustate-n bronzul Unei coroane princiare!... * Tu crezi c-a fost iubire-adevărată... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost - Ce-am vrut să fie, Noi nu vom ști-o poate niciodată... A fost un vis trăit pe-un țărm de mare, Un cântec trist adus din alte țări De niște păsări albe, călătoare Pe-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Bologa e complicat cu elemente ereditare, transpus într-un limbaj de un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce mărește impresia de obscuritate cazuistică. Cu aceleași intenții psihologice, Ciuleandra e o nuvelă onorabilă, rece, urmărind izbucnirea fatală a nebuniei la ultimul exemplar al unei familii aristocratice. O paralelă cu cazul Lantier din La bête humaine de Zola se poate face. Cu Adam și Eva Liviu Rebreanu a încercat un fel de poem metafizic asemănător cu Avatarii faraonului Tlà, având
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o anumită măsură această ultimă idee a gânditorului francez. Societatea de consum este astfel consumată ideatic în chiar termenii săi. Perspectiva holistă asupra consumului (mai ales din lucrările mai târzii) conceput ca o mașinărie globală, ca un fel de "nebunie generală, bazată pe o dorință fără margini pentru obiecte, dorință care nu poate fi niciodată satisfăcută"384, va trece de la ideea metaconsumului la aceea a hiperconsumului. În acest sens, Baudrillard afirma că ""forma" hipermarketului poate de asemenea să ne ajute
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
184 A de vedea Steven Connor, op. cit., p. 154. 185 Comentând această afirmație, Connor consideră că poziția teoretică a lui Hassan "presupune o imaginare a postmodernismului, în parte, asemenea unui virus dionisiac din interiorul modernismului, care îl ademenește spre limitele nebuniei și autodizolvării, și, în parte, ca tăinuitul principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
urmează pe Cristos desculți și purtând ciliciu. 2. Frații minori sunt în parte tineri și adolescenți. De aceea, nu este împotriva naturii dacă, din cauza vârstei lor fragede, se dovedesc a fi nestatornici și slabi; ei însă au atins deja culmea nebuniei pentru că umblă fără nicio discreție prin orașe, sate și locuri solitare, suportând chinuri oribile și inumane. B) Cronica din [Mănăstirea] Monte Sereno Identitatea autorului cronicii din abația premonstratenză din Lauterberg (Montis Sereni), în apropiere de Halle (în Arhiepiscopia de Magdeburg
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Îi place să aibă o viață bine structurată și ordonată. Cealaltă soră este licențiată În retail marketing 1. Lucrează pentru o companie foarte mare de produse cosmetice și stabilește distribuitori pe tot teritoriul Statelor Unite. Spre deosebire de sora ei, Îi place la nebunie să vândă. Are excelente abilități de comunicare și este pasionată de servicii. Consideră că vânzările reprezintă o vocație profesională și Își face treaba cu un singur gând În minte Ă să satisfacă nevoile clientului. Este foarte sociabilă și-și folosește
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu sunt scoase la iveală, supuse atenției și rezolvate, șansele de a colabora În continuare sunt compromise. 6. Pierderea controlului. Soției mele nu-i plac deprinderile mele de șofer de curse. Atunci când mă Îndrept spre o curbă, Îmi place la nebunie să trec Într-o treaptă inferioară de viteză și să testez capacitățile de viraj ale vehiculului la maximum. În timpul unor astfel de episoade de exuberanță la volan, soția mea se plânge mereu că o zdruncin. „Eu zic că n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mai greu decât aerul. De fapt, problema părea atât de imposibil de rezolvat, Încât oamenii nici nu aduceau vorba despre ea, de teamă să nu-și piardă slujbele În cazul În care angajatorii lor ar fi aflat despre astfel de nebunii! Primii care au zburat Deseori m-am Întrebat de ce tocmai frații Wright au avut succes acolo unde toți ceilalți au eșuat. Cum de au reușit doi tineri meșteri de biciclete din Dayton, Ohio să facă ce n-au putut cei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Înalt care vă va duce În vârf! Dacă scorul este sub 25, căutați modalități de a reformula obiectivul, pentru a-i spori eficiența În punctele sale slabe. Aprindeți trabucul acela! În calitate de fan Înrăit al echipei Boston Celtics, Îmi plăcea la nebunie să-l urmăresc pe Red Auerbach la meciuri. Antrenor al celor de la Celtics, Auerbach avea un obicei intimidant. Atunci când simțea că echipa lui se Îndreaptă spre o victorie (atingerea unui țel), Își aprindea un ditamai trabucul. Adversarii se obișnuiseră să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Versurile nu mai au cursivitatea și frumusețea scrisorilor. Suferă și el de boala familiei, dar, e limpede, n-are vocație erotică. Strîmtorat și temător, nu se lasă tîrÎt de pasiuni și, În genere, temperamentul lui este cuminte, ponderat, n-are nebunia lui Alecu. N-a trăit, cu toate acestea, mult (1784-1825), iar poeziile lui sînt În număr de opt, Între care unele de două sau patru versuri. A căuta În ele un proiect spiritual, un peisaj este o exagerare. Singurul fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nicolae pare o invitație (rugăminte) la buna orînduială a firii. El vrea să evadeze din starea de boală: „să fiu În odihnă”, liniștea fiind adevărata fericire: „să am fericire”. Puținele imagini literare sugerează o progresivă retragere, o sistematică Împotrivire față de nebuniile sentimentului. Nu-i place să trăiască În văpăi, ca Alecu, și nici nu caută jertfă. Atins de melancolie, el vrea scăpare, se roagă - dar fără patetism - și cere blîndețe, blîndețea fiind, după el, starea ideală a iubirii: „În noian de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
l’amour; et l’on ne saurait passer de la plus forte amiti 6 qu’à un amour faible” (Les caracteres). Prieteșugul este pentru moralistul Alexandrescu o promisiune de Împăcare, o ultimă promisiune bazată pe o substituire de sentimente. Tinerețea trece, nebuniile dragostei rămîn În amintire, amorul se salvează (ce poate salva) În prieteșug: „Apoi cînd vremea va trece Peste-a inimii căldură, CÎnd din hora Încîntată, Ce viața ta coprinde, Cu o față Întristată Grațiile s-ar desprinde, CÎnd odată și-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vremea va trece Peste-a inimii căldură, CÎnd din hora Încîntată, Ce viața ta coprinde, Cu o față Întristată Grațiile s-ar desprinde, CÎnd odată și-ar lua zborul Tinerețe, bucurie, De-i pofti atunci amorul, L-om numi o nebunie: Îți voi fi prieten, frate, Îți voi fi orce Îți place, Și de lume și de toate Împreună neom desface.” Prieteșugul nu este numai o soluție a timpului, o figură a senectuții potolite, prieteșugul este și o cale de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge nu se știe unde și arde În foc viu. Altcineva preconizează sinuciderea: „Ore fatale ce mă opriți De-a bea paharul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prerup aici cuvîntul și În voie-vă vă las, Că celui ce Înțelege, țînțaru-i e trîmbițar, Iar celui ce nu-nțelege, toate, surle-s În zadar.” Pann ironizează, Întîi, pe esteți sau, mă rog, pe snobii care admiră pînă la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință, adică firescul, bunul-simț
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din acest motiv, abandonarea proiectului "eminescian" "gest" interpretabil în fel și chip, dar care subliniază mai cu seamă sfârșitul "crizei", ieșirea "din transă" a scriitorului, conștient de acum de inadecvarea dintre propriul destin (de intelectual lucid și sceptic, incapabil de "nebunie" și lipsit de genialitate) și cel al "eroului" său (poetul genial), în ciuda profilului psihic asemănător. Ca atare, în loc să scrie Luceafărul (așa urma să se intituleze ultima parte a "trilogiei" închinate lui Eminescu), Lovinescu se întoarce iarăși la Bizu, personaj în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personajului istoric într-un "arhetip" cu mare putere de fascinație s-ar fi datorat (crede Mihai Zamfir) existenței câtorva "date minimale" pe care se articulează mitul (ca narațiune exemplară), și anume: 1. viața scurtă, thanatofilia; 2. finalul vieții întunecat de nebunie, adică de "pierderea facultății primordiale a creatorului inteligența"; 3. "imaginea fizică angelică"; 4. "universalitatea și proteismul preocupărilor", în acord cu idealul renascentist al lui uomo universale; 5. fascinația pentru ocultism și ezoterism, adică pentru "construcțiile universale totalizante"; 6. lipsa de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca "model" (pentru "dorința triunghiulară"), poveste a cărei lectură avusese efectul unui veritabil "filtru" de dragoste. S-ar părea deci că Eminescu vrea s-o atragă pe "burgheza" lui parteneră într-un joc mai periculos, nebunesc chiar e vorba de nebunia lecturii, a lecturii îndrăgostite, care îndeamnă la imitație. Dar aici raportul e invers: nu lectura cărții generează impulsul apropierii periculoase, ci apropierea (sărutul) îl obligă pe cutezătorul amant să deschidă cartea taman la episodul cu pricina semn că, pentru Eminescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]